Colecţia de filme babane: Pat Garrett and Billy the Kid

Babelor,

Ştiu că vă plac westernurile. Se citeşte pe mutrele voastre. Şi mie îmi plac: cai, pistoale, dueluri, tâgâdâm-tâgâdâm, poc-poc…

De-aia vă recomand astăzi un film deosebit de baban. Pat Garrett and Billy the Kid.

Povestea (oareşcum adevărată) este următoarea:

America. Secolul 19 se apropie de sfârşit. Lucrurile încep să se schimbe. Vestul sălbatic este pe cale să fie domesticit. Pat Garrett, un fost bandit, este numit şerif şi i se porunceşte să-l aducă în faţa justiţiei pe Billy the Kid, căruia Garrett i-a fost mentor, tată, prieten. Garrett îi cere lui Kid să se lase de prostii şi să plece în Mexic. Îi explică că locul său nu mai este în America. „The time have changed, Kid”, îi spune. „Maybe, but I didn’t”, răspunde Kid.
Ei, şi de aici începe vânătoarea. Garrett şi oamenii lui contra lui Kid şi oamenii lui.
Nu vă spun ce se întâmplă în film, pentru că vreau să-l vedeţi. De fapt nici nu se întâmplă mare lucru. Ne este clar de la început încotro se îndreaptă. Dar pot să vă zic de ce trebuie văzut.
În primul rând, din cauza regiei lui Peckinpah. Care a fost un regizor mare, foarte mare, şi care a influenţat enorm tot ce a venit după el (observaţi, de exemplu, cum foloseşte ralanti-ul, care este într-un fel emblema lui).
Apoi, muzica lui Bob Dylan. Unora s-ar putea să nu le placă. Pe mine mă dă pe spate de fiecare dată când o aud.
Şi în al treilea dar nu ultimul rând, atmosfera din anumite scene. Poate că nu scenele importante: dialogul lui Garrett cu un tâmplar care construieşte sicrie. Un fel de duel între Garrett şi un barcagiu (mai curând plutagiu, de fapt). Scena în care Kid se întâlneşte absolut întâmplător cu unul din ajutoarele lui Garrett, un moşulică.

Babelor, vă zic: filmul merită. Este vorba despre prietenie, bărbaţi, valori morale, respect, trădare, libertate, progres, autoritate, moarte, America… Aproape despre tot, în afară de dragoste. Este vorba despre cum curge timpul şi ce pierdem din cauza asta. Un film melancolic şi trist, care pune multe întrebări şi ne lasă pe noi să găsim răspunsurile.

Şi dacă tot îl vedeţi, căutaţi versiunea lui Peckinpah, adică aveţi grijă să scrie director’s cut pe el.

Rhetta

5 comentarii

  1. si unde dragoste nu eeeeee… nimic nu eeeee…. nici soare nuuuuu-i, nici viata nuuuuuui…
    a, never mind, eram in trecere si ziceam sa ma bag si io in seama! keep up the good work!

  2. da’ p-‘asta o stii? un copaaac cu flooori si un colt uitat de ceer… un copaaac cu flori, este tot ce va ofeeer!!!

  3. O stiu, cum sa nu! Iar interpretarea ta ma ridica la cer, ai o vioce superba 😛

  4. mersi frumos, mi s-a mai spus. de fapt am facut si cariera, sub numele de scena mihaela r. nu spun mai mult.

    slagarul pe care il interpretez cel mai bine este urmatorul:

    de-ar fiiii sa viiiiiii
    as crede caaaa viiisez!
    de-ar fiii sa viiiiiiiii
    ce ne-am mai spuuune oaaare??!!!
    …..
    etc

    sincer acum!…. bateam la cur pe kur cobain cu vocea mea, asta ca sa ii raspund si rhettei pentru provocarea de la alt post de-al ei plictisit.

  5. Foarte frumos cantec. Imi ajunge drept la inima, sincer 🙂


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s