Acuza la adresa neamului romanesc (cu r mic)

Babelor, ma mira, ma amuza si ma uimeste importanta pe care o dati acestui CNC, sau QBF, sau XPH, vorba Rhettei. Prin asta nu vreau sa spun ca imi arog cine stie ce superioritate, in sensul in care sa zicem ca eu nu as fi mirata, amuzata, sau uimita. Nu, dimpotriva. Sunt si eu, ca si voi. Ma uimeste si ma dezgusta manevrele pe care le fac membrii comisiei CNC, si ai tuturor celorlalte CNC-uri si QPH-uri care ne iau banii cu galeata pentru cine stie ce servicii care ar trebui sa fie in mod normal mai ieftine.

Dar sa pastrez cumva discutia in sfera artistica. Am spus totusi ca ma mira importanta pe care o dati acestor rezultate din cauza faptului ca in mine, de exemplu, exista undeva o piedica care ma ajuta sa nu le iau in serios. Pur si simplu, se declanseaza un mecanism – pac – si imi dau seama de ridicolul acestor inchipuiti, altfel spus niste simulacre ale profesionalismului. Sa luam cateva exemple: Doru Mitran (ce legatura are un director de imagine cu lecturarea profesionista de scenarii? Aud?), Radu F. Alexandru (cine? nimeni, nu are nici un succes major la activ in afara deturnarii de fonduri publice pentru a sponsoriza pseudo-cariera in teatru a unui anumit membru al familiei dansului), Alexa Visarion (fara nume pe partea de film, pe partea de teatru nu stiu si nici nu asta e obiectul postului).

Iata, deci, cateva motive pentru care aceste rezultate – sau orice alte rezultate cu asemenea membri in comisie nu pot fi luate in considerare. Ma rog, ele sunt totusi luate in considerare pentru ca cineva ii aseaza pe acesti nimeni pe niste scaune iar ei taie painea folosindu-se de cutit (desi dac-ar avea umor ar face exact invers; dar nu e cazul). Un alt motiv pentru care nu pot lua in serios aceste rezultate este acela ca, asa cum dovedesc si semnalele date de domnul Cristian Mungiu, nici membri acestei comisii nu se iau in serios. NU POT SA CRED CA DANSII CRED CA NOI NU VEDEM CA NU AU COMPETENTA IN A NOTA SCENARII. NU POT SA CRED CA DANSII NE IAU DREPT IDIOTI/IDIOATE.

Ei bine, ba da, ar trebui s-o cred. Dansii se prefac ca se iau in serios si noi ne prefacem ca ne luam in serios luandu-i in serios. Pentru ca pe aceste taramuri nimic nu conteaza. Iar mecanismul asta malign se reflecta, propaga sau cum vreti voi s-o spuneti, in absolut toate domeniile. Intrati la opera – spetacole de mana a doua. Intrati la teatru – idem. Intrati la filme – idem. Sau la concerte – degeaba. Iesiti afara din casa – sa vedeti cum nu se intampla nimic nicaieri. Nimeni nu rupe haina de pe el/ea pentru un simplu moment de adevar si nimeni nu-si striga crezul, sus, tare, cat poate de tare. Doar pentru simplul motiv ca asta inseamna sa fii viu.

In fata unei asemenea situatii, eu vad doua solutii. Una – cultura romana sa fie uitata definitiv si de catre cat mai multi oameni, asa cum merita. Cei care ne noteaza in viata si la CNC sa nu mai aiba, brusc, pe cine sa noteze. Poate doar pe ei insisi. Iar a fi om de cultura sau scenarist roman, sau regizor, sa rimeze cu nimic, cu a fi nul, pentru ca nu poti sa vorbesti limba unei culturi atat de minore; pentru ca nu poti sa aderi la sau sa faci parte dintr-o gloata de indivizi care promoveaza mediocritatea sistematica, totala, infinita, sau care lupta numai si numai pentru ei insisi.

Asta ar fi una. Doi – sa ne unim in sfarsit si sa dam nastere unei miscari culturale atat de puternice si atat de plina de personalitate incat toti acesti nimeni sa se incline si sa se dea la o parte. Despre ce vorbesc? Despre stare si despre atitudine, bineinteles, iar asta nu inseamna deloc ca eu sunt prima careia i s-au nazarit astfel de stari si atitudini. Ca mine au mai fost si vor mai fi mii. Si cu toate astea, nimic, sau aproape nimic nu s-a schimbat pana azi. Niciodata nu am auzit un politician iesind pe ecran sa spuna: „acest curent artistic mi-a schimbat felul de a vedea viata.”; „Acest grup de oameni mi-a aratat ca este pur si simplu posibil ca fara arta viata sa nu poata fi traita.” Pai atunci nici nu e de mirare ca se caca-n capul nostru.

