Babelor,
Acelea dintre voi care au curiozitatea să citească ce scriu îşi vor aminti poate că sunt bolnavă. Nimic grav, dar boala mă ţine în casă, oferindu-mi deci prilejul să fac lucruri mai curând plictisitoare, cum ar fi să răsfoiesc presa română pe net.
Zis şi făcut. Acum câteva zile, descopăr în Jurnalul Naţional, care este un fel de ziar, ditamai articolul, intitulat cu delicateţe „Ţigan în loc de rom”, a unei femei pe nume Gabriela Antoniu. Iar Gabriela zice aşa (cite doar începutul, restul îl puteţi găsi aici):
„Recrudescenţa infracţiunilor comise de ţigani în Italia şi nu numai, precum şi asocierea acestor fapte cu poporul român prezentat ca un popor de violatori, hoţi are efecte negative nu numai asupra ţării noastre ca imagine, ci şi asupra românilor de bună-credinţă care merg în străinătate să câştige un ban cinstit. S-a ajuns la situaţii paradoxale, în care România nu mai înseamnă pentru presa şi opinia publică din străinătate ţara Nadiei Comăneci, a lui Constantin Brâncuşi sau a lui George Enescu, nu mai este ţara cu tradiţii şi frumuseţi tulburătoare, ci o ţară de barbari care fură, violează, dau în cap. Şi totul porneşte de la o nefericită confuzie de termeni: rom/români, termeni care în alte limbi, cum ar fi italiana – rom-rumeno, se aseamănă foarte mult, iar diferenţele dispar în mentalul colectiv, astfel că aceste cuvinte devin sinonime şi nimeni nu mai ştie dacă acela care a furat sau a violat este român sau rom. Ca urmare, Jurnalul Naţional propune printr-un proiect de lege revenirea la folosirea cuvântului „ţigan” în loc de „rom”, atât în plan intern, cât şi internaţional pentru a evita confuzia. În plan intern, folosirea cuvântului „rom” este reglementată printr-un memorandum emis în anul 2000 în urma unor presiuni interne asupra autorităţilor române de a schimba un alt memorandum din 1995 care instituise folosirea termenului de ţigan.”
Bun, babelor. Aţi înţeles despre ce este vorba, nu? Jurnalul Naţionalist „propune printr-un proiect de lege” (aşa aflu şi eu că ziarele pot să propună proiecte de lege) ca romilor să li se spună „ţigani”, ca să nu mai fie confundaţi cu românii.
Hm. Mă întreb cum şi de unde să încep analiza acestui text. Probabil că nu ar trebui s-o încep de nicăieri, ci să mă duc la sediul ziarului şi să iau pe cineva la palme. Dar, cum spuneam, boala, nu pot să ies din casă…
Deci cum să încep? Să mă iau mai întâi de stil, poate. Gabi zice aşa:
„are efecte negative nu numai asupra ţării noastre ca imagine”
Ori, babelor, mie alcătuirea asta îmi pute. Sună greşit, deşi poate că nu este, dar sună mai ales urât, îmi zgârie toate simţurile. Să continuăm cu logica autoarei:
„totul porneşte de la o nefericită confuzie de termeni: rom/români, termeni care în alte limbi, cum ar fi italiana – rom-rumeno, se aseamănă foarte mult, iar diferenţele dispar în mentalul colectiv, astfel că aceste cuvinte devin sinonime”
Să înţeleg, aşadar, că două cuvinte care se aseamănă tind să devină sinonime? Bar-par? Curat-murat? Auto-aut? Supă-superb? Român-rumen? Vrabie-vraişte?
Cum naiba nu mi-am dat seama de asta până acum? De ce nu mi s-a întâmplat niciodată să cer cuiva un cui şi persoana respectivă să îmi dea un pui? De ce controlorii nu acceptă două bile în locul unui bilet? Cum se face că garderobiera de la operă nu mi-a adus niciodată o hienă în loc de haină?
Întrebări peste întrebări, cum vedeţi. La care „mentalul colectiv” (yeah, whatever…) nu îmi poate răspunde.
Nu, acum pe bune, vouă vi se pare că „rom/rumeno” se aseamănă chiar într-atât? Mie nu.
Continuăm: „Jurnalul Naţional propune printr-un proiect de lege revenirea la folosirea cuvântului „ţigan” în loc de „rom”, atât în plan intern, cât şi internaţional”.
