4,3,2,1,0,-1,-2,-3,-4,-5…

Babelor,

Cu riscul (pe care mi-l asum) de a îmi pune lumea în cap, povestesc următoarele:

Tocmai am văzut un film numit 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, de Cristian Mungiu. Filmul a luat Palme D’or la Cannes în 2007. Mare film, cică.

Prima dată am încercat să mă uit la el acum câteva luni, dar l-am oprit după vreo 20 de minute, pentru că mă plictisea. Astăzi mi-am zis „hai să-i mai dau o şansă, că e urât afară şi n-am ce să fac”.

Şi l-am pus. Ba chiar m-am uitat până la sfârşit, deşi am stat cu ochii pe ceas tot timpul.

A fost cam aşa:

Prima scenă: Anul 1987. Două fete într-o cameră de cămin. Una dintre fete îi tot cere celeilalte câte ceva: săpun, pastile, ţigări, etc. Deducem că fata A, Găbiţa (Laura Vasiliu), este dependentă de fata B, Otilia (Anamaria Marinca). Doar că regizorul ne spune asta cu insistenţă, că poate suntem boi sau vaci şi nu pricepem. Ceea ce într-un film american s-ar fi zis într-o propoziţie şi un schimb de priviri, durează la noi vreo cinci minute. Dar ok, suntem un popor latin, poate că suntem mai înceţi, nu? Buuun. Se termină scena cu Otilia ieşind din cameră şi intrând în sala de duşuri din cămin. Unde, minune mare, este apă caldă. Minune foarte mare, pentru că este iarna lui 1987, dar fetele au totuşi apă caldă, cumva, de undeva. Eu n-am avut în 87, dar poate că acolo la cămin este o centrală mai bună, că cumva fetele au şi căldură. Iarăşi, eu în 87 n-aveam nici aşa ceva, stăteam cu două pulovăre pe mine. Dar trecem peste asta. Au loc nişte schimburi de replici, Otilia iese din cămin, se duce undeva, se duce apoi altundeva, în cele din urmă se întâlneşte cu prietenul ei la universitate, bănuiesc. Adică într-o clădire care este o universitate (de chimie, aflăm mai târziu). Urmează alt schimb de replici…

A, de ce zic schimb de replici şi nu dialog, mă întrebaţi? Simplu: pentru că ce se întâmplă nu este un dialog, ci un schimb de replici. Dacă nu mă credeţi, uitaţi-vă la film şi veţi înţelege. Unii actori nu procesează informaţia pe care o primesc, adică replica rostită de partenerul de joc. Ăla zice, de exemplu, ceva de genul „X mi-a propus să facem schimb de tabere, adică ea să meargă la Pârâul Rece şi noi în locul ei la Costineşti”. „Când?” întreabă Otilia. Partenerul ei de joc nu se gândeşte. Are replica învăţată, deci o spune ca din pistol: „Păi în loc de treişpe-optişpe o să mergem pe douăşunu-douăşase”. Acum este rândul Otiliei să vorbească fără să gândească, adică fără să proceseze informaţia: „Asta înseamnă că eu trebuie să stau o săptămână la ai mei, şi nu am nici un chef”.

Şi stau să mă întreb: ea are capul calendar? Nu trebuie mai întâi să se gândească, să îşi amintească ce, cum, când? Ştie toate datele astea pe dinafară? Cum? De ce?

A, ca să nu mai spun că actorii vorbesc prea repede, mult prea repede, cum nu vorbeşte nimeni vreodată. Nu mereu, dar des, prea des.

Mergem mai departe. Cum-necum, povestea este următoarea: Găbiţa trebuie să facă un avort, la negru, bineînţeles, şi Otilia se ocupă de detalii. Ajunge (Otilia) undeva unde se întâlneşte cu domnul Bebe, jucat mişto de Vlad Ivanov. Scenă: Otilia şi domnul Bebe în maşină. Ceva dialog, ne dăm seama că domnul Bebe este un tip scârbos şi neplăcut. Ok. Scena din maşină serveşte, aşadar, la definirea caracterului „Domnul Bebe”. Establishing the character, în engleză. Ok, teoretic am bifat asta, dar în următoarea scenă domnul Bebe o ceartă pe maică-sa, o babă cam de vârsta mea. A doua definire a caracterului, identică cu prima. Urmează o a treia definire a caracterului, într-o cameră de hotel, în care aflăm, iată, pentru a treia oară, că domnul Bebe este un tip scârbos şi neplăcut. Mersi mult, domnule Mungiu, dar înţelesesem din prima. În fine, tragere de timp.

Urmează câteva scene bune, pe care le duce Vlad Ivanov, şi în care nici fetele nu joacă prost. Doar că tot farmecul dispare când domnul Bebe anunţă că nu îi face avortul Găbiţei decât dacă amândouă fetele se fut cu el. Nasol, mda, sigur. Scârba se transformă în nehotărâre, apoi Găbiţa zice da, şi în cele din urmă şi Otilia acceptă.

Ei, şi pe mine filmul m-a pierdut definitiv aici. De ce acceptă Otilia? Nu mi se explică, şi în cazul ăsta am nevoie de o explicaţie. Disperarea Găbiţei nu îmi ajunge. Nu înţeleg poate şi din cauză că sistemul meu valoric nu îmi permite să înţeleg. Nu pot. Nici în ruptul capului. Şi ea de ce poate? De ce se sacrifică pentru prietena ei? De ce aşa? Problema este, repet, poate numai a mea personală, poate că cineva este în stare să îmi explice acordul Otiliei la viol. Aştept provincia, ca să zic aşa.

Filmul continuă cumva, ele se fut cu ăla, ceea ce nu vedem, ăla pleacă, ele se ceartă puţin, Otilia pleacă şi ea, fiind invitată la serbarea zilei de naştere a mamei prietenului ei. Acolo, petrecere – o scenă care funcţionează o vreme, toţi vorbind în jurul Otiliei, ea nefăcând nimic, uitându-se la ceilalţi, zâmbind uneori un zâmbet vag – ok, am înţeles, este vorba despre singurătatea ei în mijlocul acelei societăţi; dar scena este din păcate mult prea lungă, treci de momentul în care te simţi jenată de prezenţa Otiliei printre ceilalţi şi începi să te plictiseşti. Iarăşi tragere de timp, aş spune.

După care Otilia se ceartă cu prietenul ei – şi din nou actorii nu par să se asculte unul pe altul ci doar să îşi turuie replicile. Poate că s-au gândit prea mult la timing, nu ştiu, dialogul în sine este bine scris şi plauzibil, dar m-a lăsat întrucâtva rece.

… Şi în cele din urmă Otilia pleacă, se întoarce la hotel, Găbiţa a avortat, obiectul este în baie, pe jos, Otilia îl bagă într-o geantă şi merge cu el la un bloc, undeva departe, îl aruncă într-o ghenă, se întoarce, Găbiţa o aşteaptă în restaurantul hotelului, Otilia îi cere să nu mai vorbească niciodată despre ziua care tocmai s-a terminat, fetele beau o apă minerală şi cam asta-i tot.

Ar trebui să trag o concluzie, nu? Păi atunci s-o trag.

Merge. Filmul merge. Te lasă cu o senzaţie neplăcută, ceea ce şi-a şi propus, de altfel. Pe planul ăsta merge.

