Poliţist, laxativ

Bun. Hai ca iar o sa enervez multa lume cu postul asta. Dar pe de alta parte n-am de ales si nici nu ma intereseaza pe cine deranjez.

Deci ma duc la filmul numit mai sus, la muzeu’ taranului roman. Lume putina. Cam juma de sala plina, sa zic ca la 30 de oameni. Sar peste partea cu oamenii care se uita urat la mine pentru ca sunt prea batrana, m-am obisnuit demult.

Si-ncepe filmu’ sorelor, suroricilor si cine mai vreti voi. Care film, asa cum o spune si Gorzo in cronica lui si cum ati vazut si voi – care-ati vazut – e lent, chiar foarte lent. La inceput nu intelegi de ce, da’ zici – bun, asta e stilu’ omului, ne-am obisnuit cumva, merge, poate ca e ok. In clipa in care lentoarea lui devine insuportabila, iti dai seama insa ca de fapt despre altceva e vorba si anume ca ti se arata – cat mai aproape de realitate – munca unui politist. Care probabil ca e chiar asa – cu multi timpi morti, cu rabdari fripte si discutii cretine cu colegii.

Dar inainte sa mergem mai departe povestim filmul pe scurt pentru cei care nu l-au vazut (printre care probabil si sor-mea), ca sa intelegem la ce ne referim. Cristi (Dragos Bucur) fileaza un pusti care fumeaza hash. Din porunca sefului (nu stiu cine e, nu ma intereseaza sa caut in net), nu ca ar vrea el. Pentru ca dac-ar fi dupa el, l-ar lasa in pace. Vorba aia, a fost la Praga cu sotia lui si a vazut ca acolo lumea are liber la hash (??). Si totusi continua, aduna informatii, face rapoarte, se da pe dupa garduri, se intalneste cu informatorul, cu nevasta, lungeste cazul prea mult pentru ca inca nu vrea sa-l aresteze pe pusti, drept care in final ajunge in biroul capitanului Anghelache (Vlad Ivanov). Care Anghelache ii demonstreaza cu Dex-ul de fatza ca motivele pentru care Cristi nu-l salta pe pusti, adica legea morala si constiinta lui, nu au nici o legatura cu realitatea descrisa de Dex. Pe care Dex il tot schimba niste unii destepti la Academia Romana (vezi discutia de zilele trecute ref. la niciun, nicio de pe blogul nostru), dar asta e deja o subtema a filmului. De fapt o subtema si nu prea, din moment ce Cornel Porumboiu face analogie intre baba politieneasca care se piaptana cu pustii consumatori de hash – tara care arde de mari smecheri care fura de sting versus Academia romana freaca pula schimband adjective care nu intereseaza pe nimeni in timp ce politistii nu stiu definitia cuvantului politist.

Ai inteles, Rhetto, despre ce-i filmul asta sau nu prea? Te simt confuza. In fine. Mergem mai departe.

C.Porumboiu este in mod evident sub calitatea filmului precedent, din urmatoarele motive:

In ciuda motivatiei coerente de a da un ritm propriu activitatii politienesti, filmul este deosebit de plictisitor. Ai secvente lungi in care Cristi, nu-i asa, mananca. Singur. Mult. La bucatarie. Deschide frigiderul. Il inchide. Mai mananca. Se uita pe geam. Iar mananca. Iar deschide frigiderul. Tuseste. Rupe o bucata de paine. Iar se uita pe geam. Se uita in farfurie, apoi la usa. Nu vine nimeni. Mananca iar. Pentru ca nu-i asa, asta e cinema-ul romanesc actual si noi trebuie sa-l suportam. Nu mai discut secventele de filaj, pentru ca alea dureaza triplu cat secventa cu mancatul. Drept care, dupa fix o ora pe ceas (jur), primul spectator iese din sala.

Asta in timp ce, fiti atente, criticareasa de film Iulia Blaga ne explica in felul urmator: „Intr-unul dintre cele mai bune filme romanesti din toate timpurile, Corneliu Porumboiu pune in discutie limbajul cinematografic si insasi ideea de limbaj prin intermediul unei povesti cizelate ca un diamant in care societatea postcomunista transpare in cele mai mici nervúri.”

E hai nu zau. Ce-ai zice daca te rugam sa te uiti in Dex la „varza”? Adica da, doamna Iulia Blaga, despre tine e vorba, tu esti varza, muci, praf. Daca nu, vezi ca e un dictionar urban pe net.

Mai departe. Filmul merge in continuare, dar in sala se vorbeste, se rade – desi nu e de ras, se dau sms-uri. Nici nu poti sa-i acuzi pe oameni, cinema-ul intelectual din capul lui Porumboiu si al lui Gorzo e numai in capul lor. Incasarile si numarul de spectatori nu mint.