Mişto. Asta îmi place. Îmi place că JN cere ca lucrurile să se schimbe nu numai în România, dar pretutindeni, în plan internaţional. Foarte tare. În locul lor, aş fi cerut ca „român” să fie înlocuit „în plan internaţional” de „locuitor al ţării în care mierea curge gârlă şi codrul foşneşte cântece patriotice”. N-ar fi frumos?
În fine. Sau: „România nu mai înseamnă pentru presa şi opinia publică din străinătate ţara Nadiei Comăneci, a lui Constantin Brâncuşi sau a lui George Enescu”.
Da, asta chiar doare. Nu mai suntem ţara unei gimnaste pe care nu o mai ştie aproape nimeni în afară de noi, românii, al unui sculptor de excepţie, dar iarăşi nu tocmai celebru (să recunoaştem că numele lui Brâncuşi are o rezonanţă infinit mai mică în cercurile care nu sunt de specialitate decât Picasso sau Dali), şi al unui compozitor relativ mediocru, care nu face parte din repertoriul mai nici unei orchestre de prima mână.
Ei, nasol lucru, nu? N-o să mai vină turiştii la noi, neştiind că suntem ţara lui Enescu. Vom dispărea de pe harta lumii. Mare dramă mare.
În fine. Puteţi citi întreg textul, puteţi citi şi comentariile de la el, dar de fapt n-are nici un rost, fiind în întregime cretine. Aş mai avea însă de adăugat următoarele:
Eu personal sunt o babă destul de răutăcioasă, şi aş minţi dacă aş afirma că prejudecăţile rasiale îmi sunt străine. Nu îmi sunt. Dar totuşi nu pot trece cu vederea faptul că articolul de mai sus este absolut rasist. Absolut, nu parţial, nu în mod subtil, nu nimic. V-aţi putea imagina un asemenea text într-un ziar dintr-o ţară civilizată? Anglia? USA? Germania?
Eu una nu. Şi oricât aş fi eu de rasistă, niciodată nu mi-ar trece prin cap că am vreun drept să impun un nume unei etnii care, din câte ştiu, preferă să fie numită altfel. Când stau de vorbă cu un ţigan sau rom, nu îl întreb cum preferă să îl numesc, pentru că nu am de gând să îl numesc în nici un fel, nici ţigan, nici rom. Nu mi se pare că o etnie poate fi folosită drept apelativ, aşa că o să îi spun persoanei respective „domnule” sau, dacă este mai tânără decât mine, „tu”. Nu „ţigane”, nu „romule”, că n-am de ce – cum nici unui scoţian nu i-aş spune „scoţiene”.
Şi aş mai spune şi că articolul de mai sus ar trebui să fie mai jenant pentru un român decât dacă ar fi confundat cu un rom. Mie aşa mi se pare. Este dureros să ştii că faci parte dintr-un popor în care predomină o mentalitate asemănătoare cu cea a fetei care a scris articolul.
În fine. Sunt atât de enervată încât nici nu mai pot exprima ceea ce simt, cred şi ştiu. Totuşi, în încheiere vin cu o propunere, care are chiar gradul de proiect de lege:
Subsemnata Rhetta Marx cer ca Jurnalul Naţional să îşi schimbe numele, cel prezent fiind prea asemănător cu Furnalul Raţional, fapt care ar putea duce la confuzii nefericite. Cer aşadar ca Jurnalul Naţional să poarte începând de astăzi, 16 Martie 2009, atât pe plan naţional cât şi pe plan internaţional simplul şi potrivitul nume Căcat.
20 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Surorile Marx 
Foarte frumos spus!Total de acord cu tine!
Pana la urma si ei sunt oameni,iar comentariile rasiale nu ar trebui sa-si gaseasca locul intr-o tara care incepe sa aiba pretentii la standarde europene…Tanti aia ori e proasta,ori are ceva personal cu rromii,nu stiu!
Iar in ceea ce priveste numele ziarului,crede-ma ca sustin,dar sunt constienta ca nu se va infaptui cam…niciodata.
Legenda spune ca in limba Adamica numele lucrurilor descriau, in mod aproape magic, esenta lucrului in sine. Vorbesti cumva adamica? Nu de alta, da’ ai surprins de’a dreptul magic esenta JN.
Si o intrebare conexa, daca incepem sa infigem voodoo’ist ace in dejectiile matinale se va intimpla ca pe Gabriela sa o apuce cu reumatism?