Iar daca aveti nevoie de consemne, de nume care sa va ghideze, spuneti-i pur si simplu renasterea. Dupa 700.000 de ani de dezvoltare occidentala, romania are parte de renasterea ei. Dar nu, asta e o tampenie. Spuneti-i pur si simplu nasterea, din moment ce noi nici macar nu ne-am nascut vreodata. E greu, nici o nastere nu e simpla, stiu si eu ca doar sunt femeie. Dar, intr-un fel sau altul, ea trebuie facuta. Intr-un principiu suprem al vaselor comunicante made in romania, toti si toate sa se alature din dorinta de a se naste dracului o data si mai repede, in asa fel incat cineva de pe pamantul asta sa ne ia in sfarsit in seama.

Dupa cum vezi baba Ana, si eu visez, dar treaza fiind. E clar insa ca visez niste tampenii cat casa.

Sau?

22 comentarii

  1. cate din filmele aflate in topul tau personal au fost sustinute se statele respective? in mexic, brazilia n-au coruptie? americanii cer bani de la guvern sa faca Kill Bill?
    si de ce ar avea nationalitatea vreo relevanta? n-ai prefera ca pe viitor sa fi evaluata individual decat sa fii apreciata (sau din contra!) in functie de nationalitate? fiind o natie de babe nascute inainte de cel de-al 2-lea RM (ne indragostiram toate de Cioran, ce sa-i faci) ne cramponam prea mult de tortura de a fi roman.

  2. Veto, Leto,

    Uitati cum sta treaba: amandoua aveti si n-aveti dreptate. Veta, ce conteaza cultura romana? Ce conteaza cultura belgiana? Cui ii pasa de cultura slovaca sau ceha sau chiar americana? Nu ma intereseaza catusi de putin in ce tara s-a nascut un artist sau ce pasaport are sau daca este negru sau alb sau nici-nici. Leta are dreptate: nationalitatea nu joaca – sau nu ar trebui sa joace – nici un rol in aprecierea unui individ sau in setul de criterii pe care il aplicam cand judecam un film sau o opera de arta in general. De aia nici nu cred ca ar trebui sa dam mana cu mana cei cu inima romana. Adica putem sa dam, nu zic nu, dar nu pentru ca suntem romani, si nu ca sa formam un curent care sa puna cultura romana la un loc de cinste in lume. Nu, Veto; putem sa dam mana cu mana in sensul ca eu scriu un scenariu si dau mana cu tine, care il regizezi, cu Ana Poker, care face costumele, cu Costica, care filmeaza, cu Tudorel, care este recuziter – si am da mana unii cu altii ca sa iasa ceva misto, pentru ca Ana face costume frumoase si Costica nu bea, deci nu-i tremura mana cand tine camera. Bine, partea proasta este ca n-am avea sunetist, dar asta este, nu le putem avea pe toate. Facem un film mut, si gata.

    Dar mai este ceva. Ce vrem sa spunem? Ce spun eu, ce spui tu, si mai ales ce spun cei care fac – sau nu fac, pentru ca n-au luat CNC-ul – film in Romania?
    Pai lasa-ma sa-ti zic: nimeni nu spune nimic. Sau toti spun acelasi lucru, dar nu pentru ca il cred, ci pentru ca li se pare ca asta ar trebui sa spuna.
    La ora asta, din cate am vazut, mai toata lumea vorbeste (in film) despre comunism si dictatura. Intr-un fel sau altul, normal, dar mai toate filmele pe care le-am vazut sunt variatii ale acestei teme (si la faza asta, chiar daca n-am vazut Pescuit Sportiv, il apreciez pe Sitaru, care macar vorbeste despre altceva).
    In rest… 432, comunism; A fost sau n-a fost, comunism; California Dreamin’… asta sa zicem ca pare sa aiba alta tema, dar la urma urmei tot de la comunism se trage totul in film. Bine, poate ca exagerez, accept. Dar in general…
    Deci intrebarea mea este: de ce cultura romana nu are decat o singura tema? Da, cultura, pentru ca si literatura cam tot acolo trage (inclusiv cartile mai bune, de exemplu Degete Mici).
    Babo, babelor, sa stiti ca nu arat cu degetul doar asa, ca sa par mai desteapta, pentru ca nu sunt. In mod ciudat, si naratiunea mea tot de-acolo porneste, de la comunism; comunismul este si in cazul meu baza oricarei frici sau oricarui curaj sau, sa zicem, al valorilor mele etice si morale.
    Dar totusi, nu putem vorbi, ca cultura, si despre altceva?