Dar performanţa actorilor (îl exclud pe Ivanov) fluctuează. Uneori sunt buni, alteori sunt proşti. Scenele cu Marinca şi prietenul ei (Alexandru Potocean) sunt clar sub restul, şi vina pare să fie a lui Potocean. Fetele vorbesc prea repede şi ascultă prea puţin. Rar îşi punctuează jocul cu câte o pauză, şi când o fac, timingul este slab, mai ales la Laura Vasiliu.

Cam atât.

Aştept alte păreri.

Pupăciuni,

Rhetta

56 comentarii

  1. Mi-a placut doar finalul: cele doua la masa si in spatele lor, in spatele perdelei jucand viata.

  2. Acelasi sentiment l-am avut si eu. Tot filmul m-am plictisit (cu rare si scurte exceptii), dar la sfarsit senzatia a fost de naspa. Adica ceva a starnit in mine.
    Sinistru momentul cand bantuia aia prin noapte cautand ghena potrivita…si groaznic de enervanta masa in familie.

  3. Pe mine filmul asta m-a enervat rau de tot. Modul de constructie al personajelor mi s-a parut al naibii de tezist. Sint intruchiparea unor Idei, or asta mi se pare fals. De altfel n-am nimic cu Mungiu, mi-e chiar simpatic, eu sint unul dintre maniacii aia carora le-a placut Occident. Acolo mi-au placut umorul si ingeniozitatea constructiei, chiar daca erau si multe naivitati si chestii aproximative, dar personajele erau totusi vii. Mi-au placut pustii aia care-si trageau flegme pe fata, si faza aia cu Noi in anul 2000 – fiindca eu chiar ma gindeam pe cind eram mic ca in anul 2000 o sa fie ceva f misto 🙂

    4,3,2 e din pacate un film oportunist si constipat -dar inteleg de ce l-a facut asa dupa esecul Occidentului – cind nu vrei sa risti nimic, faci minimalism. Sper sa-i treaca faza asta, mai ales ca e un tip cu umor.

  4. Bun, iată deci că mai sunt şi alţii cărora nu le-a plăcut filmul, sau nu din cale afară. Mă mir însă că critica din ţară l-a primit ca pe un semn de la Dumnezeu, n-a existat nici o voce care să spună ce spunem noi aici. Nu numai că l-au lăudat, dar s-au târât în noroi la picioarele lui Mungiu, sau asta este impresia pe care mi-au dat-o mie. Am găsit pe liternet o „critică” a Ancăi Grădinariu intitulată „De câte ori poţi spune capodoperă”, în care biata femeie şi-a dat silinţa să adune toate cronicile în care 432 este numit „capodoperă”:

    http://agenda.liternet.ro/articol/6644/Anca-Gradinariu/De-cate-ori-poti-spune-capodopera-432.html

    Cumva articolul pare scris înainte de 89, sau în orice caz de cineva cu o mentalitate pre-89-istă. Lauri, glorie, partidul, iubitul nostru conducător, despre care iată, presa din vest nu are decât cuvinte de laudă!
    Jenant? Penibil? Amândouă?

    Singura critică de rău pe care am găsit-o (sau mai bine zis nu am găsit-o) a apărut în 7plus (ce? Citeşte cineva chestia asta? Nici nu ştiam că există) şi este desfiinţată de Iulia Blaga aici:

    http://agenda.liternet.ro/articol/5629/Iulia-Blaga/Un-film-plictisitordespre-lucruri-profunde-4-luni-3-saptamini-si-2-zile.html

    În fine. În privinţa lui 432, critica română pare să practice ceva foarte aproape de totalitarism.
    Treaba lor.

  5. pai, atunci puneti-i la ‘totalitaristi’ si pe cei care sustin k ‘hamlet’ e o capodopera!

    ce varza in capu unora…

  6. N-am văzut până acum un articol care să adune opiniile criticilor care consideră Hamlet o capodoperă. Tu?
    Dar poate că ai dreptate. Uite, pe Rotten Tomatoes The Dark Knight, film pe care eu îl consider o tâmpenie, are un scor de 94%. Deci este o capodoperă, sau aproape o capodoperă. 432 are chiar 97%. Altă capodoperă, şi mai capodoperă decât The Dark Knight.
    Din păcate, amândouă sunt sub Toy Story 2, care are 100%. Nasol.

  7. pai da – toy story 2 e cel mai bun, nu vad unde e problema… iar ‘dark knight’ este ‘o timpenie’ pt tine pt k tu esti o fufa, nu? pardon: o hoasca batrina – nu poti intelege.

    ps incearca sa aduni opiniile criticilor dspr ‘hamlet’, tu cauta-le pe net, eu incerc in arhivele bardului…
    sigur, nu exclud un procent de 0,0666 % spectatori/critici nemultumiti (frantuji mai ales), care au dat de pamint cu el! presupun k e exciting sa te reprezinte o minoritate 😉

  8. … si oare cum se cheama (apropo de ‘jenant? penibil? amindoua?’ re: articolul ancai gr) aia care tin mortis sa fie contra-curentului, imuni la argumente & orbi in fata evidentei (in cazul fericit in care exista prezumtia de gust…)? gica-contra? ‘noi-sintem-romani’? 4-year-olds? tustrele? 🙂

  9. cred ca se cheama „aia care nu sunt spalati pe creier”, „aia care nu sunt mainstream” sau „aia care au inteles ce inseamna libertatea de exprimare”.

    imi pare rau sa vad ca traiesti in mintea ta intr-un continuu totalitarism. eu sunt baba, am trecut prin multe regimuri, chiar si prin razboaie, si tot am iesit cu mintea limpede.

    poftim, ca sa vezi ca nu sunt eu nebuna, gica-contra sau altceva, citeste din Normele Consiliului Europei privind libertatea de expresie si de informare, Strasbourg, 17 martie 2003:

    ” 1. Libertatea de exprimare si de informare este protejata, in primul rand, prin articolul 10 al Conventiei europene a drepturilor omului (CEDO) care dispune:

    1.1 Orice persoana are dreptul la exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei, fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere.

    2. Incepand cu hotararea Handyside (7 decembrie 1976) CEDO a recunoscut ca libertatea de exprimare consacrata prin articolul 10 al CEDO este unul din drepturile fundamentale esentiale intr-o societate democratica bazata pe pluralism, toleranta si spirit de deschidere.
    Astfel, Curtea a afirmat ca libertatea de exprimare nu priveste numai informatiile si ideile primite in mod favorabil sau considerate ca inofensive ori indiferente, dar si pe cele care scandalizeaza, socheaza sau nelinistesc Statul ori o parte oarecare a populatiei.”

    so, you know, sue me.
    da-ma in judecata ca nu sunt de acord cu tine, ca sunt CONTRA-CURENTULUI, ca imi spun parerile, ca sunt o minoritate.
    mi se pare mie ca dintre noi tu esti „noi suntem romani”. nu cred ca in vreo alta tara aia care nu sunt de acord cu majoritatea sunt considerati „4-year-olds” si sunt blamati ca se opun curentului!!!!

    imi aduc aminte de o alta epoca, unii ii zic de aur, altii de trista amintire, in care daca nu erai cu curentul/majoritatea, erai fript.
    tot acolo ai ramas, in conceptii?

