Rhetta Marx îşi deapănă o amintire

Babelor,

Citeam pe blogul lui Bad Pitzi (asta-i fata aia care ţine pitzipoanca.org) o postare destul de violentă la adresa minorităţilor maghiare din România. Povestea, pe scurt, ar fi următoarea: BP s-a dus la Târgu Mureş, şi acolo a dat peste o grămadă de unguri care nu vroiau să vorbească româneşte, o serveau cu silă în restaurante şi în general se străduiau să o facă să se simtă prost.
Well, şi furia ei mi-a amintit de o întâmplare asemănătoare a cărei eroine am fost chiar eu. Să vă povestesc.

Eram la Beirut, pe vremea războiului (dar când n-a fost război acolo?, mă întreb eu retoric. Deci eram la Beirut cândva, prin anii 80, sau 90, sau 00, am început să încurc datele. Să zicem că eram acolo anul trecut, da? Da.). Mă aşezasem într-o cafenea ferită de rafalele de mitralieră care indică acolo ora exactă (altă paranteză: rafalele astea sunt ca clopotele de biserică: o rafală înseamnă ora unu. Două rafale, ora două. Şi aşa mai departe până la 23. La miezul nopţii explodează o grenadă).
Ei, şi apare un chelner.
„O cafea tare şi neagră şi un pahar de apă”, zic eu.
Ăla răspunde ceva într-o limbă pe care nu o mai auzisem niciodată, deci probabil franceza.
Eu repet comanda. Ăla iarăşi zice ceva în limba aia.
„Bă”, zic, „dă-te-n pula mea, vorbeşte româneşte cu mine!”
Da ăla tot nu vroia, fir-ar al dracu’ să fie. Că aşa sunt ăştia, nene, chiar dacă ştiu româneşte, nu vor să vorbească. Se cred mai buni decât noi, tâmpiţii dracu’. L-am porcăit, l-am blestemat, l-am înjurat. Până la urmă i-am zis să-l cheme pe patron. I-am zis asta în vreo şapte limbi, şi până la urmă a plecat. Peste vreun minut apare un domn gras, transpirat, speriat şi totuşi zâmbitor, şi-mi zice ceva în limba aia necunoscută.
„Vorbiţi domne româneşte”, îi răspund eu.
„Aaaaaa, scuze, vai, doamnă, vă rog să mă scuzaţi”, face el.
Îi explic eu ce şi cum, cine sunt, ce vreau, că mi se pare o nesimţire că chelnerul n-a vrut să vorbească româneşte cu mine, că o să vadă ei, etc.
Bă babelor, şi dacă nu şi-a cerut ăla scuze patruj’ de minute să nu mai îmi ziceţi mie Rhetta Marx. A plâns, a îngenunchiat, mi-a pupat picioarele, mi-a oferit despăgubiri (o găină), şi-a rupt cămaşa de pe el, şi-a dat cu pumnii în cap, tot tacâmul, ce să mai vorbim. Şi în cele din urmă l-a adus pe chelnerul care mă enervase, să-şi ceară scuze şi el, şi abia atunci s-au descurcat iţele problemei: chelnerul, săracul, fusese la dentist în dimineaţa aia, şi i se făcuse o anestezie locală. De-aia nu l-am înţeles; el de fapt mă întrebase de fiecare dată dacă vroiam şi fursecuri la cafea.
Şi bineînţeles că vroiam, fursecurile libaneze sunt cele mai bune din lume.

10 comentarii

  1. Rhetta, drept multumire te poftesc la mine la Tg. Mures. M-ai facut sa rad cu lacrimi. Lacrimi de iubire. Köszönöm szepen.

  2. culmea e că pe la commentu’ 40 scrie că s-a simţit „per ansamblu” f. bine, iar acestea erau „doar detalii”. 😀 de aici deducem că a nimerit 100 de maghiari ok, şi unul şovin, şi pornind de la acel singur şovin, a porcăit toată ungurimea din tg. mureş. să nu îţi vină să verşi?

  3. Aolicaaaa…. Rhettoooo… dusa mai esti mamaie!!!

    Auzi, ala grasu’ de era patron avea fes rosu cu ciucure si inca o crisma vis-a-vis? Si p’asta o cumparase de la unu’ mic si slab care avea un prieten politai pe perioada nedeterminata? Sau p’asta il stiu din alta parte?

    Vezi sa nu te iei de tanti calau ca a zis de bine 😀

  4. @adede
    Vin cand am timp. Acum trebuie sa am grija de sora-mea, ca a facut un minimalism ingrozitor, si a mai avut odata si i-a trecut foarte greu, cu penicilina, cu antibiotice, nasol de tot.

    @lorena
    Ba da, sa-ti vina.

    @mbadragan
    M-am prins ca a zis de bine, chiar daca nu stiu ce a zis. Si patronul n-avea fes si nici crasma vizavi, dar purta o camasa in dungi. Il stii?

  5. Deci nu era signor Ferrari. Daca era cu dungi nu il stiu.

    Iar calaoaica cea delicata zicea ceva gen „multumesc frumos” sau mult. Ca nu stiu ce inseamna al doilea cuvint. Primul este unul din putinele cuvinte pe care, spre rusinea mea, le stiu din limba colocatarilor nostri. Asta si noroc (nu stiu cum se scrie, asa ca nu o sa ma hazardez la spelling)

  6. @MBadragan: „multumesc frumos” a spus colega. Boldogsag ( nu stiu sa folosesc diacriticele)

  7. Huligan Vagyok.

  8. cica am ras cu lacrimi…. pfff
    ce e aici, Vacanta Mare?

    ce paralela neinspirata: a vorbi romaneste in Tg-Mures (pare o fitza deja) si a vorbi romaneste in Bagdad.

    bravo, repetenta la creatie, inspiratie si haz

  9. Abia acum văd comentariul lui vladp9. Şi îi urez din suflet să i se rupă curul în nouă. Da, în nouă.

  10. +++++++++++a dreacu metafora … si a dreacu tolerantza.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s