    In fine, mai am un ultim punct si ma duc la culcare: cum se face ca in America si Mexic se fac filme (putine, dar totusi…) cu 7000 de dolari (ma refer la Primer si Mariachi) si in Romania nu? Suntem chiar atat de scumpi? Daca da, de ce? Filmele sunt la noi in tara la fel de scumpe ca autostrazile?

  3. Nicio problema Rhetta in a face filme despre comunism. O fi si cu artele ca la psiholog: iei trauma si o intorci pe toate partile pana scapi de ea sau, ma rog, pana reusesti sa traiesti mai linistit. Vrem sau nu, am ajuns niste babe postcomuniste si asta spune tot: toate problemele prin care trece patria sunt explicate deocamdata asa. Dupa ce se va scrie suficient pe tema asta, dupa ce vom avea o lege a lustratiei si dupa ce, una peste alta, romanii vor deslusi ce li s-a intamplat in comunism da, poti sa incepi sa iti faci griji nu cumva sa fii o baba desueta care pune aceeasi placa la nesfarsit.
    In acelasi fel pe Kusturica il macina conflictele interetnice, balcanism, etc, pe occidentali – superficialitatea consumerismului, pe brazilieni, indieni – saracia, inegalitatile. Important e ce semnificatii personale dai fenomenului.

  4. Da, Leto, dar eu m-am cam săturat de social. Pentru că la urma urmei fantomele care ne bântuie vin de mult mai departe. Uite, Bringing Out The Dead, unul dintre filmele mele preferate; nu socialul îl face bun, nu? Nici pe Wild Bunch, al lui Peckinpah. Nici Arizona Dream, la urma urmei, nu este despre fiinţa socială. Sau Pi, dacă l-ai văzut. Sau atâtea alte filme bune.
    Ca să nu mai zic că la noi fenomenul continuă şi în literatură (Pupa Russa, anyone?), pe când la ei, la americani, de exemplu, nu prea apare, sau nu ca la noi. Vezi Cormac McCarthy, vezi ultimul DeLillo, vezi ultimele Philip Roth.

    În fine. Vorbesc mult şi cam neclar, mi se pare. Încercam să spun – scuze dacă mă repet – că vreau să văd omul şi altfel decât pe o fiinţă socială, că problemele noastre, moartea, viaţa, infinitul, vin din altă sferă, o sferă la care cultura română deocamdată nu pare interesată să aibă acces.

  5. da, noi o să ieşim în stradă ÎN CURÂND (ridic şi eu pumnişorii de artist al poporului în aer)

  6. ooo, cit de mari sinteti pt o cultura atit de mica, nu-i asa?
    deci:
    1 alexa visarion A MAI FACUT filme la viata lui – puteati cauta pe google;
    2 ‘a fost sau n-a fost?’ NU e ‘dspr comunism’, asa cum nici ‘4,3,2’ nu e ‘dspr avort’;
    3 avem in fine, un ‘val’ de regizori care iau premii la marile festivaluri, dar, vai, nu sint atit de bune pt publicul nostru?! pai, dc ar fi publicul ‘mai bun’ decit filmele respective??
    din doua, una: ori cum e publicu, e si filmu (eu nu cred asta!, filmele sint mult mai bune), ori filmu ro e prost, mic, meschin etc pt k si cultura ro e proasta, mica, meschina & n-are de unde iesi altceva, pam pam… (dar atunci, cum de e publicu ro atit de evoluat? doesn’t make sense)

  7. Babo Serban,

    La 2: ziceam ca comunismul este punctul comun de la care pleaca mai toate naratiunile sau povestile filmului si literaturii romane. Un fel de leitmotif, daca vrei. Ma mir ca n-ai inteles ce-am vrut sa zic, de obicei pari destul de ager.

    La 3: cine a spus asta cu publicul, eu sau Veta? Ca nu gasesc nimic la niciuna dintre noi.