Dar revenind la ecran, dupa ceva timp incepi sa te intrebi unde e femeia din viata lui Cristi, ca au trecut deja 8 ore din film si ea nicaieri. Dar, na, asa e filmul romanesc, fara femei, trist, serios, grav, intelectual, superior lumii intregi. La un moment dat, insa, regizorului i se face mila de noi si atunci apare si ceea ce probabil ca se vrea secventa forte a filmului, in afara de cea de final. Adica: Cristi se intoarce acasa, nevasta asculta Mirabela Dauer de zguduie peretii. Si nu orice melodie, ci „Nu te parasesc iubire”, ale carei versuri ne dau de inteles – in timp ce el se duce in bucatarie si mananca din nou cateva ore intregi – ca intre ei doi care va sa zica nu mai merge treaba. Subtil, zice regizorul. Camera, desigur, numai pe Cristi. Si da-i si mananca si da-i si mananca si dup-aia du-te-n sufragerie langa nevasta ca sa aveti o discutie despre anafore (jur) vis-a-vis de versurile Mirabelei Dauer. Ca, nu-i asa, asta discuta cuplurile de romani, chestii serioase, grele, bagate asa subtil din condei ca sa mearga la tema lu’ filmu.

Am uitat ca intre timp au trecut momentele 1:05 respectiv 1:30 din film. Nu, stati linistiti, asta nu inseamna ca acolo filmul devine bun, ci ca acolo au plecat spectatorul 2 respectiv 3 din sala. Am timp sa notez lucrurile astea exact, ca doar e mai interesant.

Nu stiu cu ce, dar mergem mai departe. Intre timp Cristi taraganeaza cazul (hohoo si cum ne mai arata Porumboiu asta), colegii din sectie sunt scarbosi dar totusi il ajuta, el isi citeste rapoartele. Lucru pe care, jur, soro, domnul Porumboiu il arata in felul urmator: filmeaza raportul la gros-plan in exact atat timp cat iti ia sa citesti o foaie de hartie. Adica mult. Genial, trebuie sa recunosti.

Timp in care Gorzo spune asa: „Nu e vorba doar despre o plăcere de a tachina spectatorul. Umorul acesta însoţeşte un efort serios de a-l educa pe spectator în acceptarea faptelor (sau a non-faptelor) înseşi în locul prescurtărilor cu care lucrează limbajul cinematografic convenţional.”

Nici o problema, probabil ca asa e cum spune don Gorzo, doar el stie mai bine cum e cu astea. Problema e alta: intre timp s-a facut 1:37 de cand a incept filmul si spectatorul nr. 4 paraseste sala. Si domnu’ premier Boc taie fondurile pentru cinematografie (probabil stiti) in vreme ce marii intelectuali o bunghesc cu neo-românismu (permiteti-mi, va rog, licenta asta) cinematografic minimal facator de labi triste pe bani publici.

Ce merge ceas, pentru ca exista si asa ceva, e jocul actorilor. Dragos Bucur e foarte misto. Si iarasi, felul in care pune in discutie Porumboiu mania oamenilor de a nu se ocupa decat de lucrurile neimportante, vezi schimbatul de cuvinte la Dex si arestatul de pusti care fumeaza hash, e foarte ok si sustinut pe parcursul filmului.

Dar daca asta este filmul politist romanesc, sorelor, am cacat steaua. Daca asa vede un roman un film politist, atat de plictisitor si de lipsit de farmec, am pus-o. Iar greseala lui principala, pe care ma tem ca n-o vor intelege niciodata criticii romani de film, este urmatoarea: este un film care nu se adreseaza publicului, ci lui Cornel Porumboiu.

Mai rau, remarc cu tristete ca scoala de film iesita de pe mainile lui Zizi Bostan (inca decan al UNATC-ului la varsta de 842 de ani) face filme ca si generatia dansei. Neinteresante. Doar ca  Zizi, la vremea ei, inca mai baga spectatori in sala. Mult, mult mai multi decat va aduce filmul asta.

Dupa aceasta vizionare, prezic urmatorul lucru: acesta este primul semn clar ca noul val de regizori s-a blocat in niste formule din alte timpuri si, daca nu va gasi un suflu inovator, se va opri aici. Juriile de specialitate din vest le vor mai da atentie probabil un an dupa care ii vor uita. Asta, insa, in timp ce marii regizori romani de film, renumiti peste hotare dar nu si-acasa, vor face filme ca in anii 50. Dar prim-ministrii Romaniei le vor taia in continuare fondurile, si pe buna dreptate. Ei se uita la cifre, nu au orgasme intelectuale a la Gorzo si Iulia Blaga.

Sper sa ma insel. Dar, cum bine zice vorba romaneasca, speri mata, coana Veta, dar speri degeaba.

74 comentarii

  1. Veto,

    Postarea asta are o parte buna si una proasta: aia buna e ca e foarte, foarte misto. Aia proasta e ca asta era singurul regizor din noul val de la care ma asteptam la ceva bun, si m-ai convins ca nu i-a iesit filmul, si imi pare rau, iti dai seama. Da’ bine oricum ca mi-ai zis cum e, ca stii cat de nerabdatoare sunt de-obicei, si poate ca as fi facut infarct de plictiseala la filmul asta, si as fi murit, ceea ce ar fi fost pacat.
    Mersi, deci.

    R.

  2. Rhetto, mersi, n-am zis neaparat sa nu te duci. Ce vreau totusi – desi stiu ca o sa sune urat ce zic – e sa nu dai bani pe bilet. Stii ca avem probleme cu intretinerea.