În afară de faptul că ideea de pornire a textului din JN este fundamental tâmpită pentru că:
c) nu rezolvi o problemă doar schimbând un nume
şi
6) România nu are cum să schimbe o denumire acceptată pe plan internaţional (poate reuşi cel mult să se facă de râsul lumii în plan internaţional militând pentru asta)…
… În afară de acestea de mai sus, articolul este o asemenea aglomerare de clişee şi platitudini – genul care încearcă, vorba lui Eminescu, să sune din coadă – încât mie mi-ar fi fost ruşine să îmi pun numele dedesubt (sau, mă rog, unde s-or fi semnând ăia de la JN).
A, şi dacă prin absurd s-ar reuşi şi le-ar zice ţigani şi unii dintre ei ar cerşi sau jefui în Italia cu buletin de România, eu nu văd cum ne-ar îmbunătăţi asta imaginea ca popor.
@dreamingjewel: Este inutil sa incerci sa faci o lista a prostiilor din articolul ala. El este absurd in premiza, continut si concluzii, cu tot cu semnatar, corp redactional care l’a aprobat, ziar care l’a publicat si asa mai departe. Orice incercare de a’l analiza pe puncte este la fel de futila ca si incercarea de a face analiza gramaticala si a incerca sa corectezi un discurs al lui Vanghelie.
Tocmai asta este mesajul tuturor oamenilor inteligenti care au scris despre el in ultimele zile prin bloguri si ziare. Si baba Rhetta nu face nimic altceva decit sa incheie, in stilu’i spumos, aceasta serie.
dar daca articolul ar fi zis: „dom’le, le zicem tigani, ca sa nu ne mai incurcam. Daca vreun segment social sau etnie face prostioare in masa, e riscul ei daca denumirea devine injurie. Astfel, exista posibilitatea sa avem: „bai, nu fi alegator”, „bai, ce esti asa constantean”, „hai sa nu ne romanim acilea”. M?
Doua comentarii din ziarul Cacat:
„Banuiesc ca asta e numele de fatada, probabil numele tau real de b.a.r.a.g.l.a.dina este co.ca.la.ra, te-ai nascut inn gunoaie, ai scormonit prin ele pana tac-tu te-a aia prima data – ca asa-i la ci.ori, eu te-am facut, eu te aia prima data eu te omor-, apoi te-ai trezit activista pentru drepturiloe cersetorilor si violatorilor. V-ajunge cat v-ati dat romani, ne-a ajuns cutitu la os si ete timpul sa punem biciul pe voi, ca nu se mai poate. Iar daca incepeti sa caraiti, s-ar putea sa luam exemplul fratilor unguri si sa punem mana pe molotoave..cel mai bun tigan e unul bine rumenit…”
„Eu lurez in Londra in zona centrala si stau tot in aceeasi zona. Problema de care tot ma lovesc nu reusesc sa imi fac o relatie de prietenie cu o fata deoarece ramane socanta cand aude din ce tara provin si deja stiu raspunsul ei. Chair schimbat adrese de mail si numar de telefon, nu imi mai raspunde de nici un fel. Si nu mi sa intamplat de cateva ori ci de zeci de ori. Si asta cred din cauza ca se face confuzie dintre „rom” si „roman” au impresia cred ca suntem tot si una la un loc ca natie. Si nu vorbesc de genul feminin din Europa ci din zona Asia. Nu zic ca sunt super frumos sau experimentat in arta aractie a femeiilor. Dar situatia imi pute cam naspa din cauza confuziei. Nu mai vorbesc in Italia cand am fost cu familia in vacanta. De la vama se uitau foarte lung cand le-am aratat pasaportul romanesc si multe alte petrecute acolo. Deci am fost cu familia de englezi. Familia totdeauna au cerut respect de la Italieni la ce mai inalt nivel uman.”
Hm. Patria lui Brancusi? Enescu? Nadia Comaneci?
Hahahahahahahahaha.
Ete pula.
Adrian, ma faci sa scobesc in arsenalul de truisme 🙂 Truismul de azi este ca orice interventie de tipul celei din JN este fara substanta. Nu rezolva nimic, incearca sa trateze un simptom tertiar, nici macar secundar, este lipsit de orice perspectiva si nu are la baza nici o analiza cit de cit creditabila cu inteligenta.
Dar, trecind peste asta, daca ar pune totusi problema in termenii pe care ii sugerezi tu ar fi un pas inainte. Un discurs de tipul propus lasa macar speranta unei dezbateri, a unui dialog, a posibilitatii de a prezenta argumente pro si contra. Cam asa ar pune problema un om care recunoaste o problema dar isi recunoaste si umanitatea (aia cu errare humanum est si dubito ergo cogito).