    Si daca tot esti prin preajma, raspunde-mi te rog la doua intrebari (daca poti):

    1. S-a facut vreodata in Romania un film S.F.?
    2. Exista vreun regizor care sa fi trecut de la lung-metraj la scurt-metraj? Ma refer la regizorii consacrati, si prin scurt-metraj inteleg un film, nu o reclama sau videoclip.
    3. (ca 2 e numar de mort, si de la o varsta incepi sa ai alta perspectiva asupra lucrului asta) Exista si regizoare in Romania? Adica femei-regizor, gen Zizi, dar mai tinere?

  8. deci:
    2 pai tocmai, k ‘punctul comun’ – la porumboiu – NU e asta: filmu se intimpla AZI, deci nu vad unde vezi comunizmu; dupa cum nu e nici la la ‘boogie’, la ‘pescuit sportiv’, la ‘furia’, la ‘marfa si banii’, la ‘moartea dlui lazarescu’, la ‘legaturi bolnavicioase’ & la multe, multe altele – atit de multe k nu incap aici…
    3 publicul sinteti VOI! sau nu? (= nu sinteti nici macar public?!)

    si iar:
    1 da, vezi gopo (‘faust xx’) si veroiu (‘hyperion’) – ma rog, mai mult fantastice decit strict s.f…. dar dc, crezi k ne lipseste genu? la putinii bani pe care-i avem? 😉
    2 da, cristi puiu – ‘un cartush de kent & un pachet de cafea’ l-a facut dupa (2004) ‘marfa si banii’ (2001)
    3 da, vezi cristina nichitus (da nu recomand…), anca damian (‘intilniri incrucisate’), andreea paduraru (‘bricostory’ – s-m.), adina pintilie (nicio leg. cu lucian – ‘nu te supara, dar…’, doc.) si multe, multe altele din generatia mai tinara

    sa-tits-fied? 🙂

  9. Unde e Ana Poker sa va spuna tuturor ca n-aveti umor, si mai puneti, si virgula inainte de, si. Sau mai stiu eu ce 🙂

    Gata, scapind de piticul de pe capul meu, sa revin la ce vroiam sa spun.

    In primul rind als are dreptate. In film situatia nu-i in nici un caz la fel de sumbra ca in celelalte arte pe care le numea Veta. Dar si aici sunt o caruta de probleme:

    1. Cinematografele. Exista 40 de cinematografe in toata Romania. Din aceeasi categorie, exista 300 de librarii in toata Romania.
    2. Absenta interesului, strins legata de punctul I. Si acum, scuzati-ma, dar decit sa ofere gluma aceea de alocatie, statul ar putea sa ofere un fel de „bonuri de cultura” de banii aia, pentru carti, teatru sau film. In rest, bine ca ne preocupa turismul, avem si noi o grija. Sau vorbesc eu prostii?
    3. Se fac prea putine filme bune. Sunt prea putini bani, CNC-ul ii da si el destul de anapoda, iar UNATC-ul nu e in nici un caz ce ar trebui sa fie (din cite stiu eu, nu sunt student acolo).
    4. Cinematografele Cinematecii sunt lasate in paragina, nu li se face nici un fel de promovare. De-abia acum, dupa lupte seculare, vad ca filmele de la Eforie au ajuns in Sapte Seri, minune! Si pare ca vine mai multa lume la filme de atunci, ca sa vezi.
    5. Absenta totala a subiectului de la TV, ignorarea lui in media (dar inca prin ziare mai citesti ceva-ceva). Oare daca intr-un jurnal de stiri (sa zicem … pe postul national?) spui timp de un minut intr-un calup „a aparut in cinematografe filmul Cutare al lui Cutare rating-ul va scadea dramatic chiar in acel minut? (Acum eu nu mai am teveu, poate lucrurile s-au schimbat din tineretile mele 🙂 )

    Cam atit despre filme si public si promovare. Cit despre chestia generala cu „sa ne ridicam si sa …”. Eu mi-am propus sa dau cit de cit din gura, dupa posibilitatile mele (foarte reduse). Vad ca si voi faceti cam acelasi lucru, uneori mai in gluma, uneori mai in serios. Nu cred ca se poate (sau ar trebui) mai mult in momentul de fata.

    Ah, cit despre comunism si social, Rhetta, nu cred ca o carte sau un film este mai „despre social” decit alta. Eu incerc sa nu vad nimic in felul asta. Mainly because it’s too easy. Poti sa spui ca „A fost sau n-a fost” si „4-3-2” sunt despre comunism, dar inseamna sa nu vezi totul, ba chiar vezi destul de putin.

