Pentru Veta

Veto,

Probabil ca ar trebui sa-ti zic in particular cele ce urmeaza, dar cum tu m-ai facut de cacat in public fie si involuntar (desi nu sunt sigura), iti platesc cu aceeasi moneda.

Asa.

Ma scol eu azi dimineata pe la un opt, imi beau cafeaua si fumez trabucul (pentru ca este joi), dupa care imi dau seama ca ceva pute. Mai intai am crezut ca sunt eu, apoi ca esti tu, in cele din urma am realizat ca este gunoiul. Fiind o zi fara sot, ar fi trebuit sa-l duci tu, dar din camera ta se auzea doar un grohait neintrerupt, deci am conclus ca dormeai. Fiind un om sensibil la mirosuri, am luat sacul cu gunoi si am purces la drum, cu liftul.
Ajung la parter. Acolo, vreo trei vecini plus administratorul, adunati in fata unui petec de hartie lipit pe avizier. Ma apropii de ei, buna-ziua-buna-ziua, ce mai faceti-bine, prostii din astea. Incep sa citesc hartia. Zicea asa:

„Stimati locatari,

Cine a scris cu vopsea rosie pe pallierul de la et. 2 un cuvand pe care nu vreau sa scriu aicea este de o nesimtire si il rog sa stearga.

Administratorul”

Iti dai seama, habar n-aveam despre ce vorbeste. Ridic din umeri si dau sa plec, cand administratorul se uita la sacul meu de gunoi si inmarmureste. Ma uit si eu. In sac, foarte la vedere, patru cutii de spray de vopsea de masina. Vopsea rosie, normal.
Intre timp, toata lumea se uita la sac. Administratorul, eu, cei trei vecini.

„Mi-am vopsit masina”, zic eu nonsalanta, asa cum ma cunosti.

Ne uitam cu totii afara. Vedem Jeepul meu negru, parcat cuminte in fata blocului.

„Nu mi-a placut cum a iesit si am vopsit-o dupa aia din nou in negru”, zic.

Si plec, evident, lasandu-i pe cei patru stane de piatra. Cand m-am intors de la tomberoane, ei tot acolo erau, uitandu-se tampiti la masina mea. M-am urcat in lift si am mers mai intai la etajul 2. Acolo, pe un perete, scria mare, foarte, foarte mare, cu litere cat mine de inalte, PULA.
Veto, este scrisul tau.

Pe viitor propun asadar sa nu mai folosim saci de gunoi stravezii, ci negri. I-am cumparat deja. Imi datorezi 7 lei si 2 bani.

Rhetta

7 comentarii

  1. Am ramas nesatisfacut lingvistic in urma citirii textului, pentru ca nu-mi da pace o intrebare. Si anume: „este de o nesimtire” – ce fel de nesimtire? I haz two nou.

  2. Gandindu-ma ca a fost o scapare din partea mea, m-am dus pana la avizier sa vad despre ce fel de nesimtire este vorba. Din pacate, acolo exact asta scrie: „este de o nesimtire si il rog sa stearga”. Am intrat in biroul administratorului, omul tocmai tragea un pui de somn. L-am trezit si l-am intrebat ce a vrut sa spuna. Nu a inteles, deci l-am luat de guler si l-am dus la avizier. „Aici”, am urlat aratandu-i textul, „Este de nesimtire, ce vroiati sa ziceti mai departe? Oamenii sunt nesatisfacuti, asteapta un raspuns!”. Administratorul a inceput sa se balbaie si sa miroasa a tuica. „Nu stiu”, a recunoscut in cele din urma. „O nesimtire crasa? Vroiati sa spuneti ca persoana care a scris „pula” pe palierul de la doi este de o nesimtire crasa?”, am zis. „Nu cred”, a spus el. „Atunci?” – „Nu stiu…” Altceva n-am putut scoate de la el. Mi s-a facut mila si l-am trimis inapoi in birou.
    Regret, asadar, ca nu am putut elucida misterul. Voi incerca si maine, poate cu o sedinta de hipnoza sau asa ceva.

  3. De unde concludem ca administratorii de bloc sunt nu doar neseriosi, dar si uituci. Sa nu mai vorbim de faptul ca incep sa duhneasca a tuica, asa, din senin – asta in caz ca nu-i innorat acolo la voi.

    La cras(a) m-am gandit si eu. Dar e prea previzibil, ca sa zic asa. Si e si prea scurt, ca si cuvant. Daca as fi eu administrator, as baga „nesimtire metafizica” sau asa ceva, sa le dau de gandit locatarilor.

    Astept totusi si ziua de maine, cu gura la suflet, poate-poate isi aminteste adevaratul administrator ce-a vrut sa scrie.

    Multumesc,

    Gigi.

  4. PULA

  5. Ma rog, ar fi trebuit sa fie scris cu rosu.

  6. Gigi,

    Şedinţa de hipnoză a funcţionat perfect. Am intrat în biroul administratorului, care tocmai fuma mahorcă, am scos un ceas, l-am bălăngănit de două ori şi omul a intrat în ditamai pasa hipnotică. „Este de o nesimţire”, am zis. „Cum continuă propoziţia?” – „Este de o nesimţire întristătoare”, a mormăit administratorul.
    Sper că eşti mulţumit.
    A, şi am mai aflat că într-o viaţă anterioară a fost Malcolm X.
    Nu ştiu dacă este important.

  7. DE CE, DE CE, DE CE trebuie să ştim totul cu atâta exactitate?! Poftim, acuma nesimţirea aia nu mai poate fi decât întristătoare!!! Şi câte posibilităţi se deschideau în lipsa acestei precizări… Putea fi:
    – o nesimţire suavă
    – o nesimţire translucidă
    – o nesimţire cardiaco-dorsală
    – o nesimţire cu ciucuri
    – o nesimţire de un verde-lemnos sau de un roşu-frunzos
    – o nesimţire cu aromă de canal
    – o nesimţire superficială
    – o nesimţire filosofică
    – o nesimţire karamazoviană
    – o nesimţire minoră
    – o nesimţire eroică
    . o nesimţire milimetrică
    – o nesimţire simpatică
    – o nesimţire prietenoasă
    – o nesimţire genocidă şi insecticidă
    Eu sunt pentru imprecis, pentru mister, pentru finaluri deschise şi liber la speculaţii. (Asta atunci când nu sunt pentru precizie, lămuriri şi lucruri clare, adică în restul timpului). Mi-aţi zdrobit corola de minuni a lumii…


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s