Garden party chez Piticugras

Mezami,

De data asta chiar ţiu minte ce făceam când a sunat telefonul. Ţiu minte precis, fincă eram la croitor, undeva pe rue de la Paix. Sau cred că era rue de Rivoli. Sau… Mă rog, asta nu contează, dar ţiu minte perfect, fincă făceam probe la un frac. Sau la un smoching. Sau la o jlietcă la două rânduri, sau… Dar ţiu minte, fincă croitorul ăla miop mă tot înţepa cu nişte bolduri, nu ştiu de ce. Aşa. Şi atunci a sunat telefonul. La capătul ălalalt al firului, Piticugras.

- Ci faşi grasuli ?

- Ce să fac, mă Piticule, fac niţică acupunctură. Ia o bucată de hârtie, să-ţi dau adresa, ar trebui să-ncerci şi tu…

- Auz grasuli, nu ti ispitieşti, buei, uo piruojcâ di şieea cu niţicâ brânzicâ pi dinăuntru ş’c-o votculiţâ di tătâ mândrieţa-n dieschidiri ?

- Nu, mersi. Şi mă Pitice, merdenelele merg şi cu un porumbel din ăla de-al tău, da’ să fie la pet. A, bine, dacă mă-ntrebi de feuilletés au fromage, să te-nvăţ: merg fie cu un Bourgogne roşu, să zicem cu un Côtes de Nuits, fie cu un Anjou alb; am un Clos du Papillon 2005, o splendoare. Dacă vrei.

- Ia lasâ tu fluturii şâ măscărili şielia, c’acuma pi datâ ti păliesc şâ ti fac fac di puominâ. Buei, baieti, pirojki mierg cu vuotcâ mai ghini dicât miergi uo vientuzâ pi capu lu Kojak. Şâ hai digrab’ încoa, c’ti invit la uo rieşiepţii, vriau s’mi-ngruop viaţa di huoltei, câ gata, pisti o lunâ mă ieu cu Şipriniela.

- Ah bon ? Soirée white tie ? Black tie ? Cum să mă-mbrac ? Tenue de cocktail ?

- Buei, tu ci tuot zâşi minuni şâ panarami acuolo di’m’faş capu harbuz ? Şâ ia vorbieşti tu mai în riecieptuor, aşa. Ci mâ-ntriebi pi mini ci straii sâ pui la rieşiepţii, ci, iou îs cruoitoru tău ? Gătieşti-ti cum vriei, pacatili mieli, numa ţâni minti s’pui pufoaicâ şâ buotfori, c’taman o dat o ploişicâ şâ s-o făcut gluod în ogradâ.

Ah bon, partie de campagne et pendaison de crémaillère chez Piticugras, carevasăzică. Bine. Scot acele, le-nfig în croitor, sun la tante Constance, îmi dă adresa altui croitor, mă duc, îi zic să-mi facă un costum de tweed, oui monsieur, bien monsieur, iarăşi ace, gata costumul, scot şi acele alea, le-nfig în croitor, plec. Pe drum mă-ntâlnesc cu Petronia, polemizăm puţin pe tema expresionismului abstract, mergem la babe să facem clătite, le facem, mâncăm clătitele, înşfac fulgarinul, fluier un getax, ajung la Piticugras.

Acolo, cum să vă spun, era mai degrabă un garden party – ambiance décontractée – şi toţi invitaţii Piticului erau joviali, entuziaşti şi foarte iubitori, sau poate am făcut eu impresie bună, nu ştiu, dar toţi vroiau să mă pupe de trei ori. Interesant e că vorbeau un dialect nou pentru mine şi beau din nişte pahare foarte largi, de mare efect. Piticu m-a întâmpinat, în mândru amfitrion (îl vedeţi în primele secunde ale peliculei, că am filmat mult) şi m-a prezentat invitaţilor. Toţi îl lăudau fincă, mare senior, nu se uitase la cheltuială şi adusese mâncăruri fine, numeroase băuturi cu specific local, muzică foarte bună, ba, după cum se vede, prevăzuse şi limuzine cu şoferi în uniformă pentru cei care nu se mai puteau urca la volan.