  10. intrebarea din postul anterior este retorica.

    ah, si inca ceva draga leo,

    esti liber sa te exprimi cum doresti, sa mergi dupa curent si sa reprezinti majoritatea pe acest blog etc etc
    dar de acum incolo eu imi rezerv dreptul de a te ignora. am sa-ti dau si motivatia, desi nu sunt obligata: ai inceput sa ma plictisesti.

    te pup

  11. Baba Ano, esti o fiinta cu o rabdare incredibila. Pe mine m-a plictisit de mult. Jos palaria in fata rezistentei tale.

  12. lol
    carevasazica daca iti place ceva – la fel k 99% din public – si lucrul ala goes down in history k o capodopera esti ‘totalitariiiiiist’???
    LOOOOL

    sigur k exista libertatea de expresie – inclusiv libertatea de a spune prostii.
    si sigur k oricine are dreptul de a-si spune parerea; doar k nu trebuie tinut cont de parerea oricui 😉

    get my point?
    ps cei care n-au ‘rabdare’ la argumente (logice) si amesteca totul (inclusiv directivele ue cu cedo & credo-ul personal), oare cum se numesc?…

    babe nebune, right! ;)))

  13. Babă Şerban,

    Am mai explicat pe blog de ce nu mi-a plăcut Dark Knight, n-o să mă apuc acum să-mi dau mie însumi copy/paste.

    Cât despre „imuni la argumente & orbi in fata evidentei”, ce să zic… Care argumente? Ai aşa ceva? Dacă da, spune, eu le-am înşirat pe ale mele. Iar evidenţa este filmul în sine, l-am văzut şi nu prea mi-a plăcut.

    Supoziţia ta că ţin morţiş să fiu contra curentului (şi implicit contra lui 432) pentru că „noi-sintem-romani” este o prostie, babă Şerban, ale cărei margini nici măcar nu pot să le intuiesc. Pentru că este un argument românesc, babă Şerban. Pur şi simplu un argument românesc. Nu cred că acei critici germani care au şters pe jos cu Baader-Meinhof (şi au fost destui) au fost acuzaţi de lipsă de patriotism. Nici că atunci când un critic american face praf un film american, cuiva îi trece prin cap să spună că nu i-a plăcut pentru că este american (filmul). Căcat.
    Aş pune problema invers: dacă 432 ar fi fost un film cehesc sau bulgăresc (presupunând, prin absurd, că există aşa ceva), ar mai fi întocmit Anca Grădinariu lista aia? S-ar mai fi dat toată critica română cu cracii în sus? V-aţi isterizat colectiv anul ăsta, când Gomorra nu a fost propus pentru Oscar? N-am observat.

    În fine. Am zis de bine aici despre A fost sau n-a fost, şi aş putea zice de bine şi despre California Dreamin’. Dar nu pentru că „noi-suntem-romani” şi nici în ciuda acestui fapt, ci pentru că sunt mai bune decât 432.

    Dar mă încearcă o senzaţie că îţi spun toate astea degeaba.

  14. A, încă ceva, babă Şerban, apropo de „lucrul ala goes down in history k o capodopera”. Istoria, draga mea, nu se scrie în doi ani, patru luni, trei săptămâni şi două zile.
    Şi nici nu o scrii tu.

    A auzit cineva de Frans Eemil Sillanpää? Grazia Deledda? Eyvind Johnson? Naguib Mahfouz? Vicente Aleixandre?
    Sau mai bine zis i-a citit cineva? Nu? Laureaţi ai premiului Nobel pentru literatură, totuşi. Nume mari la vremea lor. Şi unde sunt acum? De ce istoria i-a uitat?

  15. „ps cei care n-au ‘rabdare’ la argumente (logice) si amesteca totul (inclusiv directivele ue cu cedo & credo-ul personal), oare cum se numesc?…”

    in primul rand, nu-mi amintesc sa fi daruit tu argumente logice pe acest blog. (in cazul in care ai crezut ca faci asta, da-mi voie sa-ti spun ca te inseli. imi pari a fi o persoana fara logica). sa-ti dau un exemplu:

    „pai da – toy story 2 e cel mai bun, nu vad unde e problema… iar ‘dark knight’ este ‘o timpenie’ pt tine pt k tu esti o fufa, nu? pardon: o hoasca batrina – nu poti intelege.”

    daca asta e logica ta, ma cac in ea, cu respect.

    faptul ca am „amestecat” directive ue cu credintele mele nu stiu daca se numeste „babe nebune”. cred ca se numeste ca am aceleasi pareri cu niste unii care au scris directivele alea.

    ti se pare ca esti amuzant si smart daca faci jocuri de cuvinte (cedo-credo; ai mai facut si altele pe aici; pare a fi singura carte pe care reusesti sa o joci), dar da-mi voie sa-ti mai spun ca si practica asta e rasuflata…
    si in niciun caz joculetele tale „inteligente” de cuvinte nu functioneaza ca argumente logice. (da, stiu ca te socheaza, dar e adevarat)

  16. asa e, leo, nici eu nu cred ca istoria in critica de film o scrii tu. nici macar in critica de film romaneasca.

    sigur, in felul tau contribui la scrierea unor istorii, dar asta e o discutie mult mai complexa si are legatura cu a 7-a arta doar prin adiacenta. si crumale.

  17. OUCH!
    vai da ce tare m-au ‘atins’ replicile tale draga mea – crede-ma, sint cazut pe jos intr-un lac de singe… ;)))

    asa k da-mi voie sa-ti spun, in incheiere (am spus doar k incheierea o decid EU!), k te inseli PE TOATA LINIA – dar nu-ti mai dau argumente k stric orzu pe giste… (cine vrea argumente marca ‘als’ stie unde sa le gaseasca – si le gaseste: in cartile mele & in eseurile din ‘idei in dialog’)

    nici nu mi-am propus vreo secunda (un cumatru de-al vostru, pe alt blog – unde lauda ‘nunta muta’, a propos de bun gust… -, scrie ‘vre-o’ & ‘vre-un’ ;)) sa va conving pt k, sincer, nu dau 2 cepe degerate pe capacitatea voastra de a recunoaste excelenta acolo unde este; pur si simplu – k s-o spun p-a dreapta, romaneasca – aveti un mod atit de aiuritor de a face salturi peste idei & a ateriza, in mare spagat, fix unde e balta mai mare care ma amuza, dar nu intr-atit incit sa va urmaresc continuu.
    sinteti CONTINUU paralele cu realitatea, cu filmele, cu tot.
    intelegeti TOTUL anapoda: eu (persoana cea mai a-patriotica pe care-o cunosc!) NU am laudat ‘4,3,2’ din ‘sentiment patriotic’ (sentiment pe care-l detest) & nici n-as fi avut cum: GROSUL romanicii e de parerea voastra, fetelor (batrine)! cei care am apreciat filmul lui mungiu sintem o elita minoritara (= critica de film) + elita minoritara a criticilor de film de afara PLUS – pt k occidentul este mai evoluat, cultural-cinematografic, k noi – publicul cinefil de acolo… asa k usor cu comparatiile pe scari, ati nimerit un do major.

    cit dspr sentintele alea cu iz de oftica muiereasca (‘istoria in critica de film nu o scrii tu’, blabla), nu pot spune decit: wishful thinking. din fericire (pt mine) & nefericire (pt voi), realitatea e de partea mea – asa k nu va mai ramine, dragi papusi stricate, decit sa va sugeti gingiile, sa faceti gura punga si sa puneti & repuneti, mofluze & ramolite, aceeasi placa.
    in paharu cu apa 🙂

    ps re: libertatea de exprimare… sa-nteleg k voi puteti ‘caca’ (mersi pt imprumutul lexical, btw!) orice produs artistic, chiar si cele premiate cu palme d’or & ludate in toata lumea, dar altcineva – moi, par exemple… – nu va poate ‘caca’ opiniile?!
    oops, aveti dreptate, de fapt: voi n-aveti niciun palme d’or… ce satisfactie sa mai ai in ‘libertatea’ de a trage o pereche de palme unor simili-‘babe’ cu tupeu & minte de liceence acneice??

