Man on Wire

Veta,

Aseară am mai văzut un film. Mai exact, un film documentar. Man on Wire, GB 2008. Câştigător al premiului juriului şi al premiului audienţei la Sundance. Şi probabil al Oscarului pentru film documentar, peste câteva luni. Dacă se va da pe merit.

Nu ştiu ce să spun mai departe, pentru că nu am mai văzut niciodată aşa ceva. Cum să vorbesc despre ceva?

Încerc.

Povestea, pe scurt: 1974, New York. Philippe Petit, un francez, întinde un cablu între cele două turnuri ale World Trade Center, şi merge pe el, la o înălţime de 417 metri.

Filmul constă din interviuri cu Petit şi echipa lui, făcute în 2007, nişte poze, şi câteva secvenţe filmate mai târziu, cu actori. Totul pus pe muzică de Michael Nyman şi Erik Satie.

Când s-a terminat, am rămas cu gura deschisă. Am rămas uitându-mă ca o vacă la ecranul gol. Am rămas impresionată şi şocată, deopotrivă.

Pentru că văzând ce vezi, totodată nu poţi să crezi că vezi ce vezi. Vezi un om balansându-se, acum 34 de ani, pe o sârmă (cablu, de fapt) la 417 metri înălţime, acelaşi om pe care mai înainte l-ai văzut filmat în zilele noastre. Deci el există, trăieşte, şi nu poţi să crezi. Pur şi simplu, creierul meu a refuzat să proceseze cele văzute. Refuză în continuare.

Asta se întâmplă, probabil, pentru că nu pot să îmi imaginez cele văzute. Pot să îmi imaginez multe: eu, jucând tenis, de exemplu. Este simplu. Eu, făcând o operaţie chirurgicală. Eu într-o rachetă, zburând înspre lună. Eu, sărind cu paraşuta. Eu, construind un scaun. Eu, fiind regina Angliei. Eu, dezamorsând o bombă atomică. Eu, pilotând un avion de vânătoare. În fine, lucruri pe care probabil că nu o să le fac niciodată, dar pe care le-aş putea face, cu pregătirea necesară. Sau pe care mi le pot imagina că le fac. Dar eu mergând pe o sârmă la 417 metri înălţime? Asta nu.

Iată, aşadar, un film de artă. Pentru că arta, măcar teoretic, ar trebui să ne arate imposibilul. Uitându-mă la el, eram deseori mai atentă la reacţiile mele decât la film însuşi. Caută-l urgent şi vezi-l neapărat, absolut neapărat. Este pe departe cel mai mişto lucru făcut anul ăsta.

Mai vorbim despre filmul ăsta, sunt convinsă.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s