  3. e, babelor, desi m-ati alungat de pe blogum vostrum, iata ca indraznesc sa ma arat si chiar sa deschid gura spre a va zice urmatoarele chestii:

    mie mi-a placut filmu si (daca as avea bani) m-as duce sa-l mai vad o data. recunosc ca l-am vazut la o ora tarzie si m-a luat un somn in timpul lui ca nu mai stiam cum sa-m tin capul drept. recunosc ca nu am avut rabdare sa ma uit cum manca bucur ciorba, nici cum il fila pe nea baiatul ala, nici cum canta nevasta-sa in sufragerie. dar am inteles ce-a dorit porumboiu sa faca si sa spuna si sunt de acord cu el, desi e atat de greu de digerat pentru un public obisnuit atatia zeci de ani cu minciuni de hollywood, elipse in timp, actiuni super rapide, muzici care sa iti induca stari, culori care sa iti induca stari, politisti care alearga infractori, parcurgand 3 km in 30 de secunde, care sar peste garduri si aterizeaza in picioare ca niste pisici etc etc
    asa ca eu inteleg exact ce a vrut porumboiu. pentru mine i-a iesit si apreciez.
    apreciez ca filmul, desi greu de digerat (repet, din obisnuinta noastra de a vedea filmele intr-o altfel de conventie), s-a straduit sa imi aduca in fata un adevar. si eu iubesc adevaru.
    porumboiu s-a documentat luni bune alaturi de politisti romani adevarati si cam asta a facut in filmu lui: a aratat exact cum se face un filaj, pas cu pas (la propriu). a aratat cum se scrie in romania un raport de filaj, filtrat prin subiectivitatea politistului si cu termeni specifici. de aia iti arata la camera foaia aia scrisa.
    mai toti criticii spun ca finalul e genial. mie nu mi se pare genial, mi se pare… logic si normal. adevarat. mai peste tot, in orice job ai avea, daca ai ceva de spus la un moment dat te trezesti in birul sefului care, cu niste carti in fata (in cazul de fata dex-ul) se apuca sa iti explice cum sa de fapt treaba si ce tre sa faci ca sa „fie bine”.
    problemele de constiinta sunt ultimele probleme pe care trebuie sa ti le pui pe lumea asta, daca vrei sa ai o ciorba pe care sa o mananci cand vii acasa, daca vrei sa nu-ti fredoneze nevasta cantece de adio de pe youtube.
    recunosc ca imi place filmu lui porumboiu si abordarea lui cea noua si pentru ca am vrut si eu sa fac un film exact la fel cand eram mai tanara.
    n-am putut, ca m-a chemat unu la el in birou si mi-a trantit o carte groasa in fata in care scria exact cum se fac filmele…
    asa ca, babelor, desi, repet, era de adom in doua randuri, zic din nou ca mi-a placut filmu si apreciez intentia lui porumboiu.

  4. cool recenzia. da te’ai molipsit oleaca de la film:)

    si de ce zici ca enervezi lumea cu postu?

    anyway nu te lega de gorzo: i blaga sux – he dont. he loves clint eastwood.

  5. Multumesc pentru apreciere, Strelnikov 🙂 Motivul pentru care imi inchipuiam ca voi enerva din nou lumea – ceea ce vad ca nu se intampla (inca) – sunt niste certuri sinistre cu Alex Leo Serban, mai vechi, de pe acest blog. Pizduiala a inceput, cred, la un post despre filmul Pescuit Sportiv.

    Cat despre Gorzo, cum ziceam si in postul cu B 24, cred ca 9 din 10 le zice bine. E foarte bun procentajul asta.

    Cat despre tine, Ano, nu stiu ce sa zic. Tu ai plecat si sor-mea te-a dat afara. Iar cu filmu’ iar nu stiu ce sa zic. E treaba ta daca ti-a placut, nu ma priveste.

    Si cu toate astea, imi vine sa mai scriu aici o chestie mica:

    Am un amic destul de bun care e gabor. Care amic-gabor a venit o data sa-mi ceara una din superbele mele peruci ca sa faca un flagrant. Deci ai inteles, s-a deghizat in hipiot, dupa care a luat si o chitara la subrat, ca sa para mai veridic. Dupa care s-a suit intr-un copac si cand raufacatoru’ tocma se pregatea sa faca rele, s-a lasat sa cada din copac mai ceva ca maru’ lu Newton. Cred ca a fost cel mai frumos concert dizarmonic la capatzana de infractor.

    Prefer umorul asta decat pe cel al lui Porumboiu din Politist, laxativ. Si nu mai aruncati judecati de valoare despre politia romana, ca nu tin. Fiecare gabor cu damblaua lui.

  6. intervin şi eu fix ca muscoiu’n lapte, da’ întocmai ca sus-numitu’ muscoi în susnumitu’ lapte, dat fiind că nu am văzut filmul.

    Veta: a nu se uita că acţiunea are loc într-o URBE MICĂ ŞI TRISTĂ. Eu, care am văzut lumina lunii (că m-am născut noaptea) într-un astfel de orăşel, îţi garantez că nu există nimic mai asemănător cu o labă tristă decât o urbe mică şi tristă. Amicu-ţi gabor e tot din Pizdeşti, nu?

    (Oricâte defecte o avea bietu’ Pizdeşti, are şi o calitate: că nu dă cu fierul de călcat peste minţile oamenilor, ca o urbe mică şi tristă.)

    Subliniez iar: nu am văzut filmul. Mă iau strict după spusele tale. Dar crede-mă dacă filmul e laxativ, înseamnă doar că e oglinda fidelă a unui mod de viaţă extremissim de laxativ. Ceea ce nu e vina filmului.