  18. draga leo,

    din cate imi amintesc eu tu ai intrat pe blog atacand sau cacandu-te pe opiniile de-aici. ceea ce totusi, nu imi amintesc sa ne fi deranjat. iti amintesti tu cumva sa-ti fi spus: pleaca de-aici? n-ai voie sa spui asa ceva, nu iti permitem sa mai comentezi? dimpotriva te-am lasat, te-am provocat sa expui si sa spui ce crezi si, desigur, ce poti.
    asa ca din punctul meu de vedere ai avut (si ai) toata libertatea. ceea ce s-a intamplat aici a fost o polemica.
    daca ai considerat si consideri ca aceasta polemica este sub demnitatea si intelighentia ta, te rog sa-mi spui, carevasazica, de ce ai intrat in ea?
    daca nu ai dorit sa ne inveti nimic, daca nu ai dorit sa aduci lumina in vietile noastre, daca nu ai dorit sa strici orzul pe gaste, de ce ne-ai mai calcat batatura?
    doar ca sa ne spui ca suntem paralele cu realitatea si ca sa ne tragi o pereche de palme?

    oare ce spune asta despre tine?

  19. Babă Şerban,

    Ai tot dreptul să ne caci opiniile. Şi noi avem dreptul la reciprocitate.

    Nu, n-avem nici un Palm d’or. Tu ai?
    A, da, îl văd, străluceşte acolo, sub canapea. Am înţeles.
    Cât despre calitatea premiului, da, bă, bine. Fahrenheit 9/11? Băşina lui Ken Loach? Extraordinare. Tot aşa, lăudate în toată lumea, vorba ta.

    Da, babă Şerban, aşa e, tu faci parte dintr-o elită minoritară, dar vezi tu, şi ăia care i-au dat Nobelul pentru literatură lui Pearl Buck (sau pe ăla pentru pace lui Arafat) tot elite minoritare erau. Ce mişto de voi, ăştia din elitele minoritare! Mişto mai ales pentru că sunteţi toţi de aceeaşi părere, staţi la masă şi daţi din cap, „mare film”, zici tu despre 432, şi la stânga ta e altul care zice „mare film”, şi la dreapta ta la fel, o doamnă mai în vârstă, simpatică, dă şi ea din cap. Şi e bine, babo Şerban, e foarte bine! Strică uneori oamenii ceilalţi, din păcate. Da’ tu ştii să pleci, că nu stai de vorbă decât cu ăia care zic ca tine. De fapt, aşa fac şi eu: când n-am argumente (se întâmplă; de exemplu, nu mă pricep la handbal, scrimă, brutărie, dar totuşi am păreri), zic că sunt mai deşteaptă decât interlocutorul, îmi iau basmaua şi mă car.

    Mă rog, dar şi eu, ca şi tine, îmi bat gura degeaba. Auzi la tine, „nu-ţi mai dau argumente”. Nici nu mi-ai dat!

    Iar Nunta mută, amintesc pentru a 700a oară, este un gunoi de film sau film de gunoi, nu contează.

  20. Ana, baba Şerban n-a intrat în nici o polemică. Sau ai citit tu să fi scris el aici vreo părere despre 432 sau Pescuit Sportiv? Nu. Omul zice că ăia care critică filmele astea sunt proşti. Polemică ar fi dacă ne-ar zice de ce sunt bune. Aşa, e doar bruiaj.

  21. Ai dreptate, Rhetta.
    Ceea ce a facut dansul aici e ceea ce se numeste cearta, sfada, galceava, ciorovaiala.

  22. uauuu, si ce-mi plac astea! (certurile/sfadele/gilcevile/ciorovaielile…)

    da, NU toate premiile (palme sau nobeluri) ‘se sustin’ – mare descoperire mare! dar exceptiile confirma regula.
    ‘basinile’ de fahrenheit & vintul printre orzuri? de acord, doar k eu am scris PRIMUL asta – inca de la cannes -, nu faceti decit sa-mi confirmati verdictele 😉

    cit dspr ‘4,3,2’ – nu-mi amintesc sa fi scris nicaieri k ar fi un ‘film mare’ (sau ‘zdrobitor’, a scris gorzo), ci doar (vezi aici: http://agenda.liternet.ro/articol/5508/Alex-Leo-Serban/Acesta-nu-este-un-film-despre-avort-4-luni-3-saptamini-si-2-zile.html) k e un ‘thriller’…

    nu ma deranjeaza k nu v-a placut (doar nu l-am facut eu, maiculita doamne!), ma deranjeaza TONUL cu care o faceti: suficient, vehement, fals-inteligent.
    vreti sa doboriti ‘un film de palme d’or’? cotcodaceala asta de chivutze chitroase nu poate convinge decit deja-convinsii… 😉

  23. Bine.
    Dacă sunt suficientă, vehementă şi fals-inteligentă, n-are rost să-mi repet argumentele, că tot suficiente, vehemente şi fals-inteligente o să iasă.
    Şi n-am zis că e prost, am zis că merge. Dar nu m-a dat pe spate.
    Şi am mai zis că nu înţeleg de ce face Otilia ce face. Ceea ce nu înţeleg în continuare.

  24. als, imi aduci aminte de nu stiu cine, unul care aparea pe la tv si de cate ori i se punea vreo intrebare raspundea cu „da…asa cum spuneam intr-o poezie de-a mea….” si incepea sa recite poezia…
    mereu m-am intrebat daca o facea din lene, pentru ca nu stia raspunsul si o cotea spre versuri sau pentru ca pur si simplu ii placeau prea mult versurile lui.
    chestia e ca versurile puteam sa i le citesc la biblioteca sau pe de net. eu voiam sa-l aud raspunzand la intrebare.

  25. apropos, oricine iti citeste cronica la 432 poate sa-si dea seama ca n-ai scris doar ca e un thriller.
    e jenant sa spui asta.

  26. NU trebuie sa intelegi dc face un personaj ceea ce face intr-un film – kestia asta, cu ‘motivatia’, este old school… lucrul cel mai bun din ‘pescuit sportiv’ este lipsa de motivatii a anei: nu trebuie sa ne intereseze dc face ceea ce face, la rigoare poti gasi oricind ‘motivatii’ la misto – k alea pe care le dau cei doi tineri imaculati familiei pe care o vor casapi in ‘funny games’

    si da, in cronica la ‘4,3,2’ am spus mai multe, dar nicaieri n-o sa gasesti afirmatia k ar fi ‘un film mare’: nici asta, nici chiar ‘lazarescu’ nu mi se par ‘filme mari’ – ci doar profi, bine facute (ceea ce nu e de colea pt filmul romanesc!), uneori emotionante; ‘filme mari’ sint ‘pulp fiction’, ‘dogville’, alea-alea…

    da, probabil k va amintesc de poetul paunescu adrian. ma simt flatat, dar adevarul e k, odata ce am scris dja anumite chestii, e mai simplu sa dau un link decit sa repet – saves time.

    ps ce mi se pare nostim este cum va ‘iesiti din rol’ cind imi dati replica mie… e o dovada k v-am enervat & k jocul asta al vostru, very childish, nu rezista unei picaturi chinezesti care stie unde sa pic-pic-picure 😉

  27. I saw her standin’ on her front lawn just twirlin’ her baton
    Me and her went for a ride sir and ten innocent people died..

