Presa, politica şi alte nimicuri

Babelor,

Ascult Nat King Cole şi am ceva aşa, ca o idee. V-o spun şi vouă.
Este vorba despre presă. Eu citesc ziare din Vest, despre care aş putea spune următoarele:
The Times este conservativ. Daily Telegraph este conservativ. The Guardian este de stânga. New York Times este de stânga. The Washington Post este moderat, cu tendinţe de stânga. Los Angeles Times este de stânga. The Wall Street Journal, ca si celelalte ziare din trustul News Inc., este de dreapta. Le Monde si Liberation sunt de stanga. Frankfurter Rundschau este de stânga. Frankfurter Allgemeine Zeitung este de dreapta. Die Welt este de dreapta. Neue Zuercher Zeitung este mai curând de dreapta. La Repubblica este de stânga.
Aţi prins ideea, da? Mai toate cotidianele din vestul Europei (şi de fapt din întreaga lume) au o oarecare poziţie politică, reprezentată într-o mai mică măsură în articolele de ştiri (de exemplu prin alegerea subiectelor) şi într-o mult mai mare măsură în articolele de fond (deşi multe ziare care se respectă au şi comentatori care reprezintă partea opusă, de exemplu David Brooks la New York Times şi Charles Krauthammer înaintea lui).
Şi acum, o întrebare: care este poziţia politică a Cotidianului? Dar a Evenimentului Zilei? Dar a României Libere? Dar a Adevărului? Dar a Jurnalului, pardon, Căcatului Naţional? Dar a Gândului?
Vă zic eu: nici una. Uneori par să fie de dreapta, alteori de stânga, de obicei nici-nici, pentru că preferă să vorbească despre Fenechiu (articol de top în EVZ), „interzicerea parcării pentru mârlanii de Dorobanţi” (Cotidianul – Top News) sau Bebeluşul 79 (Gândul).
Nu zic că ştirile astea nu sunt importante, sau că nu reflectă realitatea Românească. Dar… Dar sunt oare pe bună dreptate ştirile cele mai importante? Şi încă o întrebare: de ce pe site-ul Cotidianului o ştire intitulată „Elena Băsescu a dansat pe manele” (cu video!!!) este pusă înaintea uneia despre discursul lui Obama de la Cairo?
Aş putea să mă prefac că nu ştiu, să zic că de vină sunt exclusiv imbecilii care compun ziarele astea. Dar ştiu – şi ştim – prea bine că nu-i aşa. De vină sunt a) românii, pentru care dansul Elenei Băsescu este mai important decât vorbele lui Obama şi b) politicienii; da, românii sunt dezinteresaţi de politică, dar cine ar trebui să le trezească interesul? Presa? Nu, nu presa. Sau poate şi presa, dar în primul rând politicienii, cei care fac politica, cei care o gestionează, cei care fac ordinea de zi. Ziceam mai sus – şi poate că ar trebui să-mi cer scuze pentru cât de încurcat este postul ăsta – că ziarele din vest au poziţii politice. Da, dar şi partidele din vest au poziţii politice. Asta e toată şmecheria, de fapt. În toată Europa există conservatori, liberali, socialişti, care chiar asta sunt. În Germania, când un socialist atacă un conservator, o face cu argumente; poate zice, de exemplu, că conservatorul are de gând să reducă ajutorul de şomaj sau să reducă influenţa sindicatelor; de asemeni, un conservator va ataca un socialist motivând că acesta din urmă intenţionează să ridice impozitele pentru anumite pături sociale, ceea ce ar duce la o scădere a investiţiilor private şi aşa mai departe.
Ei, şi în România? Păi în România e aşa: nu contează din ce partid politic face cineva parte, şi mai ales nu contează pentru individul respectiv. Când o să îşi atace adversarul, atunci o s-o facă spunând că acesta are şapte case, se uită cruciş, poartă costume urâte, a fost securist, e prea gras, face afaceri cu cineva nasol, fură, are fărâmituri în barbă sau pur şi simplu este un idiot.
Bun, cam aşa stau lucrurile. Ce-i de făcut?
Poate o să răspund chiar eu cândva la întrebarea asta. Dar până atunci, propunerile, sugestiile şi comentariile voastre sunt mai mult decât binevenite.