  7. Maybe so, Lorena. Maybe so. Si eu ma iau dupa spusele tale, pentru ca nu cunosc atat de bine urbele Romaniei. Sper doar pentru binele carierei lui Porumboiu ca e ultimu’ film in care ne povesteste despre miticul Vaslui.

    Da, amicul meu gabor e tot din Pizdesti.

  8. adevărul e că şi eu m-am plictisit de dramele Vasluiului prin ochii Porumboiului.

    🙂

  9. Veto,

    Apropo: in camara era ieri o lada cu laxative. Azi nu mai e. In schimb plutesc prin casa diverse zgomote si miresme care par sa vina dinspre veceu. In veceu esti tu. Ai putea sa-mi spui si mie ce se intampla si de ce?

  10. A, alea erau laxative? Am fost convinsa ca erau fiole de aspacardin. Scuze, Rhetta.

  11. Adevar graita-i, soro Veto!!

  12. Din pacate, Veto, asa cum stim, filme plictisitoare mai fac chiar si Tudor Giurgiu, si Radu Muntean. Boogie si Nustiucum Pericluoase sunt niste cacaturi pe alocuri vorbite in romaneste, ca asa-ti dai seama ca sunt din bani publici.
    Vreau sa zic ca tre’ sa te duci sa vezi Elevator la FABRICA joi seara, 23 iulie, ala e misto si a costat 200 de ieuro!!
    Hai, c-om mai vorbi, soro, ca tare ma faci sa raz!!

  13. Rechinroll, bineinteles ca ai dreptate si apreciez ce spui. Muntean si Giurgiu sunt autorii a doua dintre cele mai mari cacaturi de filme facute in Romania. Daca ma apuc sa scriu o cronica despre Boogie, ii daram cariera lui Muntean, sau cel putin asa sper. Nu-mi dau seama cat se iau ei dupa presa online, dar in scurta vreme va fi singura care conteaza. Din fericire.

    Sa stii ca am primit si eu comunicatul cu Elevator si chiar ma intrebam daca sa ma duc sau nu. Iti multumesc pt recomandare, am sa fac tot posibilul sa merg. Batrana pe care o s-o vezi pe randul din spate, daca vii, voi fi eu.

  14. O sa incep cu 2 adevaruri irefutabile: nu am vazut filmul lu’ Porumboiu (da’ am vazut multe din filmele lui si ale amicilor lui congenari facute anterior) si nu sint un spectator cultivat de cinematograf (n’am avut parte de nici un minut de educatie cinematografica). Cu toate astea, am si eu o intrebare simpla: chiar e nevoie sa ma duc la cinema sa vad ceva ce traiesc eu insumi zilnic sau despre care imi poate povesti oricare din oamenii din jurul meu? Exact in acelasi ritm si cu aceleasi concluzii in care se intimpla lucrurile si in viata reala?

    Ce urmeaza? Politician, complement? Inginer, substantiv? Prostituata, verb copulativ?

    Oamenii astia si’au insusit tehnica de filmare si au idei in privinta asta, e evident. Oamenii astia beneficiaza de actori care stiu sa isi faca treaba, un alt lucru evident. De ce continua sa iroseasca inutil resursele astea?

    De cind m’am apucat sa scriu comentariul asta ma tot gindesc la Dogville. Ala e un film plictisitor mare. Foarte mare.

  15. Buna remarca despre Dogville, dragoane. Foarte buna.

  16. Mbadragan, poate altul nu trăieşte ceea ce trăieşti tu zilnic, şi de aceea, lucruri care ţie ţi se par banale, lui i se pot părea extrem de interesante. Promit să nu scot o vorbă despre „Poliţist, adejectiv” până în clipa în care văd filmul. Dar nu putem pretinde că toate filmele care se doresc a fi „felie de viaţă” sunt o apă şi un pământ.

  17. Lorena, in principiu de acord cu tine. A trimite la cosul de gunoi ceva doar pentru ca i se lipeste usor o eticheta este stupid, ingust. Imi ramine, totusi, ca spectator neavizat, dreptul de alege din cadrul caror etichete sa dau o sansa in plus unor creatii particulare. Imi pare rau, dar nu simt ca as avea atit de multa energie de consumat incit sa urmaresc Festivalul de la Mamaia sau San Remo doar de dragul sperantei ca se vor lansa si artisti adevarati acolo. Vorba lui Hawkeye, astept sa apara filmul (cam ambiguu comentariul meu, dau vina pe raceala crunta care ma bintuie. Mizez pe inteligenta cititorilor pentru a deslusi unde vreau sa bat).

    Si inca ceva despre filmul in discutie. De la primele comentarii despre el mi’am adus aminte de un pasaj din Eco citit acum ceva timp. Eco povesteste cum a fost invitat de catre CNAul italian sa isi dea cu parerea despre criteriile dupa care un film ar putea fi cotat ca pornografic (si, automat, interzis difuzarii pe canalele normale). Si, data fiind ambiguitatea situatiei (cinematograful european este plin de filme cu scene sexuale explicite fara a fi pornografice), a incercat sa gaseasca un criteriu „estetic” usor de aplicat. Concluzia lui a fost urmatoarea: daca intr’un film in care 2 sau mai multi oameni sint filmati facind sex si scenele sint explicite si, in plus, celelalte actiuni din film consuma in film acelasi timp pe care l’ar consuma si in viata reala (deplasarea din punctul A in punctul B ia 5 minute si in film si in realitate), atunci acel film este pornografic.