A? Preiei legatura?
„multumesc, ovidiu, am preluat legatura in studio”. Da’ nu vad de ce as mai prelua-o. Ok, problema celor din JN e periculos si de tratat cu curu. E n-am zis ca baba Rhetta are sau nu dreptate. Oricum o sa dau cu masina peste ea dac-o mai vaz cumparand fasole. Apoi, observ ca ‘mneata esti echivoc la ipoteza mea. De ce ti-e frica? Ce se-mplanta cu tine?. Si mai lasa-ma cu carteziene. Acel „dubito” nu-i decat un esec al gandirii fata de indoiala. Nici macar nu-si are locul aproape de discutia noastra.
Adrian? Ti’e somn? Nu mai ai cafea in casa? Cum adica echivoc. Zisai clar, subiectul e absurd cu totul si oricum ar fi exprimat dar, daca ar fi totusi exprimat, as prefera sa fie intr’o formulare de tipul celei propuse de tine. Si am explicat de ce.
Cit despre cartezianism… aici diferim noi. Tu esti mai fuzzy, mereu ai fost. In lumea mea cartezianismul are multe beneficii. Iar „dubito” ma fereste de pacostea arogantei si facutului de statuie si ma tine cu gura cascata in fata imensitatii si frumusetii universului (cu toate Jurnalele lui Nationale).
Rhetta, atentie cind iesi dupa fasole. La cum conduce asta o sa dea peste tine si daca incearca sa te ocoleasca.
Haha, Adrian, n-ai nici o sansa, nici una, ma auzi? Pentru ca nu numai ca am sapte tone de fasole in camara (care este incuiata cu noua lacate, ca sa nu imi distruga Veta proviziile), dar in plus am pe acoperisul blocului in care stau un lan de fasole atat de mare incat se vede si din spatiu. L-am plantat ca sa nu se iveasca probleme in caz de inundatii sau alte dracii de-astea.
Deci n-ai cum sa ma calci. Imposibil.
Iar sugestia ta… daca ar fi sa facem cum propui, am caca-o rau de tot, pentru ca daca si noi, si cei care comenteaza la articolele din Cacatul Nationalist suntem romani si romance, nu ne ramane decat sa ne numim cu totii fie „javre”, fie „maldar de gunoi”, fie „porci fara creier”. Ar fi misto sa scrie asta si in buletine si pasapoarte, si cand aterizam pe Heathrow sa ne ia aia la intrebari: „Deci Dumneavoastra sunteti o vaca muista?” – „Da.” – „Oh…” – „Aveti ceva impotriva? Sunteti rasist?” – „Nu, doar ca… ma miram, sa vad asa ceva trecut in pasaport…” – „Da, pe vremuri ne numeam romani, dar intr-o buna zi ziarul Cacat a deschis o discutie, si acum…” – „Inteleg. Imi pare rau” – „Nu face nimic” – „Oricum, sedere placuta in Anglia” – „Multumesc”.
Sau cam asa ceva.
mariuse, tu esti baiat sensibil, chiar daca risti stoluri de muste sa-ti intre in gura de atata admirat la frumusete. Iti place indoiala fiindca e deconstructiva, te face rebel. In special iti place sa contesti fiindca nu esti mai putin pedant ca mine. Dovada faptul ca n-ai contestat niciodata „dubito, ergo cogito; cogito, ero sum”. Apoi, subiectul nu e absurd in maniera JN. E josnic.
In continuare, te feresti sa raspunzi ip… dar stai, a zis ceva rhetta si brusc mi-am dat seama ca esti doar fudul.
Eh, mai Adriene, fiecare meserie are riscurile ei, fie ele si sub forma de muste. In ceea ce ma priveste, merita riscul.
Cit despre josnicia JN, ii creditezi cu prea mult. A fi josnic presupune a fi constient de actele tale. Nu i’as banui de atit de mult. Ei sint doar prosti, neinformati, incapabili de a trece de coaja lucrurilor. Motiv pentru care protestul la ei nu trebuie sa depaseasca nici el coaja lucrurilor. El trebuie sa fie mai degraba un protest de distantare.
Ipotezei tale i’am raspuns. Am ales sa ma refer doar la tipologia discursului si nu la substanta lui din motive care ar trebui sa’ti fie evidente. Substanta era prea usor de combatut. Ce vrei demonstratie mai buna decit replica Rhettei care, intoarsa de la prasit fasolea de pe bloc, n’a avut devoie decit de citeva rinduri pentru a’ti fisii ipoteza?
