Babelor,
O leapşă genială ne loveşte de hăt departe, de pe blogul lui Veone (care Veone, dacă chiar ştie să cânte la chitara care-i atârnă trist de gât în avatar, este rugat să mă contacteze de urgenţă). Ideea e să fac un playlist cu muzica care va fi ascultată la înmormântarea mea.
Fac aici o mică paranteză: mai întâi mi-a apărut Dumnezeu; apoi Petronia a scris ceva dubios, din care reieşea că trebuie să mor ca să devin o sfântă; apoi altcineva i-a ţinut isonul, şi acum chestia asta. Şi, vorba lui Cobain (în Territorial Pissings): Just because you’re paranoid/Don’t mean they’re not after you. Aşa că în următoarele zile ar fi bine să nu îmi bateţi la uşă, pentru că pe cealaltă parte este Şerban (câinele meu, pentru cei uituci), care a primit ordine clare şi definitive.
Şi acum playlist-ul mult aşteptat de câteva dintre voi:
Pixies – Wave of mutillation (UK Surf Version)
Galeria de la FC Liverpool – You’ll never walk alone
Bob Dylan and The Band – Open the door, Homer
Johnny Cash – We’ll meet again
Atât, că va fi o înmormântare scurtă, urmată de împrăştierea cenuşii (nu zic încă unde) şi o beţie cruntă şi veselă, că va fi pe banii Vetei. Leapşa se dă mai departe următorilor: Marius, Tlön, Le petit mouton, Fingerprints (dacă mai trăieşte, că n-a mai scris nimic de aproape o lună) şi BTO, care e prea preocupat de chestii serioase în ultimul timp.
27 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Adica vrei sa spui ca moartea nu e ceva serios?!
Foarte bine.
Eu n-am nevoie de avertisment, de cand cu gloantele vidia infipte pe post de agatatori de tablouri in peretele din fata usii tale escaladez peretele blocului si intru in casa pe geam ca sa nu mai trec pe acolo.
Metheny, Haynes & Holland – Question and Answer
Rypdal, Vitous & De Johnette – Morning Lake
Jimi Hendrix – Driving South
Pink Floyd – Sorrow
Paolo Conte – Un gelato al limone
Apropo de chitara, sper sa nu ma repet, dar treaba e asa: impreuna cu doi prieteni (dar numai eu aveam instrument) ne-am inscris la un curs de chitara, la o casa de cultura. Secretara ne-a zis ca e ok, sa-i lasam telefoanele, suntem primii 3, dar cum se strang 15 persoane, il suna pe proful de chitara si incepem cursul. Curios este ca nu am primit telefon nici astazi. Dar de-a dreptul ingrijorator e ca treaba asta se intampla in 1983
)
Vetaaaaaaa wrong direction, spre sud adica in jos nu e bine!
Veutzu: si de-atunci o porti pe port de medalion aducator de noroc sperand ca si moartea o sa vina la fel de grabita?
Bai Rhetta, si moarta ne dai batai de cap: cum naibii arata o inmormantare urmata de imprastierea cenusii?!
Ori te hotarasti ori de dezgropi si-ti dai foc singura. Noi o sa fim la baut.
Rhetta,
Cred ca esti singura baba ever careia dupa îngropaciune i se risipeste cenusa. Ce subversiva esti, adica pâna si ultimul tau drum e cu doua benzi si intersectie fara semnalizare.
Argh, Petronia. Argh. Ce să zic mai mult. Tipicară şi a dracului mai eşti. Arsă. Vreau să ard. După ce îmi scoateţi inima şi o mâncaţi. Ok? Altceva?
Vezi Rhetta ca nu sunt singura cu logica acasa.
Nimic altceva. Eu vreau ventricolul drept. Multam.
Ia ce vrei, dragă. Serveşte-te. Be my guest.
Si-o artera? Daca tot esti intr-o dispozitie generoasa…
Suspect. Probabil o sa ai grija sa mori de vreo boala care o sa-ti faca inima periculoasa.
Rhetta? Dupa ce mananc inima ta o sa pot sa vorbesc cu animalele, cum e cu celelalte inimi de balauri din basme? Nu de alta, dar ma intereseaza aplicabilitatea la caini…
petroniamarcs: E na… Eu sunt portchitara, ea e toata treaba
Veutzu, atunci te poarta ea pe tine? Si se mandreste cand se mai intalneste cu vreo alta chitara “Ia uite ce manechin fain am?” Pare totusi o chitara fericita, alintata, asa…
Ca m-ati facut sa-mi imaginez propria comemorare. Na.