    Se cam poate aplica si la „Politist, adjectiv”.

    (drept pedeapsa pentru acest comentariu cel putin contestabil ma retrag in dormitor sa incep vizionarea integralei Tarkovsky pe care o amin de citiva ani)

  18. comentariul nu mi se pare contestabil (în fond, nu are rost să ne contrazicem pe gusturi), iar vizionarea integralei Tarkovski nu mi se pare o pedeapsă. (deci continuăm să ne contrazicem :D)

  19. @mbadragan

    Ma bucur sa aflu ca nu sunt singura. Am vreo sase giga de Tarkovski. Abia astept sa le vad. Abia astept de vreo doi ani.

  20. 🙂 Rhetto, e o scena in Andrei Rubliov cu o padure de plopi si o noapte ritualica. Probabil cea mai lenta si cea mai frumoasa scena cinematografica pe care am vazut’o vreodata. Din cauza ei mi’e greu sa ma apuc de vazut, la fel cum datorita ei vreau sa revad filmele lui Tarkovsky.

  21. Mbadragane, aprob si impartasesc sentimentele tale fata de Tarkovsky/i. Stalker este unul din filmele mele preferate (!?!?!), dar n-am avut inca curajul sa-mi rup trei ore de la gura ca sa vad Andrei Rubliov. O s-o fac candva, promit.

  22. 🙂 Stalker este un adevarat film american de aventura in comparatie cu Andrei Rubliov. Ma refer exclusiv la ritm 🙂 Daca mai adaugi si lungimea, nevoia de a cunoaste simbolistica crestina, ereziile slave, miturile pre-crestine din spatiul rusesc, ceva istorie… e un film superb imposibil de vazut. Dupa mine, este unul din testele adevarate care atesta daca iti place cinematograful de arta sau nu.

    Evident, e si un film pentru snobi. Asa, ca mine.

  23. Un regizor englezoi cu care am stat de vorba candva, mi-a spus ca i se pare ca Tarkovsky/i este regizorul-fetis al romanilor. Wonder why.

  24. Pen`ca-i bun?

  25. Veta are si ea putina dreptate. Tarkovsky a fost printre putinii regizori de adincime disponibili la noi intr’o anumita perioada. In plus, a mai si trait putin prin Romania, oarecum refugiat politic (nu’mi mai amintesc exact circumstantele si mi’e lene sa caut). E oarecum firesc sa se fi nascut un cult pentru el la noi.

    Evident, asta nu ii da mai putina dreptate Rhettei cind spune ca este bun.

    Si uite’asa am reusit eu sa impac si Veta si Rhetta. Mai ramine sa impac Lupu’ 😀

  26. A fost bun, da, nimic de zis. Doar ca marea parte a filmelor lui eu una nu le mai pot urmari. Nu ma tin. Putine lucruri din opera lui mai stau in picoare azi, zic.

  27. Veto, esti rea si rauvoitoare, lucru care nu ma mira la tine 🙂 Asta e soarta, asa se intimpla cu lucrurile vechi, devin depasite. Cind compari un Ford T cu un Bugatti Veyron nu poti sa nu te abtii sa spui ca primul e o rabla de dinozaur. Asta nu il face mai putin revolutionar, totusi.

    Sint curios, citi pusti se mai uita la Matrix, primul si singurul, si vad ceva revolutionar in el. Sau la Johnny Mnemonic. Citor oameni li se mai pare interesant Chaplin? Sau Citizen Kane? Sau Hitchcock?

  28. MB, stai ca rautatea cea mare de-abia acum vine. Dar te asigur ca nu e intentionata.

    Ceea ce vreau sa spun e ca mare parte a operei lui Tarkovski n-a rezistat timpului, cel putin nu din punctul meu de vedere. De-aia nu ma mai pot uita la ea. Sigur, asta inseamna ca poate n-a avut niciodata valoare, ceea ce e cam dur sa zici. Si totusi, am incercat de curand experimentul de-a vedea un film de-al lui. L-am scos dupa 15 minute. Prin comparatie, Citizen Kane il pot revedea oricand, chiar daca nu tot de-odata.

    Naiba stie cum vine chestia asta, nici nu vreau sa ma gandesc la ea. Da’ stii cum e, in podgorie sunt vinuri si vinuri. Toate rezista 500 de ani, dar nu toate sunt le fel de bune. Sau poate pur si simplu nu mai am „organ” pt Tarkovski, ceea ce banuiesc ca e dreptul meu.

  29. Bleah, Citizen Kane. De revăzut doar pentru profesionişti. Se face în toate şcolile de film tocmai pentru că nimeni nu s-ar uita la el altfel. (deşi este foarte, foarte, foarte important, ştiu, recunosc).

  30. Babelor, acum vreo citiva ani am destupat un vin vechi. Delicios. Unul din cei de la masa s’a strimbat, a pus niste apa minerala peste si abia asa a zimbit, cit de cit satisfacut. 🙂

    Ce vreau sa spun este ca lucrurile vechi si bune nu sint neaparat bune pentru toata lumea. Pun pariu ca si Caragiale e inca actual doar pentru o mina de oameni. Mai ales in lumea asta a noastra in care chestia aia cu „de gustibus” a devenit lege. Eu am inceput sa nu mai cred in ea. Nu o sa fiu ipocrit sa sustin ca ma uit sau ascult chestii care nu’mi plac, dar ma straduiesc sa le ofer creditul valorii chiar si chestiilor care nu ma atrag dar care o merita. Criteriile dupa care judec daca merita sau nu… asta e o alta problema.

