Rhetta’s Fantastic Return!!!

Babelor,

Vorba lui Terminator: M-am întors. Da, m-am întors, şi o să vă povestesc acum ce s-a întâmplat, unde am fost în ultimele două luni, şi ce a făcut soră-mea în acest timp.

Să încep cu ea, cu vaca, cu Veta.

Crezând că am dispărut pentru totdeauna, că voi fi zăcând în vreo prăpastie sau voi fi fost spintecată de vreun ucigaş, cretina a înebunit de bucurie. Mi-a vândut toate lucrurile, blănuri, bijuterii, hi-tech, în fine, tot ce era al meu, şi a băut toţi banii. Din câte am aflat de la vecini, de la administrator şi de la cunoştinţe, nebuna a ţinut-o într-o petrecere timp de aproape două luni. De altfel, urmele se mai văd şi astăzi în apartamentul nostru, şi constă dintr-o colecţie de peste 700 de sticle de vodcă. Dar nu sunt supărată pe ea, babelor. Nu. Şi eu aş fi procedat la fel.

Bine, ziceţi voi acum, foarte interesantă chestia asta, dar nu asta vrem să ştim. Ni se rupe de Veta. Unde ai fost tu, Rhetto, unde ai dispărut atâta amar de vreme? Ştiu că asta este întrebarea care străjuie pe buzele voastre. Ei, hai să vă spun.

Era noapte. În ziua dinaintea nopţii avusesem un fel de ceartă cu o vecină care avea o problemă cu faptul că ţinem un porc pe balcon. Aiurea, ţinem de fapt o vacă, pentru lapte, dar vecina nu era în stare să-nţeleagă lucrul ăsta. Îi tot dădea înainte cu porcul, zicea că face plângere la administraţie, că are un nepot care lucrează la Realitatea, că ne dă în judecată şi alte prostii de-astea. Ok, deci asta se întâmpla ziua. Se face noapte, cum am mai zis, şi ies şi eu ca tot omul în faţa blocului să respir nişte aer proaspăt de Bucureşti. Şi cum stau aşa în faţa blocului, brusc îmi vine o idee. O idee bună de tot. Atât de bună încât purced să o pun în aplicaţie, şi anume în felul următor: mă duc la maşină, scot ranga pe care o ţin sub scaun, mă duc la Skoda vecinei cu care mă certasem şi încep s-o distrug. Acum, oricât o fi devenit Skoda de bună de când au cumpărat-o Volkswagen, tot nu se poate pune cu ranga mea. Zbang! Un geam. Zbang! Parbrizul. Zbang! Retrovizorul stânga. Zbang! Retrovizorul dreapta. Zbang! Un far. Zba…

Ei, aici m-am oprit din acţiune, pentru că am observat că deasupra mea plana un OZN. Nu zbura foarte sus, şi nici prea mare nu era, dar era totuşi un OZN: rotund, ceva lumini roşii pe la colţuri, se învârtea, o jucărie frumuşică, nimic de zis. Doar că nu zbura prea bine, ci mai curând ca o muscă beată, părea să fie manevrat de nişte copii. Începe să coboare, ba chiar aterizează în cele din urmă cu chiu, cu vai, şi din el coboară patru extratereştri: nişte creaturi mici, la vreun metru treizeci, portocalii, schiloade, uscăţive. Se apropie tipii de mine şi încep să mă răpească, adică să mă tragă de mânecă, de picior, emiţând totodată nişte sunete banale, care sunau ca o limbă africană şi neimportantă. Normal că tipii nu reuşesc să mă mişte nici un centimetru, dar până la urmă îmi spun eu „hai domne să merg cu ăştia, să vedem ce s-o întâmpla, că n-am mai avut o aventură ca lumea de vreo 20 de ani, ce mă-sa!”. Şi mă duc cu ei în OZN. Obiectul se ridică la cer şi începe să zboare înspre undeva, moment în care eu încep să moţăi puţin. Mă trezesc peste vreo jumătate de oră, mă uit în jos printr-un geam şi văd ceva ce pare să fie ditamai oraşul: o mare de lumini, aparent interminabilă. Mă minunez eu ce mă minunez, că ce mişto arată planeta ăstora, chestii, până când realizez că de fapt tocmai survolăm un restaurant, şi luminile pe care le văd sunt nişte becuri de 60 de waţi, şi sunt atât de multe pentru că în restaurant tocmai are loc o nuntă. Şi mai zburăm vreo cinci minute şi aterizăm, şi eu realizez că suntem în Slobozia. Adică undeva unde aş fi putut ajunge la fel de bine şi cu trenul, ba poate chiar că în mai puţin timp.

