Restaurant cu Farmec

Oamenilor,

Se făcea că circulam recent prin țară. Nu repede, cum îi șade bine unei babe, ci melcește, că eram pe șosea, iar pe șosele se întâmplă câini aplatizați, mașini puse de-a latul, copaci, nebuni și pierdere de timp. Spre deosebire de căile ferate, unde se întâmplă mașini aplatizate, nebuni puși de-a latul, copaci, câini și pierdere de timp, da?

Normal că dormeam. Faptul că în ultimele 48 de ore dormisem 2,25 minute nu avea neapărat relevanță, aș fi tras la aghioase și dacă abia m-aș fi trezit din somnul Frumoasei Adormite. Câte mortăciuni poți să numeri, totuși? Chiar buștean dormeam, să fiu sinceră, ceea ce explică de ce nu m-am trezit când vehiculul în care eram a sărit, cu gropile de sub el cu tot, într-o altă dimensiune.

La fel de buștean m-am trezit într-o parcare, nu cu un rinichi lipsă, ci cu un restaurant Farmec sub nas. Farmec-Farmec, ăia de fac cosmeticale și, din ce rămâne de la ele, acid de curățat aragazu’. Sigur, avea sigla și era și mov, m-am uitat de trei ori înainte să intru.

Înăuntru, niște fete frumoase, da frumoase rău, de probabil erau plătite în cosmeticale de firma-mamă, se agitau de ici-colo cu niște dischete demachiante gigantice pe post de tăvi. Destul de puțin practic, era să zic, când mi-am dat seama că de fapt e cel mai practic lucru posibil: supa, vinul sau berea nu făceau mizerie când săreau din cești, din cauză că ospătărițele tresăreau când le pișca lumea de cur. N-aveai cum să te abții, vă jur, cred că era politica localului.

Buimacă tot ca un buștean, m-am așezat la o masă făcută din argilă. Tocmai mă întrebam câte plicuri de praf din ăla de tencuit moaca o fi necesare pentru fabricat o masă, nu de alta, dar aș zice că arătau beton dacă n-ar fi fost de lut. De undeva a apărut o fată cu moacă de poster, care m-a luat la întrebări, că cică ce beau. Am luat un tonic hidratant, că-mi era gâtul ca meduza pe uscat. Erau tot felul de chestii în meniu, dar m-am oprit la salată de dermatografe cu sos de ser pentru conturul ochilor, o friptură de repelent contra țânțarilor cu piure de acetonă și,  ca să fac loc pentru desert (mousse de cremă depilatoare, decorat cu reducție de acid hialuronic), am dat pe gât o dușcă sănătoasă de Triumf. Oamenilor, fabulos, vă zic. Recomand cu căldură așa de intensă de lasă urme.

Tocmai când savuram nota de vârf (agonie cu accente de arsură și moarte, parcă și cu puțină mentă pe undeva pe-acolo, dar asta cred că numai degustătorii profesioniști pot confirma), mi-am dat seama că aveam ochii închiși și mi-am zis că-i o prostie să stau așa, ca Justiția română. Am căscat ochii și m-am mirat: of, de câte ori am decis că nu mai adorm cu guma-n gură, că e un mod jenant de a crăpa?

Până m-am uitat pe geamul mașinii, prin care mă privea înapoi logo-ul firmei Farmec de pe un restaurant. Am întrebat pe careva unde suntem și am aflat. Aşa că sunt capabilă să vă anunţ că în Focșani, dacă vreți, puteți savura o experiență la restaurantul Farmec (cu logo cu tot), în caz că vă lăsați prietena acasă. Nu de alta, dar ea probabil știe mai bine și o să vrea la restaurantul Sephora. Mofturi.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 307 other followers