    Eco (scuze ca tot revin la el, da’ chiar imi place baiatul) spunea pe undeva ca uneori este nevoie de citeva sute de ani pentru a fi judecata la adevarata valoare o opera. Incep sa cred ca nu mai avem rabdare pentru asa ceva. Si nici timp.

  31. „Incasarile si numarul de spectatori nu mint.” – are u SERIOUSSSSS?? :))))))

    pai atunci hai la ‘cintarea romaniei’, sa vezi c filme meseriase mi-ti face nea gicu, care n-a vz nici welles, nici tarkovski, nici porumboiu ;D

    traiasca sindicatul boborului cine(?)fil!
    deviza lui: ‘sintem submediocri & mindri de asta’

    ps inutil sa mai spun, n-am citit ‘cronica’ pina la capat, e boring desi plina de cuvinte…
    marx sist, vomitiv

  32. @als
    tâmpită chestie, să spui că e inutil să mai spui, după care să spui.
    şi hai să nu uităm că nea gicu, pe care de fapt îl cheamă tanti zizi, a văzut şi welles, şi tarkovski, şi porumboiu.

  33. era o figura de stil, n-ai observat?? of, iar ti-a furat unkiu alzhy okelarii (yeah i know, poanta e rasuflata, but so are u, coana marx 😉

    ps nea gicu ‘as’ tanti zizi e close, but not THAT close! ramine mai degraba ce a scris mbadragan mai sus, coroborat cu analiza ‘cinesseur’-ului djerjinski – deocamdata, cel mai bun txt dspr filmul lui porumboiu
    ce sa-i faci, doar marxistii (& marxistele) crek toti sintem egali… sau egal dotati, whatever

  34. Haha, soro, tu inca il mai in serios pe als? 😀

  35. Babes fight, babes fight. Eu ma retrag la peluza cu o punga de seminte! 😀

  36. @ veta marx: lame…

  37. l.e.: luati-va de mina cu grid modorcea, taticu gemenelor indigo, are EXACT aceeasi opinie despre film…

    marile spirite etc :)))

  38. Ho bre aleseule, ti-am dat o mana si-acuma vrei sa ne halesti cu totu? Degeaba aperi laxativu’, sa stii, 3 sa recunosti ca e clar sub A fost sau n-a fost.

    In afara de asta zi-mi dreaq de ce gresesc, nu te mai pisa pe mine de pe soclu’ ala al tau poleit cu aur de 3 karate. Vezi, de-aia nu se destepta masele de proletari ca mine, ca tu stai sus pe el si nu cobori. Nu ma mai supara, ca acuma iti arat ca soclu’ e de fapt de tabla.

    Apropo de ultima ta postare, soro, ca tot am hotarat ca pompieru e singuru’ individ onest din societatea romaneasca. Criticu’ de film cine e? Ce slujbas marunt se ascunde sub aparenta asta de mare spirit cinefil?

  39. pt cineva care n-a vazut decit tabla (eventual ‘poleita cu aur de 3 karate’), clar k aurul e ceva ce nu exista

    nu cine se uita de jos in sus decide din ce material e facut soclu… 😉

  40. 😀 Bine bre, aleseule. Daca nu vrei sa ma luminezi, lasa-ma-n prostia mea proletara. Pacat ca Porumboiu a facut filmu’ cu aceeasi mentalitate ca si tine – as numi-o excluziune intelectuala. Cine nu vede lumea ca el – adica asa cum arata ever-presentul si plictisitorul Vaslui, ura si la gara. Ceea ce sustine teza mea ca e un film facut pentru el insusi.

  41. it’s for the happy few, right ;P

  42. Pai evident, coana Veta, nu citisi interviul din ultimul numar al Dilemei? Zice colo chiar la sfarsit „Sint constient ca fac cinema pentru un public care consuma genul asta de cinema. Nu fac mainstream si nu ma astept ca omul sa intre in sala si la urma sa intrebe: <>”.
    Partea proasta e ca din cei 6000 si ceva de oameni care au vazut pana acum „Politist, adjectiv”, doar eu cunosc vreo cativa care n-au fost departe sa rosteasca replica asta. Asa ca de-acum incolo eu zic ca ar trebui sa se astepte. Desi, cine stie, poate treptat se filtreaza si in final filmele-i vor fi vazute de doar 100 de oameni, dar macar toti vor cadea la final pe spate.

  43. Aoleu, nu stiu ce s-a-ntamplat, mi-a mancat citatul:
    „Ce-ai facut tu acolo? Ca am adormit…”

  44. Exact, oompa, ai pus umlautul pe o, sau pe u, sau unde se pune. Publicul se va filtra si vor ramane cei 100 de lucky few onanisti.

  45. mai bine onanist decit cretinist; astia din urma sint cei care cred ca masturbarea duce la orbire 🙂

  46. mamăăă, ce războaie de la ultima mea vizită încoace…

    şi stau şi mă întreb cine ce câştigă în clipa în care oamenii îşi aruncă unul altuia insulte despre care ei înşişi ştiu că sunt bullshit-uri.

    pe de altă parte, în finalul filmului precedent „The ALŞ Strikes”, alşu’ îşi trecea pe răboj victoria supremă: aceea de a o fi făcut pe luciat, stâlpul blogosferei, să iasă plângând din teren şi să plece în pustietate, să se hrănească doar cu lăcuste şi miere sălbatică, precum profeţii. Cred că ăsta e „the sequel”. „The ALŞ Strikes Again”.