Josnic e corect. Dar trebuie sa ma repet. Trebuie sa ma repostez. Este vorba despre urmatorul comentariu din JN, pe care l-am postat si mai jos sau mai sus, in orice caz mai devreme, si care zice asa:
“Eu lurez in Londra in zona centrala si stau tot in aceeasi zona. Problema de care tot ma lovesc nu reusesc sa imi fac o relatie de prietenie cu o fata deoarece ramane socanta cand aude din ce tara provin si deja stiu raspunsul ei. Chair schimbat adrese de mail si numar de telefon, nu imi mai raspunde de nici un fel. Si nu mi sa intamplat de cateva ori ci de zeci de ori. Si asta cred din cauza ca se face confuzie dintre “rom” si “roman” au impresia cred ca suntem tot si una la un loc ca natie. Si nu vorbesc de genul feminin din Europa ci din zona Asia. Nu zic ca sunt super frumos sau experimentat in arta aractie a femeiilor. Dar situatia imi pute cam naspa din cauza confuziei.”
Ba, voi va dati seama ce spune omul asta? Si nu printre randuri, ci asa, in gura mare. Daca inteleg bine spusele lui, el este de parere ca daca in Romania cuvantul „rom” va fi inlocuit cu „tigan”, atunci el va putea fute asiatice in Londra.
Ok?
Iata asadar ca Eugen Ionescu si Urmuz au un urmas vrednic, desi nu super frumos.
Il cheama Sile. Asa e semnat comentariul din Cacat.
Sile.
Fuck.
Rhetto, te-ntinzi, da’ ai noroc ca m-am ras maxim. Lasa sensul lui „vaca muista” sa subinteleaga un termen, nu sa-l inlocuiasca. In fond, toate popoarele se pot adjectiva cu rautati dar nu vad de ce nu si-ar mai acorda vreo sansa adoptand adjectivul in sine.
„Dumneavoastra sunteti Sf. Augustin, un hot-muist-de-pere?”; „Da”; „Copii, domnu’ e sf. Augustin de la scara doi iar un muist de la ei nu face cat un muist de la noi, sa-nteles? Acum deschideti confesiunile la pagina 133.”
Omu’ ala care se lamenteaza ca nu poa’ sa futa e la fel de dobitoc pe cat de ignorante sunt femeile alea. As propune in continuare denumirea de rom, asa… ca o provocare pentru el. Si sa zica mersi ca-l ferim de boli venerice.
Adrian, e frumos sa te joci de’a relativizarea lingvistica. E drept ca harta nu e teritoriul. Doar ca uneori razboaiele incep intii pe harta si abia apoi ajung sa sterilizeze teritorii.
Oricit o sa’i spui tu lu’ ala micu si scolasticu ca „muist” e doar numele unei categorii, el tot pe unul care o ia cu placere la muie o sa si’l imagineze.
Problema este folosirea tendentioasa a categoriilor, oricum ar fi ele numite, in practica. Si cam pe acolo batea Rhetta.
cum-de-nu-m-oi-fi-gandit-doamne-iarta-ma
asa-esti-tu-mai-incet
Acu’ ma duc sa ma joc Hangaroo 2 ca e mai interesant. Sa aveti o noapte spornica
Inchei noaptea cu un banc, daca reusesc sa-i dau copypaste, ceea ce pare dificil avand in vedere gradul de oboseala la care am ajuns. E luat de pe net, ca daca-l scriam eu cu cuvintele mele ar fi sunat mai bine, dar merge si-asa:
Şmil se duce la patronul lui creştin şi-i spune:
– Nu mai pot să lucrez în prăvălia asta. Toţi angajaţii dumitale sunt antisemiţi.
– Cum ai ajuns la această concluzie? O fi poate unul sau doi. Dar nu toţi.
– Nu. Toţi sunt antisemiţi. De altfel, am făcut un test. Le-am pus o întrebare. Toţi mi-au dat acelaşi răspuns.
– Ce întrebare?
– I-am întrebat ce-ar spune dacă ar fi exterminaţi toţi evreii şi frizerii…
– Frizerii? De ce frizerii?
– Ai văzut? Şi dumneata!
incet-esti-tu, ca baba asta imputita care ne strica razboiu cu bancuri, a-nceput cu categoriile. Da’ n-aveai cum sa-ti dai seama de asta ca esti prea ocupat sa-i adulezi gazometru’ cu pupicuri fine.
Parol ca nu ma mai intrerup de la lucru si nu-mi mai dau osteneala sa-ti raspund la prostii.