Ce e vineri.

Babelor,

Vineri e Ziua Nu Băsescu. Adică o să se adune nişte oameni să strige “Nu Băsescu! Huooo! Uraaa!” şi ce le-o mai veni la gură.

Remarc trei lucruri: în primul rând, faptul că surorile Marx şi nobasescuday nu au nici un prieten comun în blogrolluri. Nu că asta ar reflecta vreo diferenţă intelectuală între noi şi ei; consider că cineva poate fi mai mult decât îndreptăţit să aibă o atitudine duşmănoasă faţă de Băsescu; motive ar exista destule.

În al doilea rând, existenţa acestei acţiuni mă bucură, deşi nu îi împărtăşesc ţelurile sau idealurile. Palatul Şuţu numeşte ziua antibăsescu inutilă, comparând-o cu un Ferrari fără benzină şi explicând că acest “nu” (de fapt, “no”) devine absurd având în vedere faptul că nu neagă nici o afirmaţie. Îndrăznesc totuşi să cred că este vorba de mai mult decât de un simplu nu: de o revoltă a societăţii civile, fie ea şi numai o biată societate virtuală, compusă din câteva zeci de bloguri şi bloggeri, la adresa dezamăgirilor generate de clasa – sau poate numai direcţia – politică reprezentată de Traian Băsescu. Mi se pare ok să zici “Aşa nu!”, chiar dacă nu zici cum ar fi “aşa da”.

În al treilea rând, mă minunează un lucru: încerc să îmi amintesc dacă a existat vreodată o aşa-zisă “no Năstase day”, şi ajung la concluzia că parcă nu. Sau “no Voicu”? Sau “no soacra lui Geoană”? Hm, nu-mi amintesc. Şi atunci, în contextul politic actual, toată acţiunea capătă un aer debusolant, ba chiar puţin meschin şi partinic.
Şi, deşi ştiu că a fost pornită cu mult înainte de apariţia cazului Voicu, mi se pare cretin să strigi “Muie Băsescu”, dar nu şi “Muie toţi ceilalţi”. O să vedem vineri.

Vă pup,

Rhetta

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 277 other followers