Păcat că se-nsoară, n-o să mai dea aşa petreceri.

Fiţi cuminţi,
Vă pup.

Ghicitoarea caşto de luni către chindie

Babelor, mezami, mă copii,

Se dă privirii jipegul de mai jos. Să se zică cine, ce, cum, când.

Pe barba lui Zeus că e uşurică. E aşa, de început de săptămână, cât să ne-nghiţim gălbenuşul şi să ne troznim oleacă oasele după uikend.

Regulile sunt aceleaşi : mâine strâng lucrările, toate răspunsurile sunt contabilizate. Să nu daţi înapoi foaia albă.

Partea cu premiile : or să fie. Vă fac o sălăţicâ di pipoti di răţuşcâ à la Piticugras, acompaniată de o splendoare de vin. Mă cunoaşteţi.

 

Aidi, gata, fiţi cuminţi.

Vă pup.

Sa înveselim inima Piticului Gras

Piticugras era un ponei fericit care traia pe o micuta planeta fermecata numita Nibiru. Ziua tropaia marunt prin iarba de toate culorile iar seara se aseza pe marginea planetei cu poneiele prietene, beau voiosi bere, fumau pomisori pitici, se uitau la cer si-si spuneau ghicitori despre masini pâna dimineata.

Dar zâna Ciuppercuţia, care traia pe Pamânt, era o zâna rea si mustacioasa. Si statea îmbufnata ca nu luase premiu la scoala pentru ca avea doar note mici la purtare din cauza ca lipea mereu guma de mestecat pe scaunul profesoarei. Ceilalti copii din bloc nu se jucau cu ea, pentru ca Ciuppercuţia era peltica si-i scuipa când numara la v-ati ascunselea, trisa la macao, facea pipi în lift si dadea mereu vina pe ei. Si mirosea rau a transpiratie.

De ciuda, într-o seara, Ciuppercuţia a pândit planeta Nibiru si, când era mai aproape de Pamânt, i-a dat brânci si a rasturnat-o, iar din ea a cazut Piticugras. Ciuppercuţia l-a furat pe pitic, l-a dus la ea în gradina si l-a închis cu lacat acolo. Si l-a facut pitic de gradina, ca sa se joace numai ea cu el.

Iar Piticu Gras era amarât rau si plângea într-una, pentru ca era singur. Noaptea se uita la Nibiru si suspina (snif ! snif !) pentru ca le vedea pe poneiele vesele acolo sus, dar ele nu-l mai recunosteau. Si nici el nu se mai recunostea, pentru ca de-acum avea pantalonasi verzi, surtuc rosu si fes galben. Si slabise rau.

Piticugras a sfârsit prin a se împrieteni cu stratul de galbenele de lânga el. Le uda, le punea coji de oua si zat de cafea la radacina, ele îi dadeau bere iar el le dadea tigari din ultimul pachet care-i mai ramasese. Dupa ce-au poştit ultima tigara, au spus cu totii: sa stam jos. Si au stat jos. Atunci galbenelele i-au destainuit Piticului devenit slab cum sa scape de vraja si sa se reîntoarca pe Nibiru la viata dinaintea pacostei. Trebuie ca doisprezece prieteni sa-i trimita câte-o poezioara scurta (cu rima) pe blog si sa-i lipeasca zânei Ciuppercuţia o guma de mestecat în par. Noroc ca galbenelele au terminat ce-au avut de spus, c-a doua zi Ciuppercuţia a facut pipi pe ele din pura rautate si le-a intoxicat mortal.

Încep eu:

Scorpia aia hirsuta tare mult rau ti-a facut

Dar prietenii stiu sa-ti alunge sictiru

Asa ca fii vesel din nou ca ce-i mai greu a trecut

Iar mâine vei fute din nou pe Nibiru