Cum se închide un blog

Babelor,

Nu vă speriaţi şi nu intraţi în panică, nu este vorba despre ce credeţi. Blogul Surorilor Marx nu se închide, sau nu astăzi, nu acum, nu cu acest post. Despre altceva este vorba.
Ixtab ne aduce la cunoştinţă pe blogul ei că s-a închis blogul Poiana lui Mayuma. Cumva îi pare rău, ceea ce este dreptul ei. Mayuma îşi închide blogul cu următoarele cuvinte:

„Un gînd mai vechi îmi şoptea că trebuie să mă opresc, aşa voi face, declar închis blogul acesta Poiana lui Mayuma, şi nu voi reveni asupra deciziei în nicio circumstanţă. Am alte proiecte asupra cărora mă voi concentra în perioada următoare şi blogul nu mai face parte din viaţa mea, mă voi opri din scris, nu voi mai intra pe alte bloguri nu voi mai citi blogurile de la noi şi nu voi mai posta niciun fel de comentarii pe nicaieri, au trecut aproape trei ani, cred că asta este soluţia cea mai echitabilă cu putinţă şi cea mai comodă pentru mine. Vă doresc succes şi multă baftă! Paşte fericit! Vacanţă plăcută!”

Bun, ok, treaba lui, spor la treabă în continuare, îi dorim succes în activitate etc.
Ce mă enervează la Mayuma, şi ce m-a indispus la teroristă, este doza mărită de melodramă hollywoodiană din ultimul post. Adică bine, îşi închid blogurile, şi? De ce trebuie să anunţe şi explice acest fapt divers cu atât tam-tam? De ce nu scriu oamenii ăştia pur şi simplu cuvântul „închis” şi gata?
Faptul că unii nu pot face una ca asta nu denotă decât că se iau prea mult în serios, îşi dau prea multă importanţă. Închipuiţi-vă că pe uşa florăriei de la colţ (oricine are o florărie la colţ) ar apărea într-o zi următorul anunţ:

„În ultima vreme m-am gândit din ce în ce mai des că ar fi momentul să trag oblonul şi să închid tărăboanţa. Lumea nu mai cumpără flori ca pe vremuri, tinerii nu se mai duc la întâlniri cu un buchet de trandafiri, copiii nu le mai aduc mamelor nici măcar o simplă garoafă, nimeni nu mai are timp să se bucure de mirosul unei flori. Şi iată deci că am luat în sfârşit o hotătâre: această florărie, în care am muncit opt ani cu drag şi pasiune, se va închide astăzi definitiv. Nimeni şi nimic nu mă va face să revin asupra acestei decizii, pe care o declar finală. Nu voi mai atinge o floare în viaţa mea. Nu voi mai explica nimănui cum trebuie alcătuit un buchet pentru o mireasă. Nu voi mai mângâia ferigile fragile în vecii vecilor. Nu voi mai trage în piept mirosul lalelor în nici o dimineaţă. Nu. Această florărie este închisă. Mă voi deda altor activităţi, voi încerca să-mi fac alte pasiuni. Nu încercaţi să mă faceţi să-mi schimb părerea; nu veţi reuşi, chiar dacă mi-aţi fost clienţi fideli de la începuturile florăriei. Aceste uşi nu se vor mai deschide pentru nimeni niciodată. Vă doresc sărbători fericite. Florarul Dumneavoastră.”

Nu, babelor, nu veţi citi niciodată cuvintele de mai sus. Pentru că florarul dumneavoastră ştie prea bine că este doar un florar printre mulţi alţii, şi că clienţii săi pot cumpăra flori la fel de bine şi din altă parte. Aşa că va lipi pe geam un mic bilet pe care va scrie „Închis” sau „Florăria se desfiinţează” sau „Reducere 50%: închidem”, şi that’s it. Fără lacrimi, fără explicaţii, fără regrete.
Şi fără să dea interviuri în care să-şi explice decizia mai apoi.

E chiar atât de greu?

10 comentarii

  1. in romanik, se pare k da

    orcum, cind ai fost timp de 3 ani (fara citva sapt…) ‘the belle of the ball’, cum sa iesi pur si simplu din (avan)scena pe virfu picioarelor, elegant, tiptil & discret, fara o mik criza, acolo, de purrfect drama queen?…
    mai ales cind kestia asta muta atentia asupra lucrurilor neesentiale 😉

  2. Da frate, eu cand mi-am inchis primul meu blog pur si simplu l-am sters. Brusc si fara avertisment. Si in locul lui am plasat o pagina anosta, alba, simpla, in care scria ‘nu e nimic de gasit aici’. Si punct. Asa nu-mi plac nici blog-urile care sunt lasate in paragina fara nici un cuvant de la revedere, nimic. Ceva ceva tot trebuie scris, macar sa stie lumea sa se dezaboneze de la rss-uri si sa-l stearga din blogroale.

  3. Bine baba Ixtab, sunt de-acord ca e mai bine sa anunti ca te-ai inchis decat sa nu zici nimic. Da’ nu-i nevoie sa bagi surle si trambite.

  4. Parerea mea: pentru ca daca, cine stie cum, exista oameni care citesc cu placere ceea ce scrii, ar vrea sa auda si de ce inchizi pravalia, nu doar sa vada un cuvint lipit in usa. Cit de mult melodramatism e in mesaj este in the eyes of the beholder and the hands of the writer.

  5. Carevasazica daca nu simtiti frumusetea cumplita a unei despartiri patetice se cheama ca nu veti fi niciodata tru, niste adevarate emo ci veti ramane niste babe sordide, ancorate in cotidian ca bricu`Mircea la chei, scufundate pana la genunchii varicosi in realismu`socialist… Lasa bre, babelor, sa afle lumea, ce daca rasuna valea, asa se desparte unii de trecut, oftand…

  6. Bre ixtabe, mai bine las blogu´n salbatica paraginire decat sa scriu prea des in el, aglomerand rasaduri de panselute trasate la centimetru, asa, ca sa fie… Parerea mea.

  7. bre stefane, cui nu-i place sa nu citeasca bre! parerea mea…

  8. deci eu n-am blog, adik nu mi-am facut niciunu, mi s-au facut insa – de persoane necunoscute & pe care nici n-o sa le cunosc – 2 (doo) bloguri…
    am intrat de 2 (doo) ori pe ele, sa vad cum arata.
    arata bine – adik neatinse.
    acu k le-am vazut, pot sa le inchid?
    stie cineva cum se inchide un blog nedeschis de ‘proprietaru’ lui?
    & care e gol (blogu, nu proprietaru!)?
    multumesc pt info/know how/whatever…

  9. @als: Nu prea ai cum sa le inchizi decat daca hakuiesti contul. That is sa ghicesti sau sa afli userul si parola cu care se logheaza cei 2 (doi) necunoscuti.
    Dar pana una alta de unde stii ca blog-urile alea 2(doo) sunt facute pentru tine?

  10. @ixtab

    Probabil pentru ca unul din ele are adresa alexleoserban.wordpress.com. Pe celalalt nu l-am gasit.

    @als

    Exista doua solutii. Aia complicata ar fi sa stai de vorba cu wordpress, sa ii explici ce si cum, ca tu esti un fel de personalitate publica dintr-o tara indepartata, ca cineva se foloseste de numele tau, etc.
    Cum functioneaza asta exact reiese de aici: http://automattic.com/dmca/

    Solutia simpla e sa il lasi in plata domnului pe ala care se crede tu. Mai ales ca poate chiar este un simplu cetatean pe care il cheama ca pe tine.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s