Shit that really happened

Cum ziceam: am făcut niscai vacanţă în sud-estul României, cu nebuna. Multe întâmplări, din care am uitat deja vreo jumătate. Să vă zic ce îmi mai amintesc:

O noapte în Vamă. De undeva se aude o formaţie care cântă live. Mă apropii de local. Vocalistul cântă într-un fel de engleză: „iull nevă nou hau maci ai mist iu, uer uer iu deat nait, uer hev iu biin, uil iu cam bec”. Ridic o piatră de pe jos, o arunc în direcţia din care vin aceste sunete oribile, nimeresc însă doar un câine. Bine, îmi zic. Intru în local, mă duc pe scenă, iau microfonul şi îl pocnesc pe vocalist în cap cu el. „Ce? Ce?”, face tipul. „Sau înveţi engleză ca lumea, sau cânţi în română de-acum încolo”, îi explic. „Da’ e dreptul meu…”, începe el să se explice. Îl sugrum cu cablul microfonului şi plec.

Aceeaşi noapte în Vamă. La Szoeni, sau cum s-o numi locul ăla, se cântă blues. Formaţia este compusă din (de la stânga la dreapta): 1. O fătucă speriată, ascunsă în spatele unui microfon. Nu vom şti niciodată ce caută pe scenă. De cântat nu cântă.
2. Un toboşar prost, lipsit de fantezie, care reuşeşte să bată un fel de solo de vreo patru minute fără să schimbe ritmul măcar odată.
3. Solistul vocal şi totodată chitaristul. Vreo 40 de ani, păr lung şi negru, ţoale negre, un fel de barbişon. Cântă ok din voce, slab la chitară. Adică repetă mereu acelaşi solo, compus din vreo şase note. În timp ce cântă aceste şase note, individul închide ochii şi dă capul pe spate. Publicul, în delir.
4. Basistul. Invizibil, ca mai toţi basiştii. De fapt, eu doar presupun existenţa lui, fără să am vreo dovadă clară, absolută.
5. Clăparul. Probabil cel mai bun instrumentist de pe scenă, cauză din care clapa nu se auzea aproape deloc, cel puţin nu înaltele. Exista undeva un inginer de sunet, dar probabil că omul avea altă ocupaţie.
În total, habar n-am cine a cântat acolo, dar nu mi-a plăcut. Nici Vetei, care era cu mine şi care la sfârşit s-a dus şi a borât pe fiecare muzician în parte.

Aceeaşi noapte în Vamă, sau poate alta. intrăm în Expirat. De ce intrăm în Expirat? Da, chiar, de ce? Nu ştiu ne salutăm cu cineva, ieşim. La mese, tone de oameni care se uită unii la alţii şi dau din cap aproximativ în ritmul muzicii. Nu se poate sta de vorbă, muzica acoperă totul. De altfel, nimeni nu pare să fi venit acolo ca să stea de vorbă. Plecăm de la Expirat, intrăm în El Comandante. Acolo, cam pustiu. La o masă se făcuse un pariu: pe ce album este Sultans of Swing, al băieţilor de la Dire Straits. Unii ziceau că pe Communique, alţii că pe Love Over Gold sau Brothers in Arms. Acum mă uit pe Wikipedia şi văd că nimeni n-a ştiut: piesa era pe Dire Straits.

Tot noapte, către ora patru. Mă îndrept către Expirat. Mă opresc. Mă uit la lumea care dansează de nebună acolo. Realizez că Vama este un loc cu multă libertate, dar zero individualitate. Cineva mă bate pe umăr, o voce îmi zice „Bravo, Rhetta, ce maximă genială ai scos!”. Mă întorc. Mâna pe care o simt pe umăr este chiar a mea. Am băut cam mult. Mă duc la culcare.

To be continued, în cazul puţin probabil în care îmi mai amintesc şi altceva.

3 comentarii

  1. Ohohoho, tanti doamna Rhetta! Ce fericire sa va reavem printre noi!

    Rhetta draga, da’ cind ai vazut matale in ultima vreme individualitate in locuri aglomerate ca sa o cauti taman in Vama? Sa fim seriosi!

    Iar Vama… Vama a intrat in circuitul cool. Nici nu mai conteaza ce se intimpla acolo, cit de idiot este vocalul si cit de absurd suna jazzul, nu conteaza cit de tare te plictisesti, nu conteaza ca la Ovidiu cinta zilnic aceeasi muzica. E in Vama, ergo coolum est! E drept, este coolul unui anumit gen de snobi, ceva mai suportabili decit aia din Mamaia, asa ca o sa ma mai duc pe acolo. Iar muzica de la Ovidiu, chiar daca se repeta, macar, in mare parte, imi place 🙂

  2. e bine ca n-ai trecut si pe la ‘ruina’ sau ‘taverna’ de pe ‘magheru’. apropo, s-a schimbat ceva pe ‘magheru’? si-a lasat si acolo udrea amprenta?

  3. Probabil că s-a schimbat ceva, că se schimbă mereu ceva, dar nu am nici cea mai mică idee ce exact s-a schimbat. Şi oricum s-ar putea să confund Magheru cu Ana Ipătescu.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s