Cum vom sărbători intrarea la pușcărie a domnului Voiculescu

Căldură mare, monșerule. Cum se iscă oarece actvitități din alea solare mai șucare, cum o iau razna gândacii pe pământ.

Zilele trecute, par examplu, domnul Vladimir Putin se adresa direct lu popoarele rumân, polonez și turc, întrebându-le dacă sunt conștiente ce ditamai riscu presupune scutu american pentru liniștea și propășirea lor economică și socială. Cu alte cuvinte, vecinul nostru cel ofițer nu ne considera nește oameni. Ne considera nește vite care nu prea știe ele ce se întâmplă și-atuncea vine dumnealui de le explică. Crezând, cum ar veni, că noi uităm ce grozăvii a săvârșit poporul dumisale cel civilizat pe așeste meleaguri (dintre care unele de-abia ne chinuim să le lipim cu scoci) și că noi abia așteptăm salvarea mărinimiei sale, ca să-i sărim în brațe și să o punem de un concubinaj pentru încă fro 50 de ani.

În fine, vestea tristă, atât pentru mărețu om de stat, cât și pentru clovnu de sertar Alexandru Dughin, este că pe noi ne doare la brișcă de avertismentele, încruntăturile și întrebările sale. Ba mai mult, nu numai că știm ce presupune scutu american cu pricina, dar mai știm și alte chestii, pe care poporu rus le va uita curând. Știm de exemplu, cum se scrie pe blog. Adică cel puțin până va ieși Ponta președinte, vom mai ști asta. Știm și cum stă treaba cu vizitele lu domnu Dughin la cei câțiva bărboși din ortodoxia română. Într-adevăr, e singura cale de a rezolva ceva, aceea de a te adresa direct electoratului PSD în speranța unei viitoare teocrații sub patronajul Comunității Statelor Independente (btw, încercați să vă imaginați Belarusu independent; lmfao, lmfao, lmfao). Și mai știm, printre multe altele, că încercările serviciilor de a manipula opinia publică prin Antena 3 sunt cât se poate transparente, nu e nevoie să ai un aichiu mai mare de 20 ca să-ți dai seama ce și cum și de unde și prin cine.

Spun asta pentru că atât de oligofrenă a fost intervenția de acum două seri a magisterului Gâdea la haznaua cu pricina, care ce s-a gândit el? Disperat fiind că se năruie corăbioara de mucava odată cu sechestru pus pe pogoanele șefului său, a hotărât că e cazu, nici mai mult nici mai puțin, decât să dea cu barda în Statele Unite ale Americii. Adică n-a avut și el niscai milă, acuma că sărbătorim și noi un 4 iulie acolo, nu, marele său talent oratoricesc de pastor epileptic s-a rostogolit ca un tunet direct peste Casa Albă. Pentru că asta e forța lui Gâdea, să ne-nțelegem. El și dacă am fi sub stăpânire extraterestră, tot s-ar pișa pe ei și ar cronțăni vreo doi-trei alieni d-ăia scârboși la masa de seară.

Vestea proastă, însă (pentru ei) e că gata. Căcamatât a fost. Că vine, spre exemplu, 7 iulie, și Camelia Bogdan se va pișa pe ei. Că justiția, la o adică, ține loc de promisiunile deșarte pe care ni le aruncă acești mafioți învederați pentru care ne întrebăm, sincer, câte noi pușcării vor trebui construite.

Și că noi, cei care nu spunem uneori nimic și suntem (pe nedrept) considerați masă de manevră, vom sărbători condamnarea domnului Voiculescu printr-o mare, mare petrecere la Universitate, cu șampanie și tot ce mai trebuie. Una cum nu s-a mai văzut de când dădea Hagi goluri de la patruj de metri la campionatu mondial.

Ce e vineri.

Babelor,

Vineri e Ziua Nu Băsescu. Adică o să se adune nişte oameni să strige “Nu Băsescu! Huooo! Uraaa!” şi ce le-o mai veni la gură.

Remarc trei lucruri: în primul rând, faptul că surorile Marx şi nobasescuday nu au nici un prieten comun în blogrolluri. Nu că asta ar reflecta vreo diferenţă intelectuală între noi şi ei; consider că cineva poate fi mai mult decât îndreptăţit să aibă o atitudine duşmănoasă faţă de Băsescu; motive ar exista destule.

În al doilea rând, existenţa acestei acţiuni mă bucură, deşi nu îi împărtăşesc ţelurile sau idealurile. Palatul Şuţu numeşte ziua antibăsescu inutilă, comparând-o cu un Ferrari fără benzină şi explicând că acest “nu” (de fapt, “no”) devine absurd având în vedere faptul că nu neagă nici o afirmaţie. Îndrăznesc totuşi să cred că este vorba de mai mult decât de un simplu nu: de o revoltă a societăţii civile, fie ea şi numai o biată societate virtuală, compusă din câteva zeci de bloguri şi bloggeri, la adresa dezamăgirilor generate de clasa – sau poate numai direcţia – politică reprezentată de Traian Băsescu. Mi se pare ok să zici “Aşa nu!”, chiar dacă nu zici cum ar fi “aşa da”.

În al treilea rând, mă minunează un lucru: încerc să îmi amintesc dacă a existat vreodată o aşa-zisă “no Năstase day”, şi ajung la concluzia că parcă nu. Sau “no Voicu”? Sau “no soacra lui Geoană”? Hm, nu-mi amintesc. Şi atunci, în contextul politic actual, toată acţiunea capătă un aer debusolant, ba chiar puţin meschin şi partinic.
Şi, deşi ştiu că a fost pornită cu mult înainte de apariţia cazului Voicu, mi se pare cretin să strigi “Muie Băsescu”, dar nu şi “Muie toţi ceilalţi”. O să vedem vineri.

Vă pup,

Rhetta

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 306 other followers