    N-am nici o problema cu subiectul, e demonul nostru colectiv, inca nu l-am stirpit, asa ca nu ma surprinde deloc frecventa cu care reapare in discutie subiectul. Cit timp inca avem corul de babe (no offense, persoanele de fata se exclud 🙂 ) care spun „era mai bine, maica”, foarte bine ca tot il aduce X sau Y in discutie.

    Iar am vorbit mult. De ce nu fac asa si pe blogul meu? 🙂

  10. babo rhetta, regizoare exista in romania, stiu eu cateva. dar ele se chinuie inca, pentru ca sunt mici (nu neaparat ca varsta, ci mai mult ca perceptie generala asupra lor). de obicei viziunea femeilor asupra… tuturor lucrurilor in general e mai altfel, asa incat pentru toti barbatii din jur e mai greu de inghitit. asa ca da, exista, dar se chinuie mai mult sa iasa si ele sa spuna ceva. evident, cand vor iesi sa spuna ceva, vor spune ceva foarte barbatesc, pentru ca li se va spune ca asa e mai bine. e un cerc vicios.
    nu, nu s-a facut in romania nici film sf, nici film horror, nici macar un thriller (desi tanarul leo imi va spune ca 432 e unul), nici film cu karate. nu s-a facut pt ca „nu sunt bani”. filmele astea de ex ar costa mult mai mult decat unul minimalist si atunci baietii care au facut un bisnis din a face filme ieftine, a le declara scumpe si a trai bine dupa urma lor n-ar mai avea cum sa traiasca bine. nu?
    comunismul, nu e, asa cum spunea leta, doar o trauma care se vrea depasita prin intoarcerea ei pe toate partile. comunismul e o scuza buna pentru orice film maker roman: se ia o tema mica din el, se dezvolta, o tema care de altfel functioneaza f bine si in contextul social de azi, dar care nu ar fi la fel de spectaculoasa vizual sau emotional pentru spectator, mai ales cel de la festivaluri. it’s bisnis. si nimeni, veto, rhetto, nu se satura de bisnis, cand bisnisul merge bine.

    nu ma mai apuc sa comentez toate parerile de aici, ar fi prea multe de spus. si-n fond, parerea mea este una singura: cnc, film romanesc, din pacate ele sunt doar o afacere buna si profitabila pentru o mana de oameni. stiu, o sa imi spuneti ca peste tot filmul e o afacere, logic, la noi insa e o afacere mai romaneasca, asa, in sensul ca afaceristii romani sunt pusi pe dat tunuri rapide, pe luat bani, nu gandesc pe termen lung: sa facem un film super bun, pe un super scenariu, cu super imagine, super actori, etc sa investim in el la greu, sa luam premii dar sa il si vindem in toata lumea si in felul asta sa scoatem bani multi. nu, la noi se da tunul, se iau banii, se impart frateste,se face filmul, care iese de cacat, acceptabil sau bunisor dar parca ii lipseste ceva. si restul nu mai conteaza.
    din pacate asta e afacerea cu iz romanesc.
    pe mine nu m-ar deranja prea mult, daca asta nu ar fi un mare impediment pentru altii, poate mai talentati ca aia care fac filme acum si care nu au sanse sa puna mana pe bani sa faca un flim. stiu eu pe unii care ar face film din dragoste de film, unii plini de talent si de viziune. dar aia, daca nu se cunosc cu cine trebuie prin comisia cnc, prin case de productie…
    asa a patit un vecin de-al meu de la 6, baiat tanar il auzeam toata ziua cum se dadea cu capul de pereti prin casa. si eu i-am zis: pai daca asa e, la ce-ti mai trebuie tie film? fa-te agent imobiliar. el nu si nu, ca el iubeste filmul. ca are niste imagini care nu-i dau pace, ca are niste idei care nu-l lasa sa doarma.
    ieri am vazut o ambulanta si pe unii care-l bagau inauntru in camasa de forta.
    am batait din cap, asa babeste, in timp ce-l priveam pe geam si i-am spotit: la ce ti-o fi trebuit tie film, ma baiatule?
    asa, ca intr-un film romanesc.

  11. si mai copii, mai lasati-ma cu nu sunt bani, va rog. intrebati un regizor cu cat face un film si cu cat declara ca l-a facut.
    nu sunt bani, auzi!