    Hopa. Asta e Bruce Springsteen. Aveam castile pe urechi. Sorry.

    Asa. Poate ca m-am exprimat gresit. Nu ca nu inteleg; nu mi se pare plauzibil. Nu cred.

    Eu una nu imi ies din rol, babo Serban; se pare ca monologul pe care il purtam fiecare ma intinereste. Ce chestie!

  28. esti sigura k nu era gica petrescu?? k the boss babele nu prea asculta… si inca la casti = au dja aparatul pt surzi 🙂

    re: otilia – inteleg frustrarea spectatorului traditional, care vrea sa stie TOT dspr un personaj sau altul, dc face ceea ce face etc, pt k asta ii ofera o securitate (scuze pt ambiguitatea termenului!) & nu risca sa ramina cu ochii-n soare & a big question mark in his/her head… dar ambiguitatea asta nu inseamna decit un lucru: motivatiile otiliei (sa zicem) exista IN AFARA CADRULUI, tin de o relatie pe care o are ea cu gabitza & nu trebuie aduse la cunostinta publicului TOATE resorturile acelei relatii. nu pt k asa vrea muschii regizorului, ci pt k spectatorul nu trebuie pus in situatia de a fi omniscient.
    un regizor k mungiu, sitaru – dar mai sint multi altii, desigur, il aminteam pe haneke – se joaca f constient cu ceea ce este ‘off-camera’ si cu ‘golurile’ povestirii: SI ELE fac parte din povestire!

    ps altminteri, revenind la subiectul meu preferat (= eu), ma bucur f tare k INCA O DATA verdictele mele sint confirmate: am adorat, la cannes, ‘entre les murs’ – NU spun k e un ‘film mare’, dar a luat palme d’or-ul; am ‘votat’ si cu ‘gomorra’, tot la cannes – a luat by storm premiile academiei europene; am scris f de bine dspr ‘valsul cu bashir’ – are cariera pe care o are; iar acum, doua dintre filmele care mi-au placut cel mai mult din recolta de anul trecut – ‘il y a longtemps que je t’aime’ si ‘les plages ‘agnes’ (primul, vazut la berlin, al doilea la venezia) – au fost f premiate la cesar-urile de aseara…

    cum spunea un alt blogger: ‘ce-mi place mie la als este k are ‘nas’ (= fler)’…
    pai, altceva nici nu-mi doresc, sa mi-l tina dzeu in mijlocul fetei! 😉

  29. Hai sa nu dam cu tifla totusi. Nu e vorba despre a sti „TOT”. Ci de a afla resorturile care o imping sa faca un gest pe care o femeie nu prea l-ar face, intr-un moment esential al filmului.

    Recunosc ca atunci cind am vazut filmul, mi-am pus intrebarea asta, dar jocul A. Marinca m-a convins ca exista ceva in spate. Am presupus ca o face pentru ca altfel Gabita e intr-un mare rahat. Flimsy, perhaps, but it works for me.

    Asta poate si pentru ca eram mult prea preocupat de alte lucruri care nu mi-au placut la filmul asta. 🙂

    Asta e, nici mie nu prea mi-a placut. Iata ca nu am (aici) aceeasi parere cu oracolul als. Desi in general, din cite am observat, ii cam aprob gusturile. Unul dintre noi, probabil eu, are o oblicitate fata de filmele romanesti. Acelasi lucru s-a intimplat si cu Boogie. Si acolo critica romaneasca a aplaudat aproape in cor si eu n-am fost de acord.

  30. De acord cu tine, Eugen. Overall Boogie a fost slabut si asta in special din cauza scenariului, dar, as zice eu, si din cauza abordarii regizorale (burti imense, voce regizorala destul de grobiana). Radu Muntean si-a anuntat cariera misterioasa inca de la Hartia va fi albastra, un film facut degeaba.

  31. nici ‘boogie’ NU a fost ‘overall slabutz’, scenariul + interpretarile chiar sint lucrurile cele mai bune din film (nu stiu ce inseamna ‘voce regizorala destul de grobiana’)… ‘boogie’ e un film normal dspr oameni obisnuiti: cite personaje + dialoguri atit de credibile k in filmul ala ati vazut in filmul ro?! hai sa nu dam cu piciorul la tot ce e bun, n-am avut totusi prea multe filme bune in filmul ro de cind exista el, iar obsesia capodoperei e o nevroza 😉

    cit dspr ‘hirtia va fi albastra’ = alta rautate! ‘film facut degeaba’?? e un film emotionant! si asta e cu atit mai mult o performanta cu cit muntean a pastrat o distanta respectuoasa fata de personaje – fara zoomuri ‘grobiene’ & fara muzici manipulatoare…

  32. Mie la Boogie nu mi-au placut (foarte pe scurt, ca e un comentariu nu un post):
    1. Lipsa de directie a povestii. De acord ca e bine scris ca scenariu, „are carne pe oase”. Dar nu vrea si filmul asta, totusi, sa-mi spuna ceva? Din felul cum e facut mi se pare o situatie plauzibila, dar care nu merge nicaieri. Sa nu-mi spui ca-i despre drama barbatului casatorit, sau ceva asemanator, te rog.
    2. Felul cum se filmeaza. Nu stiu de ce a fost filmat „mandragorian”. Dupa parerea mea „This isn’t that kind of a movie” 🙂
    3. Sunetul. Dar asta nu e strict despre Boogie. Nu cred ca se gasesc nici macar sunetisti decenti in Romania, d-apai buni. Correct me if I’m wrong. Ca sa nu mai vorbesc de Gica Petrescu pe soundtrack.
    4. Felul superficial in care mi se pare tratat personajul sotiei in finalul filmului, cind ea isi cere scuze dupa ce asta vine matol acasa dimineata. Acum sa-mi spuna babele cum e cu asta, ca au mai multa experienta de viata 🙂
    5. Inceputul prea lung cu scena aia de pe plaja, care pe mine nu m-a introdus mai deloc in vreo atmosfera.
    6. Per ansamblu, mi se pare ca filmul nu pica bine nicaieri. Mi se pare prea crispat pentru o comedie si prea superficial pentru o drama. Nu ca ar fi trebuit sa fie doar una dintre astea doua, ideal ar fi fost sa arate bine in ambele roluri.

    Pe de alta parte, mi se pare bine jucat, mult mai onest decit alte filme romanesti, si bine tinut sub control de regizor. Si mi-a placut mult scena in care cei doi se cearta iar el pleaca.