  47. 😀 Da, Lorena, doar ca in sequel nimeni nu pleaca acasa, si nimeni nu plange. Razboiul se va incheia in cel mai rau caz cu o remiza, ca si la Pescuit Sportiv, primul nostru razbel de pe acest blog. Doar ca nu stiu daca noi ne cunosteam in perioada aia.

  48. Stai liniştită, Lorena. ALŞ este un mai vechi cunoscut, care trece pe-aici din când în când şi se pişă pe clanţă, după care noi îi dăm cu bastonul în cap, sau invers. Te asigur însă că surorile Marx nu o să plece plângând de pe teren, pentru că surorile Marx n-au plâns niciodată şi nici n-au plecat vreodată de pe teren, ele fiind acel gen de oameni care merg la o petrecere, rad împreună vreo şase sticle de vodcă şi pleacă pe la cinci dimineaţa cu taxiul, bombănind că petrecerea a fost anostă, nefiind nimic de băut şi nimic de futut.

  49. Ramine oricind varianta in care il futi pe taximetrist. Si ii furi si portofelul ca sa mai iei niste vodca

  50. eu nu merg la party-uri, pt k le gasesc boring, si nici nu beau, pt k nu vreau sa-mi pierd controlul…

    completati restul ;P

  51. esti un burghez rasuflat, deci. Strelnikov? 😉

  52. als, am si eu 2 intrebari, sper sa le gasesti suficient de nevinovate incit sa raspunzi la ele.

    Prima e de incalzire: de ce folosesti initialele lui Alex Leo Serban? Nu de alta, da’ sint destul de celebre in spatiul romanesc si, il citesc de multi ani, nu prea suni a el.

    A doua: moshule, de ce esti atit de scortos? Asta e nisa mea, vrei sa’mi furi locul?

    Na ca au fost 3 intrebari, asta e defectul meu, nu stiu sa numar.

  53. @ 1morning: da, sint burghez, dar deloc ‘rasuflat’, ci maniac al controlului: rasuflati sint aia sleampeti care cad prin baruri de beti ce sint…

    @ mbadragan: pt k sint initialele MELE! eu SINT alex leo serban – nu-ti dai seama din stil?!
    iar scortos sint de mic; m-am nascut cu o lingurita de argint in gura ;P

  54. Sincer, nu recunosc stilul. De esti tu acela, nu te recunosc. E drept, am citit ALS doar in Dilema si Liternet, poate adaptezi si tu stilul dupa conjunctura. Ramin la dubiile mele 🙂 Ma rog, neesential.

    Iar scortosenia… si de aici vine un dubiu. Ma gindesc eu ca si o intilnire pe saptamina in redactia Dilema cu Plesu, Cosasu si restul ar fi trebuit sa puna putina miere pe lingurita aia.

    Una peste alta, de esti tu acela, atit de putin cit conteaza, ma declar o tira dezamagit. Ma asteptam la ceva mai multa combativitate rationala de la ALS si la mai putine umori. Nu ca gazdele noastre ar fi niste monstri ai reverentei, da’ lasa destul de mult loc de dezbateri de idei si ceva mai putin de bateri de persoane.

    Exista si varianta franceza, aia cu qui s’aime se taquine. Da’ eu nu va stiu istoria, asa ca reactionez si eu la ce vad.

  55. aaa, pai eu pe bloguri sint de ne-re-cu-nos-CUT!!
    de aia sinteti confuzat…
    si da, stilu… care e omu… eu mi-l skimb contextual & conjunctural, k un ‘zelig’ ;P

    + k in public sint scortos, k n-am kef sa dau mina cu orisicine; for the happy few, in privat, sint f jovial & relaxat

    ps combativitate ‘rationala’… cu cine, monser, cu cine!?!

  56. alş: ne scuzaţi pe noi cei de pe margine, dar cel puţin pe acest blog, surorile vă domină detaşat. şi nu doar numeric. şi nu le datorăm nimic, ca să ne suspectaţi de părtinire.

  57. babelor, v-ati luat majoreta?

  58. @ lorena lupu: eh, lasati, asta cu ‘nepartinirea’ e cusuta cu ata alba – doar se stie k va plac pers de ac sex…

    in ce ma priveste, nu consider k ‘ma domina detasat’ decit, eventual, la clampaneala (se stie k babele sint incontinente); eu, d fapt, nici nu ‘discut’ cu ele, k doar n-am innebunit!

  59. alş: iubite confrate :), îmi plac persoanele de acelaşi sex şi de vârste apropiate cu a mea; gerontofilia îmi e cu desăvârşire străină. prin urmare, vă garantez că nepărtinirea e absolută.

    de discutat, nu puteţi nega că discutaţi, atâta timp cât apăsaţi (de mai multe ori) pe butonaşul cu „submit comment.” de ce să mai apăsaţi pe acel „submit comment” dacă nu consideraţi că aveţi ce discuta cu cineva?

  60. aaa, dar nu e ‘discutie’ – e caterink!!

  61. Bai asl pls, e o distanta oarescare intre ironie si caterinca. Daca ridendo castigat mores, caterinca (de tipul aleia de care ne tot umpli de citeva zile) transpira a mahala, blazare si impotenta cognitiva. Aveam pe vremuri niste amici care isi facusera carnetele cu replici smechere pe care le invatau pe de rost ca sa’i faca pe fraieri din vorbe. Nu stiu de ce, zau, imi aduci aminte de ei. Inca un motiv sa ma indoiesc ca ai vreo legatura cu Alex Leo Serban. Ma rog, macar cu ala din capul meu.

    Da’ se spune prin tirg ca am o imaginatie destul de bogata. Poate ca imaginatia bate viata.

    Si am si eu o intrebare mai veche. Oare cind o sa ne plictisim si noi, romanii, de caterinca? E plin de ea si pe strada, si in carti, si pe bloguri. Enough is enough!

  62. pai, caterink is in the air – ce-ai vrea sa faci cu boboru asta, conversatie de salon?!?
    get REAL!

    ironia se face cu cei care o merita; cu ceilalti – caterink 😉

    ps eu nu-mi scriu replicile in carnetele, pt k nu stii cind ai nevoie de una spontana, nu?
    ‘mahala’ = nu se potriveste, k eu stau in centru; ‘blazare’ – mais oui, pourquoi pas? e mai snoaba decit entuziasmu transpirat!; ‘impotenta cognitiva’ – mm, that’s a bit harsh, don’t u think? si ce-are pula cu prefectura?

    pe scurt: nu sint responsabil de ‘alex leo serban’-ul din capul fiecaruia! in ce ma priveste, eu stiu k pot fi mereu altul… in functie de interlocutor(i)… mereu surprinzator ;P
    va asigur k prietenii mei cunosc un cu totul alt ‘als’!
    ce plictiseala sa fii mereu acelasi… 😦

  63. alş: „ce plictiseală să fii mereu acelaşi.”

    aveţi perfectă dreptate.

    aş adăuga: „ce tristeţe când nu îţi dai seama că ai devenit previzibil.”

    vorbind în general, desigur. 🙂

  64. eu nu sint previzibil decit prin faptul k sint – in mod consistent – malitios; dar modalitatile de a face rau sint imprevizibile 😉

    si orcum, enervarea/exasperarea ‘auditoriului’ is part of the plan…

  65. cele de pe acest blog (la ele mă refeream) au devenit destul de limitate, dacă e să fim sinceri.

    iar auditoriul nu e nici enervat, nici exasperat, ci uşor demoralizat. Dacă o personalitate de talia lui ALŞ a ajuns să hărţuiască meschin nişte bloggeri, care va fi următorul pas? Tudor Cranfil trăgând din nas dintr-o pungă de aurolac la staţia de metrou Gorjului?

  66. scuzaţi, Caranfil voiam să zic.

  67. şi „pe nas”

  68. hahaHA
    eh uite k imaginea asta (cu t. c. tragind pe nas dintr-o punga in statia gorjului) KIAR mi-a placut!

    nu pot sa vbesc in numele lui, dar pe mine ma tenteaza ideea… what ELSE shd i do k sa nu fiu previzibil?!?

    ps da nu stiu unde e statia gorjului, va tbui sa-mi faci o harta

  69. Ei uite, chiar acum aţi reuşit să fiţi imprevizibil. Nu mă aşteptam ca imaginea cu T.C., Gorjul şi punga de aurolac să vă amuze.

    PS: O hartă nu are cum să redea atmosfera unui loc. Iar la pictură nu mă pricep. Altfel, v-aş fi făcut cadou tabloul „Natură moartă cu bare de metal.”

  70. msi

    acum eu plec de aicea, k mi-am facut ‘plinu’ de porcarele – de fapt, eu intrasem doar k sa spun k ‘politist. adj’ e un film important (kit k unora li s-a parut ‘plictisitor’; irelevant!) & k cei/cele care asteapta filme gen ‘nunta muta’ n-au decit sa le astepte…

    mie-mi plac filmele ‘dificile’, care-ti stimuleaza creierul ;P

  71. iar eu intrasem să spun că, într-adevăr, plictiseala e mai mult decât justificată când redai o poveste dintr-un orăşel de provincie înţepenit dar – ce e drept – Porumboiu (pe care îl admir sincer, şi îl consider un regizor ef ef talentat) riscă să se plafoneze făcând numai filme despre Vaslui.

    Dacă aş fi o milionară excentrică, l-aş trimite într-un voiaj de un an, în jurul lumii, şi l-aş pune să facă un film despre lucruri nou-descoperite. Ar fi minunat să facă un film „dificil”, care să stimuleze creierul, şi să aibă şi ceva nou de spus, dacă nu cer prea mult în nimicnicia-mi.

  72. Babelor, a vazut careva Cea mai fericita fata din lume de Radu Jude? Eu l-am vazut vineri si as scrie ceva despre dar evident nu ma pricep, asa ca mi-e ca n-o sa scriu de cat ca „mie mi-a placut” 🙂 voua?

  73. 1st morning, nevazut, nu comentez. Asteptam sa pice cumva si la noi in casa.

  74. […] către televizor. Că cică să mă uit la un film, Poliţist, adjectiv. Bine, zic, da’ s-a uitat deja Veta la el, şi nu i-a plăcut. Păi stai bă, zic paşii, că e totuşi de Porumboiu, care a făcut A fost […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s