  12. 2. Da, filmul lui Porumboiu se intampla azi, dar se refera la ieri.
    In rest, habar n-am, poate ca ai dreptate, poate ca eu nu sunt nici macar public. N-am mai vazut un film de doua saptamani, am tot trebaluit prin casa, ciorbe, muraturi, chestii… Ti-am mai explicat cum e cu Veta, se plange tot timpul, ba ca de ce e praf pe pervaz, ba ca femeia care face curat in fiecare joi i-a furat un cercel… Si eu, in conditiile astea, nu mai apuc sa tin pasul cu arta, cu artele.

    1. Da, ne lipseste S.F.-ul. Si nu trebuie sa fie scumpe, vezi Primer.

    2. Si arata bine gagicile despre care vorbesti? Intreb pentru ca sunt intr-o faza de lesbianism intelectual.

  13. Ana,

    De acord cu mai tot ce zici. O problema am: daca vecinul tau iubeste filmul si are o viziune, atunci este treaba lui sa o faca. Nu treaba CNCului. Vrei sa faci un film, fa-l. N-ai bani, fa rost. Nu stii cum, nu faci film, simplu.
    Bai, de parca in tara asta n-ar fi auzit nimeni vreodata cum a facut Rodriguez El Mariachi.
    Tztztz…

  14. ai perfecta drepate. chiar asa i-am zis si eu odata, cand l-am gasit plangand la ghena. iti dai seama ca n-a inteles nimic

  15. apropo de filme ieftine: ati vazut ‘elevator’? de buna seama, nu.
    ei bine, a fost facut cu… 300 (TREI SUTE) euro – evident, digital – si a luat premiu pt cel mai bun debut la tiff, din partea unui juriu de profesionisti straini!

    da asa e romanu – crede k le stie el pe toate, ce sa mai verifice?? (ma rog, in cazu vostru, data fiind etatea, puteti spune k ati stiut & ati uitat – lumea intelege…)

    altminteri – re: genuri -, nu cre k ar trebui sa facem s.f.-uri, k n-avem cu ce, lasa-i pe americani sa faca (desi, cu criza asta…). ce, ati vazut multe s.f.-uri frantuzesti, nemtesti, italienesti?? pai atunci, noi dc? mai bine sa faca un muzical maica!
    iar horror-uri am facut (unu, dupa 90), era horror! 🙂

  16. Si muzical s-a facut, ala al lui Halaicu-Nicon, de i-a dat regizorul insusi zece stele pe imdb. Cum naiba, n-ai citit postul meu despre el?

    Cat despre Elevator, bineinteles ca am stiut si am uitat.

    Bun, deci se poate si ieftin (eu ma gandisem la Primer si Mariachi). Si atunci de ce nu se face?

  17. Atentiune, atentiune! Vecinii sovietico-georgieni faceau un SF in coproductie inca de la anul 1986. Celebrul Kin-Dza-Dza. La noi se facea ce? Sa intreb publicul sau sa sun un prieten? A, nu-i nevoie. Glissando.

    HAHAHAHAHAHAHAHAHAAHAA!!! Glissando ba, glissando, va dati seama?

  18. Doar pentru ca unora le ies filmele pe bani putini putem trage concluzia „da, se pot face filme ieftin”? Oare cite filme ieftine si proaste se fac, tocmai din lipsa bugetului?

    Si Elevator e filmat pe digital si a ajuns in toate salile de cinema din Romania tocmai din cauza asta 🙂

    Entre Les Murs a fost aproape 3 milioane de euro. Si nu e nici SF nici horror.

  19. eugen,
    pun pariu k ‘fetelor’ nici ‘entre les murs’ nu le-a placut 😉

    (oo)ps halaicu-nicon n-am vazut… baiatu e ruda cu crin sau cu aparatu foto?

  20. Eugen,

    Normal ca se pot face filme ieftine si bune sau filme ieftine si proaste sau filme scumpe si bune sau filme scumpe si proaste. Depinde de multi factori. Dar daca esti regizor si ai o viziune, ceva de zis, dar n-ai bani, atunci sau faci filmul ieftin, sau faci rost de mai multi bani, sau nu faci filmul.
    Destul de simplu, mi se pare.

    Baba Serban,
    N-am vazut Entre Les Murs.

  21. rhetta, presupun ca te referi la povestea de cartier regizata de halacu, povestea aia indiana cu sorinel pustiu? pai e produs de boncea, draga, ce, ala e film, ca nu m-am prins?

  22. apropo, cat ma mai lasa natalia sa scriu, va urez la multi ani de ziua femeii care a fost ieri si pe care eu n-o sarbatoresc, dar poate voi da.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s