3 comentarii

  1. Soro, credeam ca am discutat chestiile astea si le-am rasdiscutat. Nu pot sa cred ca uiti atat de usor pentru simplul motiv ca bei din ce in ce mai mult.

    Fie, daca vrei tu, am sa fac o noua incursiune in mintea (politica, sau de orice fel) romaneasca. Trebuie sa intelegi ca – cu cat mai indepartate – statele estice sunt cu atat mai putin capabile sa inteleaga concepte firesti pentru mintea unui om pragmatic si tehnic cum e cetateanul vestic. Cel mai bun exemplu ar fi cel cu statele arabe, pentru care insasi notiunea de stat e oarecum neaplicabila. Iar asta pentru ca oamenii respectivi nu pot intelege nici azi cum e posibil ca o entitate abstracta – acelasi stat – sa le guverneze si influenteze vietile. De ce se intampla asta, e poate rostul unui alt comentariu, nu al meu.

    Revenind la Romania, aici politicienii nu sunt departe de cei din Asia. Si daca vrei sa ma cobor – sau sa urc – iar la nivel psihanalitic (unde tu ar trebui sa stii mai bine ca mine), intelege o data pentru totdeauna ca mintea oamenilor din Romania nu jongleaza cu imagini iconice precum cei din alta parte. Mai concret: un politician roman, cand se gandeste la putere, nu vede niste directii, nu-si imagineaza niste solutii, nu vizualizeaza un mai bine. Nu. El (sau ea) traieste halucinatia unei halci de carne. Asta e politica pentru ei, un lung rationament ex burtibus, sau ex stomacibus, you name it. Din pacate, pentru ca pana sa vina imbecilii de comunisti, incepuse sa se creeze o traditie si chiar si o scoala de gandire politica.

  2. Foarte adevarat, Retha, ziarele din occident si sua au pozitii politice declarate (de cele mai multe ori). Nimeni nu-si mai face iluzii despre pozitia obiectiva a presei, ceea ce e de apreciat. Iar in 70 de pagini de The Times gasesti cel mult o stire despre un cadavru suspect si un deces medical. Cat priveste politica, scandaluri ale deconturilor umplu si paginile ziarelor din vest, la fel ca si acuzele de coruptie sau gasti in interiorul partidelor formate pe diverse criterii de afiliere, nu neaparat ideologice.

    Presa romana este la randul ei partinitoare, dar nu convingerile ii imping pe ziaristi sa scrie intr-un fel sau altul (cu exceptia Romaniei Mari, ocazional), ci afiliatia patronului cu o clica(=partid) sau alta. Iar asta cu greu s-ar putea traduce prin afirmarea unor puncte de vedere de stanga sau de dreapta (din editoriale, de exemplu), ci doar prin expunerea mai mare a unor politicieni, mai mica a altora. Cu alte cuvinte, in postcomunism presa romana a avut pe rand convingeri preponderent iliesciene, constantinesciene, iliesciano-nastasiene, basesciene + securistofile. In criza politica, dupa cate se pare, predomina scandalul apolitic.

    Veta, toti oamenii, inclusiv cei din Europa de Vest, resping idea ca o entitate abstracta sa le guverneze vietile, sa nu ne iluzionam. Pentru asta exista nationalismul. Cat priveste orientul, poti gasi voci mult mai ferme politic si mai curajoase (avand in vedere sistemul represiv) chiar decat in Vest (vezi ex Zahra Rahnavard vs. Ahmadinejad in Iran).

  3. Leto,

    Chestia este ca The Times da cu pumnul si in stanga, si in dreapta, adica si in Brown, si in Cameron, cel putin in privinta actualului scandal despre deconturi. Iar The Spectator l-a facut pe Cameron cu ou si cu otet, desi este probabil cel mai conservator saptamanal britanic. Ce vreau sa spun este ca in Anglia – si in Vest – presa are in primul rand o pozitie politica, si abia in al doilea rand o preferinta politica. Un ziar de dreapta va sustine o pozitie de dreapta chiar si impotriva partidului pe care, teoretic, il prefera.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s