Întâmplare la care a fost martoră o mierlă.

Babelor,

Azi după-masă stăteam pe băncuţa din faţa blocului ca să nu stea altcineva pe ea, uitându-mă la un copil care se juca prinselea de unul singur şi la o mierlă care piuia ceva într-un copac. Totul era aproape perfect (mai puţin prezenţa mierlei şi a copilului, desigur), când dinspre undeva a apărut un bărbat, a şovăit puţin, apoi s-a aşezat lângă mine. Am băgat mâna în buzunar şi mi-am pipăit Browningul belgian, o armă mică şi drăguţă.
- Ştiţi, a bâiguit bărbatul, SIDA de fapt nu există. Firmele care produc medicamente au inventat-o, ca să facă profituri uriaşe.
Am tăcut. Mierla sporovăia mai departe în limba ei. Copilul aproape că reuşise să se prindă, dar scăpase în ultimul moment printr-o fentă destul de inteligentă.
- Da, a continuat el, şi gripa aviară la fel… Ăştia pun la cale tot felul de chestii, nu?
N-am răspuns.
- Da, a continuat bărbatul, şi unşpe septembrie? Acolo la Pentagon n-a fost nimic, se vede, gaura era prea mică, cum să fi încăput un avion în ea? Nu, vă zic eu, a fost un atac cu o rachetă…
- Vă spălaţi pe cap?, l-am întrebat.
- Cum? Da, sigur, normal, a zis el intrigat.
- Rău faceţi, am zis. După cum se ştie, şamponul a fost inventat de Vidal Sassoon, care era evreu. Ei bine, în şampon se află o substanţă numită Glimericohyderolamid. Este bine-ştiut că această substanţă intră în rădăcinile părului pentru a le întări. Dar ce nu ştie nimeni este că ea merge mai departe, până în creier, şi se mulează pe circumvoluţii. Cu ajutorul unui simplu metalograf, aceste circumvoluţii pot fi apoi puse în funcţiune de la distanţă. Adică metalograful funcţionează ca o telecomandă: cineva poate să poruncească creierului de la mai mult de un kilometru distanţă ce să facă. Şi bineînţeles că releele pentru telefonia mobilă pot fi folosite fără probleme drept metalografe. Şi cine are acces la relee? Serviciile Secrete, normal. Care ne pot controla astfel gândurile. Înţelegeţi?
Bărbatul se albise la faţă. Mierla îmi ascultase cu interes crescând teoria, după care zburase în altă parte. Copilul se prinsese în sfârşit, şi acum se fugărea invers.
- Şi… Ce se poate face? Ce?, şopti bărbatul speriat.
- Nimic, i-am zis. E prea târziu. Creierul Dumneavoastră este deja împânzit de Glimericohyderolamid. Sunteţi sub controlul Lor.
- Şi… Şi Dumneavoastră?, a zis bărbatul.
M-am ridicat, mi-am îndesat pistolul la loc în buzunar şi am tuşit scurt de două ori.
- Şi eu, am zis pornind către intrarea în bloc. În cutia de scrisori nu era nimic. În lift, cineva scrisese cu litere mari CIMBRU. După scris, probabil că eu. Am apăsat pe butonul în dreptul căruia se află numărul etajului meu, şi liftul s-a pus încet în mişcare. Afară, copilul continua să se fugărească. Mierla se întorsese în pom şi se uita în gol.
Normal. Unde altundeva să se uite?

Rhetta

12 comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack