Tânărul scriitor. Piesă de teatru într-un act, inspirată de nişte bloguri pe care măcar am bunul simţ să nu le numesc.

Scena 1

O stradă. În depărtare se zăreşte o clădire. Pe ea, o firmă: editura Triniton.
Intră Scriitorul. Este tânăr, bleg şi după toate aparenţele plictisitor.

Scriitorul (cântă): Eu sunt un tânăr scriitor român
Am scris un roman foarte foarte bun
Sha-na-na-na-na-na
Sha-na-na, tra-la-la
O să îl public la Triniton
Şi-o să primesc un milion
Sha-na-na-na-na-na
Sha-na-na, tra-la-la…

Voci: Nu îl da la Triniton! Nu îl publica acolo! O să te fure! O să te mintă! O să îşi bată joc de tine!

Scriitorul: Poftim? Ce? Cine vorbeşte?

Voci: Nu îl du la Triniton! Mai bine te ştergi cu el la cur decât să-l duci acolo!

Scriitorul: Dar cine sunteţi?

Voci: Suntem fantomele autorilor care au publicat la Triniton! Ne-au tras în piept! Nu ne-au promovat! Ne-au făcut coperţi urâte! Nu ne citeşte nimeni!

Scriitorul: Nu cred! Vorbeşte doar gelozia din voi! Sunt un mare autor! O să vedeţi voi! Sunteţi doar geloşi!

Voci: Nu! Să nu faci greşeala pe care am făcut-o noi! O să îţi pară rău!

Scriitorul: Nu-i adevărat! N-aţi avut succes pentru că sunteţi netalentaţi! Eu sunt cel mai bun! O să mai auziţi de mine! (intră pe uşa editurii)

Scena 2

Camera scriitorului. O masă. Pe ea, un laptop, o cană de cafea, un pachet de ţigări, o scrumieră. Scriitorul stă la masă cu capul în mâini. Plânge.

Scriitorul: Cartea mea! Ce au făcut cu cartea mea? Of of of! A apărut în trei sute de exemplare, şi nu s-au vândut decât trei! Şi de vină este numai editura! Nu m-au promovat, nu mi-au făcut lansare, nu m-au dat la ştiri, nu nimic! S-au purtat cu mine mai rău decât cu un câine! Şi uite, nici măcar nu mai îmi răspund la mailuri! Şi cartea nu a apărut marţi, ci sâmbătă! Toată munca mea, dusă pe apa gârlei! Frumuseţea de roman zace pe nişte rafturi prăfuite, îl mănâncă viermii şi şoarecii! Şi de ce? Pentru că editura este condusă de nişte incapabili! Trebuia să-mi dau seama de asta, doar am lucrat patru ani acolo! Cum am putut fi atât de orb? O să-i dau în judecată! Au omorât cel mai bun roman al literaturii române! M-au distrus! Şi cât am investit în cartea asta! Câte gânduri, câte cafele, câte nopţi nedormite!

În cameră intră prietena scriitorului, o fată frumoasă, numai bună.

Prietena: Ce e? Ce ai?

Scriitorul: Cartea mea, iubito! Marele meu roman! N-a auzit nici dracu’ de el, şi nici de mine! Sunt un nimeni, şi voi rămâne pe vecie un nimeni, din cauza cretinilor de la Triniton! Nu m-au promovat, nu m-au…

Prietena: Iarăşi începi? Credeam că ţi-a trecut.

Scriitorul: Dar cum să-mi treacă? Uite, dacă m-ar fi promovat, dacă ar fi făcut afişe, o lansare ca lumea, un concert, un turneu în Europa, acum…

Prietena: Îmi ajunge. Plec.

Scriitorul: Cum…

Prietena: Te părăsesc. Nu eşti bărbat. Stai şi-ţi plângi de milă de dimineaţa până seara…

Scriitorul: Dar editura…

Prietena: Eşti un bou. (iese)

Scriitorul: Of of of, săracul de mine…

Voci: Noi te-am avertizat. Ţi-am zis să nu publici acolo. Nu-şi plătesc nici măcar traducătorii…

Scriitorul: Iarăşi voi? Dar încetaţi odată!

Voci: Nu încetăm niciodată! Suntem fantomele scriitorilor care au publicat la Triniton! Cum am putea înceta? Ne chinuim aici, în purgatoriul scriitorilor fără succes! Vino la noi! Eşti de-al nostru!

Scriitorul: Nu! Niciodată! Mai bine…

Voci: Mai bine ce?

Scriitorul: O să scriu pe blog despre cele petrecute. O să-i dau în judecată. O să îmi fac dreptate. O să vedeţi voi. Eu sunt talentat. Sunt bărbat. Voi lupta. Şi voi învinge!

Scena 3

O sală de tribunal. În ea, Judecătorul, Scriitorul, Editura Triniton şi avocatul editurii. Editura Triniton este un bărbat urât, la vreo 50 de ani. Judecătorul şi Avocatul, aşişderi.

Judecătorul (plictisit): Deci…

Scriitorul: Deci cer daune morale şi fizice în valoare de şaptezeci de mii de dolari. Pe deasupra, cer ca editura…

Judecătorul: De ce nu v-aţi luat domne un avocat? De ce v-aţi zgârcit? Vorbiţi aiurea, ce fel de daune sunt alea în dolari…

Scriitorul: Dar este dreptul meu! Romanul s-ar fi vândut în USA, în Anglia, în întreaga lume dacă editura, în mişelia ei, nu ar fi încercat…

Avocatul: Protestez!

Judecătorul: Ce vrei?!?

Avocatul: Protestez! Nu…

Judecătorul: Ce vrei, domne? Ce te bagi? Ce naiba vreţi voi toţi, de fapt?

Scriitorul: Vreau dreptate…

Avocatul: Vreau să protestez…

Judecătorul: GURA! Ia, dumneata, domnule Scriitor, ai cartea la tine?

Scriitorul: Da, normal, deşi editura a făcut tot posibilul…

Judecătorul: Dă-o-ncoa…

Scriitorul: Coperta, eu de fapt cerusem să fie roşie şi scrisul mai mare, şi numele aici…

Judecătorul (zmulgându-i cartea din mână): Şşşt!

Toţi tac. Judecătorul începe să citească.

Judecătorul: Hm, hm… (răsfoieşte cartea în viteză, se opreşte la unele pasaje) „Ciocârlia zbură pe deasupra lui Pavel, care o privi amărât. Aşteptase telefonul Simonei toată dimineaţa”… Hm… „Vaporul intră în port încet, asemenea unui peşte uriaş rănit”… Auăleu… „Întreg satul îl văzuse coborând dealul. Maică-sa îi ieşi în întâmpinare. Şchiopăta, săraca, obervă Pavel şi brusc regretă că plecase vreodată”… „Să ştii că singurătatea te face mai puternic, mai serios, şi nu o să ai nevoie de mine toată viaţa”… „Era singur în gară dar trenul încă nu venise. Se gândea cum aveau să se îmbrăţişeze, să se sărute, apoi el avea să ia valiza ei şi să pornească la braţ înspre casă”… „Acul siringei îi pătrunse în venă şi ea suspină uşor”… „Îngenunche pe o pătură, cuprinzându-i picioarele în braţe, de parcă ar fi fost fecioara Maria”… Ce… Ce-i prostia asta?

Scriitorul: Poftim?

Judecătorul: Cartea dumitale, domnule. E o tâmpenie!

Scriitorul: Dar nu vă puteţi face o părere doar după câteva…

Judecătorul: Ba da, pot! E un gunoi!

Scriitorul: Nu…

Judecătorul: Linişte! Ajunge! M-am săturat! Acuzat, dumneata eşti condamnat la patru ani de închisoare pentru că ai publicat această carte. Se scad şase luni pentru că ai avut măcar bunul simţ să nu-i faci reclamă. Iar dumneata, scriitorule, eşti condamnat la două luni de închisoare pentru insultă. Sentinţa este definitivă. Şi acum plecaţi dracului de-aici, că vă iau la bătaie. Mi-aţi stricat toată ziua. Marş!

Scriitorul: Dar, domnule judecător…

Judecătorul: Zât! Marş! Huo! Pleacă de-aici! Neruşinaţilor! Mai bine tăiaţi frunze la câini!

Scena 4

Scriitorul este din nou în camera sa. Cu o foarfecă, taie frunze şi încearcă să convingă un căţel să le mănânce. Căţelul nu vrea.

Scriitorul: Hai, măi, sunt bune. Uite, mănânc şi eu una!

Mănâncă o frunză. În cameră intră prietena lui.

Prietena: Salut. Eram în zonă şi m-am gândit să… Ce mai faci?

Scriitorul: Nimic.

Prietena: Văd că tai frunze la câini…

Scriitorul: E doar un câine.

Prietena: Şi altceva? Cu literatura cum mai merge?

Scriitorul: M-am înscris la ASE.

Prietena: Zău?

Scriitorul: Da.

Fără nici un rost, cei doi se apropie unul de altul şi se sărută pasional.

Voci: Oooooo! Ce frumos! De ce nu ne-am gândit şi noi la asta? Superb! S-a înscris la ASE! Ce om minunat! Ce geniu! Ce sfârşit de poveste! (se aud aplauze)

Cortina

13 comentarii

  1. :)) Hai ca am ras bine! Baba Rhetta, ai citit si tu asta http://www.adrianciubotaru.ro/editura-curtea-veche-nu-si-respecta-autorii/ ?

  2. Petra,

    Bineinteles ca am afirmat ca am bunul simt de a nu numi blogurile la care ma refer tocmai in speranta ca altii nu o sa il aiba:)
    Asta ar putea fi unul dintre bloguri, dar nici pe departe singurul.

  3. Daca aceasta piesa de teatru ironizeaza anumite chestii reale, ar fi bine ca cititorii sa stie la cine faci referire. Asa e mult mai amuzant. Cum ar fi sa citesti Academia Catavencu fara sa stii ceva minimal despre persoanele ironizate?

  4. Ai partial dreptate. Dar consider ca cititorii nostri sunt mai destepti decat cititorii lor si ca in cele din urma vor numi cele trei bloguri la care ma refer. De fapt au ramas doar doua. Bineinteles ca se vor acorda premii babane celor care vor numi blogurile. Foarte babane.

  5. 😀 HAHAHA, excelent, Rhetto! Am bunul simt sa nu (mai) stiu despre ce vorbesti, dar e excelent!
    A, vezi c-ai uitat sa tragi apa la closet aseara. Cacatu clipocea voios in fosa ecologica.

  6. off… oare CHIAR era necesar sa dati linku ala??
    helLO, TOTI am citit kestia aia!!
    ne-am PRINSSSS!!
    putina suptilitate ce pula mea!
    ps btw, nu trebuia ‘trinitonu VECHI’? 🙂

  7. Ala e un link din trei. Si uite, baba Veta nu-l citise.
    Mai raman doua, oricum.

  8. nu pot sa acopar kiar TOATE blogurile!!

  9. Leneşule!

  10. da, asta-i cusuru meu ce sa fac… 😦

    dar stai calma, k pe blogu hulliganoglului (unde prestezi cu sirg) te-am ginit 😉

    imi place f mult de blogu acela deoarece se vorbeste atit de mult dspr mua… e si un sondaj acolo, unde-am iesit (cum alfel?) number one. asta imi da o mare satisfucktie & buna dispozitie acum, in preajma sfintelor sarbatori, deoarece se zice k tre sa fii mai bun de sfintele sarbatori – or eu, iata, sint number one!
    in + ma face sa ma simt implinit plenar & sa consider k mi-am atins scopu – cf binecunoscutului a. dagiu: nu conteaza CE se vbeste dspr tine, totu e sa se vbeask! 😉

  11. @petra

    Premiul tau pentru postarea linkului consta dintr-un palton Armani. Un mic inconvenient: trebuie sa-l furi de la Unirea, raionul patru.

  12. aproape-i nostim:)

  13. Vai, dar nu trebuia. M-a luat gura pe dinainte, trebuia sa ma rad de una singura facand analogia dintre piesa si postarea de pe blog. Multumesc de palton, dar eu ma imbrac numa’ cu chinezarii.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s