Ei, şi deci mă înfurii îngrozitor şi încep să-i fac pe bieţii extratereştri cu ou şi cu oţet, că ce le-a trebuit să mă aducă aici, că mai bine mă lăsau dracu’ în pace, că o să le trag o mamă de bătaie soră cu moartea şi alte de-astea. Ăştia, extratereştrii, se cam căcau pe ei de frică. În cele din urmă, unul dintre ei începe să-mi explice într-o română destul de proastă cum au ajuns ei acolo şi de ce.

Se pare că strămoşii acestor extratereştri au venit pe pământ acum vreo 10.000 de ani, au făcut piramide pe unde-au apucat, au plantat nişte statui pe insula Paştelui, au mai făcut nu-ştiu-ce chestii şi în cele din urmă s-au stabilit în România, unde îşi propuseseră să îşi petreacă cei trei mii de ani de vacanţă pe care îi adunaseră. Doar că odată ajunşi în România, tipii au început să semene cu băştinaşii. Şi asta foarte repede, aşa că peste numai patru luni, uitaseră deja cum se zboară nava, cum se clădeşte o piramidă, cum se ajunge din nou pe planeta de pe care au venit, şi multe alte lucruri. Şi au rămas în starea asta de uitare şi nepăsare până acum, când au început să îşi recapete facultatea mintală conform căreia tot acasă este cel mai bine.

Şi poate că de-aia m-au răpit tocmai pe mine. M-au văzut bătrână, inteligentă şi experimentată, şi şi-au zis probabil că eu sunt exact omul de care au ei nevoie. Ceea ce era absolut adevărat: în numai şapte săptămâni i-am învăţat cum să-şi zboare OZN-ul, cum să construiască o piramidă, cum să ajungă acasă. Muncă grea, desigur, dar rezultatele au fost fructuoase: ieri seară, după o petrecere de pomină, cu ţuici, vinuri, varză călită, murături, muzică şi alte cele, extratereştrii s-au cărat înapoi pe planeta lor, şi eu m-am întors de la Slobozia ca să vă spun şi vouă povestea asta.

Şi acum v-am spus-o.

Rhetta

3 comentarii

  1. rhetto, acuma ca te-ai intors iti recomand sa mergi la teatru. la odeon se joaca epopeea lui ghilgames, o tragi-comedie in tablouri, pusa probabil dupa ce regizorul a citit vreo carte din aia de genul: cum sa distrugi primul text literar al omenirii in patru ore.
    e cacatorizant.
    trebuie sa iti spun sa nu te temi, n-o sa te inghesui cu nimeni si n-o sa te bati pe bilete, ca nu prea se vand. cand am fost eu sala nu era deloc plina. la pauza un sfert dintre spectatori au plecat. restu’ au ramas probabil din cauza socului, voind sa vada ce dracu mai poate sa urmeze. iar o parte au ramas ca …le-a placut. asta a fost partea de tragi-. comedia e specatcolul in sine.

    sper sa te duci. ia-o si pe sor-ta.

    pupi

  2. Sa inteleg ca ai fost la un botez de 2 luni la Slobozia? Cam mult, avea crama plina ala?

  3. Mănânci rahat, babo! Te-au prins paparazzi cu Mircea Badea la Techirghiol. Aţi umplut presa asta anemică de grozăvii, iar cretinul zâmbeşte acuma şi mai larg, zici că-i plouă fasolea din gură..


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s