O conferinţă

Babelor,

V-am ginit, nu vă mai ascundeţi. Ştiu că veniţi aici doar ca să ne auziţi pe mine şi pe soră-mea depănând poveşti, în speranţa că odată şi-odată va veni vorba şi despre futai.
Nu ziceţi că nu-i aşa, că-i păcat de Dumnezeu.
Totuşi, nici astăzi nu vă voi vorbi despre sex.
Vă voi spune în schimb o poveste despre o parte a lumii în care avem norocul şi/sau ghinionul să trăim.
Se întâmplă aşa:

Săptămâna trecută a avut loc la Geneva sub egida UNO o conferinţă despre rasism. Mai exact, o conferinţă despre faptul că rasismul e de căcat.
Până aici sunt de-acord. De-aici în colo, nu.
În comitetul de organizare a conferinţei se află Libia, Cuba şi Iran, state care se află, după cum ne putem da seama cu uşurinţă, nu tocmai în prima linie a luptei contra rasismului şi discriminării. Oaspetele de onoare al conferinţei a fost un domn Ahmadinejad, preşedintele Iranului, cunoscut mai ales prin tiradele sale interminabile, mincinoase şi imbecile la adresa evreilor şi a Israelului.
După cum era de aşteptat, Ahmadinejad s-a urcat la tribună şi a început să-i porcăiască pe evrei, învinuindu-i de mai tot: rasism, genocid, minciună, etc., şi pomenind în treacăt şi holocaustul, despre care domnul Ahmadinejad are o părere destul de în afara mainstreamului celor care studiază subiectul. Mai precis, el crede că holocaustul este o exagerare, menită să ne facă pe noi, vest-europenii, să le plângem evreilor de milă şi să le dăm un stat în care să poată să comită în voie un genocid, la rândul lor.
Ştiind cam despre ce va fi vorba la conferinţa asta, câteva state au preferat să nu se ducă, ci mai bine să facă un ping-pong în curte sau să iasă la o bere cu prietenii. Alte state s-au dus, dar au anunţat că dacă Ahmadinejad începe să vorbească despre evrei, ele vor părăsi sala.
Zis şi întâmplat: Ahmadinejad şi-a început discursul, a zis de evrei, şi delegaţii statelor din UE s-au ridicat în picioare şi au ieşit din sală.
Mare gest mare, nu?
Bineînţeles că majoritatea delegaţiilor a rămas şi la sfârşit a aplaudat. Bineînţeles că delegaţiile Elveţiei, Vaticanului şi Norvegiei au rămas şi ele. Măcar trimisul Norvegian a ţinut un discurs după Ahmadinejad şi a afirmat că spusele acestuia nu aduc nici un folos nimănui, sau ceva în genul ăsta. Bineînţeles că conferinţa s-a dovedit a fi fost o greşeală.
Dar asta e, nu?
Nu.
Să fi fost eu preşedinta României, titlu care mi se cuvine pe deplin, m-aş fi dus personal la conferinţă, în loc să trimit un eunuc securist. Aş fi rămas în sală în timpul discursului lui Ahmadinejad. Aş fi cerut cuvântul după el. Şi i-aş fi zis în faţă că este un imbecil, o javră, o jigodie, un căcat, un rasist, un clovn, un banc prost, etc. etc. etc.
I-aş fi explicat cum a fost de fapt cu holocaustul. Cum este de fapt cu Palestina. De ce Israelul are dreptul să existe. De ce cuvintele lui nu fac altceva decât să împroaşte cu căcat religia de care este atât de mândru. Şi, last but not least, de ce locul său, al lui Ahmadinejad, în istorie, va fi undeva, sub talpa lui GWB, între o gumă de mestecat şi o fărâmitură de căcat.
Amin.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s