    Acum am citit prima oara ce spui tu despre filmul asta, @als. Si mi se pare ok, vad ca suntem cumva pe aceeasi pagina. Dar acum, de la ce spui tu si pina la:

    „Prin sticlele de vin ieftin băute prin baruri ieftine şi camere de hotel înghesuite, prin fetele care se lasă sau nu se lasă agăţate în discotecă sau la bowling, prin glumele fără perdea şi exprimările fără plasă de siguranţă, dimineaţa devreme. Din toate acestea se scurge însă o dezolare imensă.” I. Blaga

    „Drepturi legitime şi orgolii meschine se ciocnesc de la unul la altul, şi în interiorul fiecăruia. Orice om care n-a trăit până la treizeci (şi ceva) de ani într-o bulă de sticlă le va recunoaşte – tulburător de amănunţit, şi sfâşietor de dureros.” M. Columbeanu

    „Filmul propaga o vaga unda de pesimism dupa final, te lasa in minte cu perspectiva unui santier greu care abia incepe. Dar e foarte bun. De fapt, e atat de bun incat nu mi-e teama ca daca-l laud o sa va placa mai putin. Mergeti.” M. Dobrovolschi

    „Boogie e un film extrem de trist. O stare care se adînceşte treptat, odată ce descoperim detaliile vieţilor celor trei bărbaţi. Lumile lor au crescut atît de diferit încît între ei comunicarea veritabilă nu mai e posibilă. Bodgan e un roboţel pătruns Tachinările de odinioară degenerează. Bucuria de altădată e sugrumată de singurătatea (şi alienarea) fiecăruia pînă în măduva oaselor de munca pe care o face” L. Maier

    Gata, ma duc sa citesc si sa sorb un ceai. Destul mi-am dat cu parerea pe-aici 🙂

  33. eugen:

    1,2,3 = DE ACORD!
    e drept k regizorii nostri ‘minimalisti’ duc cam prea departe ‘felia de viata’ – adica nu ‘departe’, ci o lasa, flasca,-n drum… eu insa vad intotdeauna jumatatea plina a paharului, adica: macar dialogurile + personajele sint credibile… (pe de alta parte, constat o tendinta cumva centrifuga: pastrarea a ceea ce e bun (situatii, dialoguri etc) & altoirea lor pe un schelet de ‘gen’; exemplu: ‘la drumul mare’ – scurt-metrajul lui gabriel sirbu -, care e o comedie romantica. nu nemaipomenit, dar are carnita cit trebuie si e entertaining… nu stiu daca l-ai vazut?)
    4 = aici nu sint de acord; la rigoare as fi de acord k nu prea e in ‘spiritul’ personajului smarandei – care da impresia unei tipe no-nonsense, destul de puternice & emancipate… -, dar poate fi doar o aparenta si, apoi, stim k femeile au resurse nebanuite & k sint imprevizibile, nu? 😉 deci ‘suceala’ ei finala poate parea surprinzatoare, dar gindita mai adinc este credibila (si-apoi, sint convins k radu se bazeaza pe experiente personale…)
    5 = da, inceputul e ratat; dar cearta din noapte este lucrul cel mai bun din film! & k nu s-a mai scris ceva atit de adevarat & de intens in filmul ro!
    6 = nu l-am pus in top 10 al filmelor distribuite anul trecut (desi sint prieten cu radu & cu razvan!) & cred k asta spune tot…
    dar il consider totusi un film bun, care anunta o binevenita schimbare tematica (desi inca nu formala)

  34. si mie mi se pare ca la scenariu sta prost filmul asta, Boogie. nu pentru ca nu ar avea niste dialoguri bune si genuine, care se vede clar ca sunt scrise din experiente personale: ale scenaristului, ale regizorului, cred chiar si ale actorilor. insa scenariul nu e doar dialog. scenariul e si poveste. iar povestea nu m-a convins. asa cum vad ca nu a convins in general. daca avea si elementul asta, era bengos. (cred ca asta a spus toata lumea aici, nu?)

    la punctul 4 cu reactia sotiei, eu accept doar varianta in care s-a mers pe o experienta personala. daca asa i s-a intamplat omului, o cumpar asa.
    dar sincer eu m-am cam saturat de barbatii filmului romanesc care scriu/regizeaza roluri feminine fara sa aiba vreo idee, mica si vaga de psihologie feminina, far asa inteleaga un pic ce e in capul unei femei. m-am saturat de femeile-cliseu ale filmului romanesc. M-am saturat de scene in care ea si el se cearta iar dupa ce el e dat, desigur, pe usa afara in urlete, ea se duce sa faca dus, chipurile sa „isi stearga senzatia de sila”. m-am saturat de femei care stau ca proastele si au fete tampe, pentru ca, vezi doamne, e ceva mult mai adanc si mai subtila colo. aiurea, barbatii filmului romanesc habar nu au ce ar face o femeie, nici nu vor sa stie, pentru ca se tem,a sa ca scriu ca ar face ce ar vrea ei sa faca.
    bla bla

  35. faceti voi filmele atunci, daca stiti mai bine, decit sa cirtiti pe la colturi!

    si eu m-am saturat de femeile astea care cred k viata lor e mai profunda & mai subtila decit o telenovela… 😉

  36. @als

    Am vazut ‘La Drumul Mare’. De acord cu tine, e rezonabil. Dar asta tine si de faptul ca nu da deloc impresia ca si-ar fi propus mai mult decit ce ii reuseste. Cred ca asta m-a deranjat destul de mult la Boogie, „the pretentiousness of it all”.

    4: Din experienta mea femeile sunt imprevizibile mai ales in celalalt sens :). Dar daca spui ca asta i s-o fi intimplat omului, asa sa fie.
    5: De acord.

    Am vazut deja schimbarea asta, trecerea la „intimism” cum spunea cineva, din destul de multe scurt metraje care au precedat Boogie. „Interior. Scara de bloc”, „Joi”, „Alexandra” sunt cele la care ma gindesc. Dar toate au avut, in ochii mei, problema 1 de mai sus, nu par a merge nicaieri. Asta e poate riscul unui astfel de scenariu, si sper totusi ca filmele viitoare vor trece peste (zic eu) lipsa asta de inspiratie.

  37. nu cre k este lipsa de inspiratie, cred k junii nostri regizori zisi si ‘minimalisti’ sint atit de speriati sa nu fie ‘formulaici’ incit au cazut in extrema cealalta… filmele nu mai au, practic, final pt k finalul este vazut k o kestie ‘de gen’, in care musai scenaristu ‘vine cu concluzia’ & lumea si-o insuseste & pleaca acasa fericita (sau nu).

    ps mi-au placut toate cele 3 scurte, ‘alexandra’ cel mai mult… are ceva din cearta aia din ‘boogie’, doar k aici (vezi ‘sfisierea rochiei’) trece intr-un comic disperat-absurd care-i face bine, zic eu

  38. tot @ eugen:

    mie finalul ‘impaciuitorist’ din ‘boogie’ m-a dus cu gindul la filmele lui rohmer, vezi ‘l’amour l’apres-midi’… dar, sigur, fara gratia alora

  39. @als
    Pe mine m-au cam iritat toate trei. 🙂 E drept, poate si fiindca le-am vazut pentru prima oara la NEXT, aproape unul dupa celalalt. „Deja Vu … all over again” 🙂

  40. Si filmul ala al lui Rohmer nu l-am vazut, deci nu ma bag.

  41. hm, ma-ntreb dc…
    sint pe subiecte f diferite (‘interior…’ mi-a amintit ‘the trouble with harry’ al lui hitchcock, dar regizorul mi-a zis k nu l-a vazut), iar daca e vorba pur si simplu de ‘maniera’, atunci nu vad dc maniera ASTA (= minimalista) e ‘iritanta’, in schimb maniera ‘filmului clasic-traditional’ este acceptata & ok…
    in fond, e tot o conventie!