Mai intai, rog sa se verifice daca chiar am murit:
Edvin Marton – Dramatico
Hammerfall – Reign of the hammer
Daca nu fac nici o miscare, sa mi se vegheze cenusa pe urmatoarele:
Doves – Kingdom of rust
Tom Waits – Closing time
The Rolling Stones – As tears go by
The Killers – Goodnight, travel well
Edith Piaf – Non, je ne regrette rien
Johnny Thunders – You can’t put your arms around a memory (desi e tentant sa cer cover-ul de la Guns si sa ma hlizesc cum se intreaba invitatii “Ba, o chema si Johnny?” sau se ridica “Hai ba sa plecam c-am gresit comemorarea.”)
Ultima parte (Communio) din “Requiem” de Mozart
The Strokes – The end has no end
Spor la mancat coliva.
Ba, da’ sa fiti siguri c-am murit. Zau. Altfel va bantui, sa mor io a doua oara.
La capitolul YNWA recomand si interpretarea asta: http://www.youtube.com/watch?v=11MQnQ8QjJs&feature=related
“Daca nu fac nici o miscare, sa mi se vegheze cenusa”
)
Pai sarit peste incinerarea propriu-zisa. Nu e chiar o chestie la care-ti place sa te gandesti cand nu-ti place caldura. S-ar zice ca am ars etapele, da?
ultima melodie din playlist e un avertisment?
Din playlist-ul meu?
Mai mult un motto, dar de ce nu si un avertisment? Sigur. In caz ca nu crap de moarte buna. Ha.
Sau din playlist-ul meu? Sunt confuza.
Sau al Vetei. Ca noi trei am raspuns la ideea asta, normal – suntem babe, e si cazul sa incepem sa ne gandim la asta.
Deci avem de ales intre ce avertisment transmit “We’ll meet again” – Johnny Cash, “Un gelato al limone” – Paolo Conte sau “The end has no end” – The Strokes. La prima vedere, a ta Rhetta e cea mai amenintatoare. Hm. Numai la prima vedere, pentru ca a Vetei trimite lejer spre ceva mafioti, iar a mea ameninta cu o atitudine de tipul “ma dai afara pe usa intru pe fereastra.” Asa ca intrebarea se pune acum, de ce se teme mai tare Livia?
[...] Surorile Marx (starnite de Veone) ne propun o leapsa care ne-a facut un mare bine. Alegerea unui playlist (Sau unei playlist? Cum se face acordul la barbarisme?) pentru inmormantarea personala. Ne-a facut, spuneam, un bine pentru ca ne-a pus sa scotocim prin memorie si inregistrari, prin discuri si hard-discuri. Nu-i usor sa alegi ce ti-ar placea sa asculti cand esti mort. [...]
a lu rhetta!
Ha, Petronia! Ha!
Damn.
Asta nu demonstreaza nimic. Biata Livia putea sa aiba, complet intamplator, pistolul tau la ceafa in timp ce scria. D-aia a si scris asa de scurt si de exclamativ.
Fetelor, hai ca v’am raspuns si eu la leapsa, sa nu ziceti ca’s bulangiu (ca de obicei)
Dragoane,
Cine zice ca ej’ bulangiu îl hacui. Adica un fizician avem si noi. Vorba lui Cornel Udrea: Fizica este stiinta care studiaza corpurile calde când sunt reci, pe cele reci când sunt solide – astfel a aparut fizica solidelor si procupari pentru fizicul solizilor – si alte manifestari gazoase ale obiectelor lichide…
Bref, cine n-are fizicieni n-o sa stie niciodata de ce marul putred cade mai repede decât marul copt si de ce injectia e buna si pentru cururi si pentru motoare.
Asa ca de gustibus et coloribus nu ne luam de par si când oi trecce dincolo, îti punem CD-urile cu ce vrei tu.
Era bun Pinonoaru’ ala sau ai trecut repede cu paternalul pe tuica, dupa cum cere cutuma ?
Ti’am raspuns si pe la mine la intrebare. Bourgogne’ul a fost super. Cu Saint-Emilion nu prea m’am impacat. Vezi dincolo esplicatiile ca’s lenes si nu repet
Marius,
Am citit. Când dai p-aici stiu cu ce sa te delectez.