Explicaţie

Babelor,

Îmi cer scuze pentru absenţa nemotivată din ultimele zile, strâns legată de absenţa Vetei din aceeaşi perioadă. Ce s-a întâmplat:

Stăteam într-o seară la televizor şi mă uitam aşa, ca proasta, la un meci de hochei. Nici nu ştiu cine juca. Steaua? Ploieşti? Satu Mare? Habar n-am.
Ei, şi cum stăteam eu cuminte la televizor, apare Veta, beată, şi se aşează lângă mine.
„Ce te uiţi la căcatul ăsta?”, zice.
„Păi mă uit”, spun eu.
„Da’ e o prostie”, zice ea.
„N-ai decât să pleci”, răspund civilizată.
Ea că nu, că să dau pe alt program, că e nu ştiu ce balet pe Mezzo, eu că mă cac în baletul ei, ea că am creier cât o găină, eu că ea are creier cât un gândac şi mai bine să se ducă să-şi facă lecţiile la latină
(a început un curs de latină, fără nici un rost, doar ca să arunce banii pe geam şi să facă pe deşteapta, vorbeşte tot timpul aiurea acum, zice „ego te absolvo” când bate şniţelul, ce să mai, e nebună). Ei, şi aşa, din vorbă-n vorbă, s-a ajuns la înjurături, apoi îmbrânceli, şi în cele din urmă ne-am luat la bătaie. Ne-am bătut timp de trei zile şi trei nopţi: ba eu o ridicam pe ea în aer şi o trânteam pe canapea de intra în ea până la brâu, ba ea mă lua pe mine şi mă băga până la umăr în bibliotecă… În fine, în cele din urmă a apărut de undeva un corb.
„Bă corbule”, zic eu, „adu şi mie termosul cu ceai din bucătărie, şi te-oi răsplăti cu averi şi bogăţii neînchipuite”.
„Bă, stai aşa, corbule”, zice Veta, „mai bine adu-mi mie termosul ăla, şi îţi dau jumate din apartamentul ăsta”.
Bine, corbul nu vorbea, zburase şi el din întâmplare la noi, a clipit de două ori şi a plecat.
Moment în care eu şi Veta am luat fiecare câte un paloş de pe perete, unde atârnă câteva arme de toată frumuseţea, şi le-am ciocnit. Doar că eram cam slăbite amândouă, şi când s-au izbit paloşurile sau paloşele sau cum o fi pluralul lor, ne-am sucit braţele amândouă. Mergi la doctor, pune ghips, vă daţi seama… Aşa că deocamdată stăm pe fotolii uitându-ne urât una la alta, şi nu prea putem să scriem (textul ăsta l-am scris cu nasul, dar mi-a cam obosit). Promit să revenim în curând, adică azi-mâine, când ne vom mai fi întremat puţin şi ne vom fi spart ghipsurile.

Pupăciuni,

Rhetta

2 comentarii

  1. priceless 🙂

  2. aha. adica ati vrut voi sa vedeti cum o sa aratati inainte sa va faca statuie , tu ,cu septicul in mana, iar veta, cu andreaua de 12. ce bine, de mult n-am mai dat autografe pe ghips. halebardeala placuta, samuraielor .


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s