  42. tinere leo,

    in romania femeile sunt o minoritate, o categorie sociala mult mai discriminata decat homosexualii, de exemplu.

    in mediile sociale sarace, unde educatia lipseste, ambele categorii sunt private de respect si drepturi elementare: drept dovada stau abuzurile fizice si emotionale de care au parte homosexualii, abuzuri care, atunci cand sunt indreptate asupra femeilor ne lasa cumva nepasatori, pentru ca, de-a lungul timpului, ne-am obisnuit cu ele.

    in mediile intelectuale, elitiste, homosexualii sunt insa acceptati, tolerati, respectati, asa cum merita orice individ de altfel. ba chiar sunt priviti cu admiratie si au parte de tratament preferential, pentru ca sunt considerat a fi niste oameni cu mult mai deschisi, cu orizonturi mai largi si prin asta mai inteligenti/creativi decat restul. (uneori chiar asa este, desi capacitatea de a vedea, gandi, simti dincolo de limitele normalitatii morale, etice, estetice nu tine neaparat de orientarea sexuala)

    in aceleasi medii elitiste, din care cu mandrie faci si tu parte, femeia e tratata la fel ca la tara sau ca-n mahalaua Ghencea. poate doar la un alt nivel si mai mascat. dovada sta si raspunsul tau de mai devreme. femeile in general sunt ceva de care te saturi, sentimentele lor nu conteaza decat daca le poti lua in deradere, ele sunt subtile si profunde ca niste telenovele, deci sunt de cacat.

    n-am sa ma lansez intr-o discutie mai ampla, ti-am spus toate astea doar ca sa te fac atent.
    desi stiu ca atentionarea mea nu va avea efect si vei raspunde ceva cu tonul tau amuza(n)t si vesnic ironic, in spatele caruia se intrezareste acea vesnica intoleranta aroganta.
    totusi, poate te gandesti

    te pupa baba

  43. Baba Ana,

    Care mediu elitist, draga? Ce, doar pentru ca Baba Serban pretinde cum ca ar face parte dintr-o elita, tu gata, o si crezi? Vrei mediu elitist, iti dau eu un exemplu: aseara, la sedinta se spiritism la care n-ai vrut sa participi din motive numai de tine stiute, am fost: Eu; Veta; vaduva generalului Pestera; doamna Potac, mama celebrului arhitect; doamna Dobjan, pictorita; doamna Marcu, sora secretarului de stat de la externe; doamna Prelipceanu, sotia fostului ambasador al Romaniei in Gabon. Iar printre spiritele invocate au fost Ecaterina Teodoroiu si Ciuleandra. Deci crema cremelor, elita elitei.
    A, si a aparut si spiritul Martinei Navratilova, dovada ca suntem deschise oricarei orientari sexuale.
    Asta elita, babo!

    R.

  44. of, ce peltea plictisitoare.

    deci eu n-am NICIO tangenta cu ‘elita’ homo, nu faceti decit sa colportati niste jalnice basme tabloide scornite de o presa in cautare de subiecte ‘hot’ 😦

    singura elita (fara ghilimele) de la care ma revendic este aceea a gustului!
    nu ma intereseaza nici soarta femeilor, nici a barbatilor, nici a gay-lor, nici a pisicilor de apartament – cei pe care-i frecventez au ALTE calitati decit apartenenta strimta la o minoritate (sau majoritate) de tip ‘template’…

  45. Ehei, baba Serban, dar nu asta credem cu totii? Ca facem parte dintr-o elita a gustului? Tu, eu, Bad Pitzi, victimele lui Bad Pitzi, victimele mele, victimele tale, Horatiu Malaele, Ion Iliescu, HR Patapievici, Loredana, Gigi Becali, vedetele TV, nimenii si nimenele de pe strada? N-am auzit pe cineva vreodata spunand „mi-as dori sa am bun-gust”. Oamenii vor creier, curaj, dragoste, in general chestii pe care nu le au sau cred ca nu le au. Dar cand vine vorba despre gust, fiecare este convins ca al lui este deplin, chiar daca persoana respectiva poarta ciorapi maro, pantaloni mov, plovar verde-inchis si pantofi de lac.

  46. nu este cazul meu
    eu am un gust impecabil, iar a-l recunoaste tine de evidenta – EVIDENT insa k asta n-o poate face DECIT cineva de gust!
    restul e tacere – sau parere, dupa caz 😉

  47. Ha, ce chestie, ce-ai zis tu imi statea si mie pe limba ascutita de vremuri.

  48. Serban, ce crezi, sincer, despre Salo, al lui Pasolini?

  49. o, cred ca trebuie sa-mi cer scuze pentru comentariul de mai devreme. nu stiu ce m-a posedat. de fapt stiu: pisica imi maraia toate aceste vorbe la ureche si dintr-o data m-am apucat sa le scriu.
    bizarr.
    oricum, tinere leo, as vrea sa-ti spui ca nu te-am bagat in nicio elita homo, daca asa ai inteles tu, mai pardon.
    as mai vroi sa-ti amintesc ca undeva mai sus ziceai ca faci parte din elita criticii de film. acum spui ca faci parte doar din aceea a gustului (orice ar insemna asta).
    in fine, din curiozitate maxima te intreb: ce inseamna domne pentru tine cuvantul asta” elita”?

  50. @ ana: deci un gust impecabil in multiple arte (’nasul’ de a recunoaste lucrurile de calitate, de a identifica autori, muzicieni, pictori dupa o fraza, dupa o masura, dupa o tusha…), o cultura convenabil de vasta & de variata, sharm binecunoscut & recunoscut &, nu in ultimul rind, o ortografie bine asimilata 😉

    in elita criticii de film sint volens-nolens, pt k mi-am ales aceasta meserie & am ajuns in top; dar gustul m-ar fi ajutat sa fac acelasi lucru si in literatura, pictura, muzica…
    insist sa fiu numit ‘critic de film’, desi unii critici literari ma includ la ‘scriitori’; eu nu ma consider asa pt k eu cred k trebuie sa existe o intentionalitate – altfel spus, dorinta de a fi scriitor. or, in aceasta chestiune eu consider k, daca nu ai sanse sa ajungi un shakespeare, un proust, un nabokov (si eu, recunosc, nu am atita imaginatie… 😉 ), mai bine ramii comentator…
    (gorzo, de ex., ar putea fi un bun scriitor pt k ceea ce face el este mai mult eseu decit cronica propriu-zisa – nu vorbeste niciodata dspr operatori, costume, scenografie, rareori dspr actori etc -, textele lui au aceasta libertate care il face sa divagheze cu gratie pornind de la un film…)

