Pentru Eugen

Bun, Eugene.

Carevasăzică, mă inviţi la tine acasă (eugenminciu.com), că cică e petrecere, băutură, gagici, chestii. Mă îmbrac cu ce am mai frumos (un capot negru), cumpăr o sticlă de vin (Bordeaux, Chateau ceva), mă urc în maşină, circul ce circul şi ajung. Casă mişto, barosană, termopane la fereşti, dinăuntru se aud muzici babane, un Creedence, un Blur, voci, râsete, sticle sparte. Mă uit pe geam, văd că-i full, o grămadă de lume bună (dar şi soră-mea, din păcate), mâncare pe masă, vodcă, „e de bine”, îmi zic. Şi sun la uşă.
Nimic.
Mai sun o dată.
Nimic.
Sun a treia oară.
Nimic.
Şi tot aşa, Eugene, am tot sunat, am tot sunat, şi pula, nu mi-a deschis nimeni.
Cam de căcat, nu?

Mă rog, ăsta este un fel de-a spune că n-am reuşit să postez ditamai textul pe blogul tău numit mai sus. Aşa că îţi răspund aici, ca să nu crezi cumva că sunt necuviincioasă. Am încercat două browsere sau doi browseri, Firefox şi Opera, dar degeaba. Vezi, poate repari şandramaua cumva.
Ziceam, aşadar:

„Foarte adevărat ce zici, Eugen, şi da, trist. Nu numai trist, de fapt; comentariile din JN m-au înfuriat, cum mă înfurie prostia oriunde o întâlnesc. Dar de obicei când dau peste ea, este singură: o casieră, o vânzătoare, un taximetrist. Pe JN însă, prostia a apărut în masă, o masă compactă, proastă, ignorantă şi rea, o masă care reprezintă România, la urma urmei, pentru că România nu suntem noi, babele de pe bloguri, ci ei, cei care lucrează în uzine, conduc tractoare, spală pe jos, joacă solitaire pe computer când şeful nu este în birou…

În fine. Există posibilităţi. Lucrurile se pot schimba, niciodată nu este prea târziu, sau poate că sunt naivă. Ce să zic… Nu văd pe nimeni depunând un efort, sau nu pe cei care trebuie. Bănuiesc că suntem de acord că mentalitatea poporului român este de căcat. Dar şi mentalitatea poporului german era de căcat acum 70 de ani, şi acum nu mai este. Deci se poate. Dar nu ştiu dacă se va şi face, dacă cineva va produce această schimbare. Bănuiesc că ea ar trebui să înceapă în trei instituţii: şcoli, mass-media şi politică, deşi nu în ordinea asta.
Uite, să zicem că am fi o ţară normală. În JN apare articolul respectiv. A doua zi, în Cotidianul, Evenimentul, România Liberă, Gândul, Libertatea (da!) apar editoriale şi articole de fond în care demersul JN este desfiinţat, distrus, călcat în picioare. A treia zi, atacurile împotriva JN continuă. Şi tot aşa, zi de zi, până intră şi politicienii în joc şi dau cu şutul în JN. Dar dur, cu răutate, fără milă, amenzi, pedepse, procese, etc. Tot tacâmul, adică. După care presa cere ca tema (rom/ţigan/etnie/cetăţenie) să fie tratată în şcoli, şi să fie tratată în mod serios, nu aşa, de ochii lumii. Clasa politică n-ar avea încotro, ar zice da, ar schimba curiculumul, i-ar sili pe profesori să predea istoria etniilor minoritare din România, şi aşa mai departe.
Dar, după cum am zis, asta s-ar întâmpla într-o ţară normală. La noi însă, atât presa cât şi politicienii stau mai întâi să vadă de unde bate vântul: vinzi ziare în care îi aperi pe romi? Câştigi voturi? A, nu? Păi atunci mai bine să nu ne băgăm.
Şi aşa se face că în afară de Costi Rogozanu mai nimeni nu a avut curajul să atace JN.
Asta este buba.”

Pupăciuni,

Rhetta

2 comentarii

  1. Nasol moment, n-am ce zice. O sa ma uit cum e cu sandramaua mea. Da-mi un mail (ca tot ai mailul meu) si explica-mi si mie mai deslusit ce s-a intimplat, ca si Ana mi s-a plins de aceeasi tarasenie.

    Nemtii nu au fost niciodata ca noi. Sigur au fost orbiti, s-au fript si a fost evident pentru ei ca au gresit. Dar substratul sanatos era deja acolo

    Problema e in esenta, nu ca noi (ca popor) gindim altfel decit ei. Asta e trivial. Adevarata rana purulenta este ca nici in ruptul capului nu ne-am schimba.

  2. Mai Eugene, pai eu am o teorie. erai sigur, nu?
    nu e de sa te dea pe spate de desteapa, dar e o teorie buna:

    omul nu se schimba, conform si zicerii: lupul isi schimba parul, dar naravul ba.
    deci un om nu se schimba niciodata. daca azi ti-a dat in cap poti fi sigur ca maine se va cai, iti va pupa picioarele, va merge la terapie, isi va schimba garderoba, felul de-a vorbi, nu va mai asculta manele etc dar poimaine iti va da iar in cap, cu aceasi pofta ca si prima oara.

    vezi, largind putin orizontul si referindu-ne la un popor, format din oameni (evident) putem spune fix acelasi lucru. un popor e ca un om, numa ca la scara mai mare, sau eu stiu, cum vrei sa ii zici…
    romanii asa au fost si asa vor fi mereu, dovada sta si istoria. nu?
    iti spun asta pentru ca am simtit acolo, in acel „in ruptul capului nu ne-am schimba” o speranta, o dorinta, o nazuinta. si voiam sa ti-o retez, uite-asa, de-a naibii.

    cat despre nemti, ai dreptate. aia nu-s ca noi, au alt cod genetic (asta e alta teorie pe care am dezvoltat-o chiar azi)…
    hai sa ne gandim cum ar fi fost daca totul s-ar fi intamplat in romania. stai ca-mi vine sa rad. hahahaahahahhahaha
    deci sa facem acest exercitiu de imaginatie: hitler era roman si se numea… nu stiu, popescu aurel.
    hahahahahaha
    doamne…


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s