Ehehehei, bătrâna mea soră, ce-am văzut, ce-am văzut…
Mă uitam la ecranul la care mă uit şi acum, deci al computerului. Ajunsesem pe un site nou, youtube.com, unde sunt o mulţime de filmuleţe cu animale care fac giumbuşlucuri şi bebeluşi care râd. În partea de sus a paginii este aşa, ca un spaţiu gol, în care poţi scrie ceva. Apeşi pe un buton (se cheamă “Search”) şi vezi ce rezultate a avut căutarea ta.
Amintindu-mi de tinereţile mele, ale noastre, am scris mai întâi “Fred Astaire”. Şi mi-a apărut filmul ăsta:
Am leşinat, mi-am revenit, am scris “Gene Kelly”, mi-a apărut filmul următor:
“He he”, am râs ştergându-mi o lacrimă de pe obraz… Îţi aminteşti, Veto, cum dansam şi noi pe vremurile alea, înainte de război? Îţi aminteşti? Acum de ce nu mai dansează nimeni? De ce sunt toţi serioşi şi nu îmbrăţişează nimeni o umbrelă? Vezi, Veto, ce bine de noi că suntem bătrâne şi că am trecut prin atâtea, şi bune, şi rele… Ce bine, Veto, ce extraordinar de bine…
3 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
draga reto, draga veto,
apropo de imbratisat umbrele, vreau sa va zic ca azi l-am fentat pe boc si ordonanta lui de urgenta si mi-am luat, pe langa pensie, inca un job! m-am facut vanzatoare intr-un magazin de coliere, bratari, cercei si paratraznete.
toata ziua intra in butic numai tinere dezlantuite, care danseaza pe tejghea, ma iau si pe mine la dans, e o nebunie, mai ales cu artroza mea. sufar, dar imi si place, imi aduc aminte de tineretile mele, cand invitam si eu babe la vals.
hehe
Unde? Unde? Vreau si eu!!!
Eşti tare, la vârsta asta să mai ţopăi pe tejghea… Iar tu, Veto, mai pune-ţi pofta-n cui. Iarăşi vrei să cumperi broşe şi inele de milioane de lei, pe care să le ţii încuiate în caseta aia de lemn de abanos de sub pat? Da, ştiu de casetă, bineînţeles că ştiu de ea!