    @ veta: ‘salo’ este un film mare & necesar – o experienta-limita; sade TREBUIA vizualizat pt k toate acele fantasme, oricit de exact (de)scrise de el, nu au efectul acela maxim devastator asupra imaginatiei noastre decit vazindu-le – vazind k cineva CHIAR le-a ‘executat’… (sint convins k, daca ar fi existat cinema pe vremea lui sade, el insusi le-ar fi filmat!)
    ‘salo’ face parte din acele citeva opere (‘ciinele andaluz’, ‘marea crapelnita’, ‘imperiul simturilor’, ‘crash’ – al lui cronenberg, nu al lui haggis! -, ‘idiotii’…) care duc cinema-ul pina la capatul reprezentarilor posibile, fiind – din aceasta cauza – profund necesare.
    pd alta parte, este important – atunci cind vezi ‘salo’ – sa stii k ppp a mai facut si cele 3 filme care compun ‘trilogia vietii’ (care sint exact opusul lui ‘salo’), k a facut ‘teorema’, ‘mamma roma’ (unul din cele mai emotionante & tirzii filme neorealiste) & ‘evanghelia dupa matei’ – cel mai frumos film dspr isus…

    @ rhetta: ei k sa vezi ce kestie

  51. @als

    Revin, poate putin cam tirziu.
    Sa-l pui pe „Interior” linga „The Trouble With Harry” mi se pare un exercitiu intens (si imens) al vointei. Felicitari 🙂

    Lasind gluma, mi-e greu sa sintetizez ce mi-a displacut pentru toate trei filmele. In primul rind tine de scenariu, in toate cele trei cazuri.

    „Interior” nu mi se pare la fel ca „The Trouble” in primul rind pentru ca in cazul celui de-al doilea, faptul ca „nothing really happens” este foarte amuzant si (deloc de colo) autoreferential. Este un fim al lui Hitchcock despre el si felul cum arta lui era primita in salile de cinema. :X

    „Interior” e si el amuzant pe ici pe colo, nu spun nu, dar, iarasi, cam lipsit de directie.
    Pare mult mai determinat (prin scenariu) sa spuna „cit de rai si pervertiti sunt oamenii aia”. Poate de-aici asemanarea cu H., si la el se cam intimpla asta. A devenit, cumva, pentru mine, o mostra de „mizerabilism” cum spuneai tu sau altcineva

    „Joi” a fost pentru mine fabulos de plictisitor, and trying to make a point of that as well. Imi pare rau, dar stii, cind spectatorii obisnuiti (nu cei care vad cele mai slabe filme la Mall, ci cinefilii „neinraiti”, ca sa-i numesc asa) spun ca filmele astea sunt plictisitoare, asta ar trebui sa dea de gindit. Nu spune nimeni ca trebuie sa faci blockbustere, ar fi penibil, dar asta nu inseamna ca nu poti crea storyline-uri interesante. Unde e acel „slice of cake”? 🙂

    „Alexandra” l-am vazut o singura data. Jocul actorilor mi s-a parut cam falsat si prea „de teatru”, ceea ce mi-a taiat tot cheful, dar e posibil ca daca-l revad sa nu imi pastrez opinia.

    Pe de alta parte, ai si tu dreptate. Sunt bine facute, in comparatie cu alte filme romanesti, de exemplu fata de ce se facea acum 10 ani. Dar, la fel cum fac si cu muzica, nu pot sa aplic criteriul asta. Exista un progres, e adevarat, dar nu suficient pentru mine.

  52. Cind spun ca a devenit o mostra de mizerabilism, ma refer la „Interior”

  53. pai, si neorealismul era ‘mizerabilist’… am revazut de curind la taormina ‘il grido’ al lui antonioni & am vazut ‘cu alti ochi’ (tocmai pt k intre timp ‘s-a dat drumu la mizerabilism’ si la noi) ce mizerie era acolo! valeu maica! cum calcau prin noroaie, cum traiau in cocioabe, cum n-aveau ce pune pe masa & pe ma-sa! 🙂
    ‘gente del po’ & dupa razboi, right… da nu era FIX acelasi lucru?!

    sincer, eu n-am vazut mizerabilism in ‘interior’… si nici in ‘alexandra’… ce-i drept, aia 2 care si-o pun in ‘joi’ sint muncitori (deci ‘clasa muncitoare merge acasa dupa program pt un scurt sex-paradis’, cam asa ceva…) si chiar ma gindeam – cind incepe filmu si o tot vedem pe aia, filatoare sau ce ma-sa e -, uite, nene, pe vremea lui ceasca cind vedeam scene d-astea mi se apleca, si acum zicem k e arta… 🙂

    ps re: ‘interior’ & ‘harry’ – sigur k exista enshpe mii de diferente, da umoru e la fel de negru & DISPOZITIVUL (mortu off-camera si toti aia privind in jos, spre el) e fix acelasi…
    mie mi s-a parut f amuzant
    (nu dispozitivu; filmu)

  54. SI eu am vazut filmul, si inca la cinema…imagineaza-ti doua ore de stat in cinema cu ochii pe ceas…nu e cine stie ce film fiindca povestea e lungita prea mult, DAR, de aici si pana la a spune ca e vina actorilor, e cale lunga.
    Unu la mana, jocul lui Potocean mi s-a parut foarte credibil, nu vad de unde si pana unde ai putea zice ca turuie replici. Si apropo de Potocean, daca joaca prost, atunci inseamna ca numai tu vezi asta, pentru ca dupa 4,3,2, omul a facut o gramada de piese de teatru, Nunta muta, Anaconda 4, Luna verde si in prezent filmeaza The way back al lui Peter Weir cu Collin Farell si Ed Harris.
    Faptul ca ti-a placut cum a dus-o Ivanov, demonstreaza cat de mult te inseli cand analizezi un joc actoricesc. Rolul asta negativ pe care Ivanov l-a avut este unul dintre cele mai usor de interpretat, e foarte usor sa pari nervos pe ecran si sa sari intepat cu „ma fato, ce p… mea crezi tu ca fac eu aici?”.
    Nu zic ca e un film bun, nici rau nu e si nici stralucitor dar sa zici ca e vina actorilor mi se pare absurd.

  55. De, Roxy, fiecare cu parerea lui. Continui sa sustin ca Potocean e pe dinafara in scenele cu Marinca. Ca a jucat in alte lucruri si ca fost bun este foarte posibil; in 432 nu mi-a placut. Cat despre Ivanov, hm… nu spun ca rolul este greu, dar el il umple, desi personajul nu mi s-a parut bine construit in scenariu. Oricum, timingul lui Ivanov este mult peste al celorlalti.

  56. Multumesc pentru raspuns.
    Da, sunt de acord ca Ivanov isi umple personajul foarte bine. Asta demonstreaza ca nu e degeaba si ca are experienta in spate. La Potocean nu am ce mentiona la capitolul experienta fiindca e relativ nou in domeniu insa nu cred ca vad ce vezi tu, nu vad turuiala replicilor, vad conversatia asa cum ar trebui sa fie, ii percep mimica si gestica asa cum ar trebui sa fie si de aia in ochii mei convinge.

    In ceea ce priveste ce am spus in postul anterior, cum ar fi ca a jucat si in alte chestii dupa 4,3,2 – ideea era ca a primit rolurile astea pentru ceva, nu? ca imi imaginez ca nu a ajuns sa primeasca rolul din Nunta muta pe nimic, si mai ales pe ala din The way back.
    4,3,2 ii serveste drept referinta pentru filmele ce vin, bineinteles da si probe – dar daca nu convinge, nu il ia, si gata!
    In fine, am sa ma uit din nou la scenele cu el, de data asta cu un ochi critic obiectiv si-am sa revin cu un post in caz ca parerea mea se modifca!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s