PALILULA si DANEZ PENTRU TINE

M-apuca dracii, ma copii, ma babelor sa citesc scenariu de lungmetraj semnat Silviu Purcarete, castigator CNC, numit: Undeva in Palilula. Zic, asa, un fel de poveste sinopsis, ca sa vedeti despre ce e vorba in primul lungmetraj al lui Purcarete, care, ce sa vezi, a inceput filmarile: In Palilula, tinut/oras/spital/asezare imaginara, este repartizat medicul Serafim. Pediatru. Vine cu trenul. Singura cale ferata care duce in Palilula. Locomotiva cu aburi. In cabina canta cineva la pian. Dar si la tambal. E cald. Mecanicul ii da cu carbuni. Se deschide o cortina pe calea ferata. Este intrarea in Palilula. O rochie arde. Corul armatei rosii canta in piata centrala. Brusc totul se schimba in spital. Serafim deschide o usa. Un negru gol golut fute o sora medicala. Mai deschide o usa, e un bordel. O curva batrana, grasa fara un ochi scoate din sertar un ochi mare de lemn, si-l pune ca sa-l priveasca mai bine. Medicul Panaitescu la inceput mort, acu’ bea vodca. Trece un lup. Trece o broasca. Serafim ii scrie lu taica-su ca e bine la spital, oamenii e misto. O masina intra intr-un zid. Asa va face tot filmu. Serfaim se uita pe geam. In curte se bat Baiazid si Izabela. Baiazid stim cine e, asa si arata, dar Izabela nu, si nu ni se spune. Apar femei costumate in draci, cazi de baie in care doarme cate cineva, plite pe care sfaraie fripturi. Toata lumea mananca pasta de dinti din tuburi. Un fum umple incaperile. Serafim bea. I s-a repartizat aparatul Roentgen. Habar n-are cu se mananca.  Brusc ninge. Unul, Ilie, cu lopata. Gafaie.  Un lup. Hatz, il musca de cur. Cineva scoate masina din zid, si-o infige in altul.  Un doctor se imbata si bate un pacient cu clestii si ustensilele de disectie (Asta e chiar o imagine misto, nota imi apartine), Serafim priveste un cadavru, mortu ii zambeste,  o capra vine in vizita la o femeie internata, o ambulanta fara sofer merge cu doua sute la ora, pac in zid, bolnavii dusi direct la morga, o ceata deasa in curtea spitalului, chirurgul spitalului vine in frac la operatie, pana generala de curent, Serafim aprinde chibritul si citeste pe un perete: Broasca e razbunatoare.   

Si tot asa. Cand sa va descriu finalu lu filmu asta (?????), cioc, cioc, cioc, la usa dormitorului. Era pretenu meu, A. Busuioc Belvedere. Zic, cu o voce grava: Las-l, ba, in pallilula mea de film, hai la emisiunea aia, „Danez pentru tine”, ca vin gagici blonde din Suedia si poate emigram, ca aici belim palilula. Ce credeti c-am facut? M-am dus cu el la „Danez pentru tine” si acum invat suedeza.

15 comentarii

  1. cu amendamentul ca judec doar ce-mi ofera mesajul m filmul lui Purcarete pare un rahat monstruos… probabil se va confirma asta si la premiera… n-am sa inteleg niciodata de ce regizorii de teatru simt nevoia sa se faca de cacat in film (vezi Tocilescu, spre exemplu); se fac ei de cacao aia de film mai nou (Danieliuc in spteza), d’apoi… dar are statu’ bani sa le finanteze ego-ul, are…

  2. Doctorul Serafim – adica, inger, ati inteles?… Nu Ionescu, nu Popescu, nu Pulescu, nu nimic. Ce personaj e ala pe care-l cheama Vasiile?! Iata dovada ca filmul romanesc este muuuult superior Hollywoodului, Pinewoodului si Barrandovului.

  3. Babelor, la început am avut aceeaşi reacţie ca Ştefan: să mă enervez că cnc-ul bagă bani în toate tâmpeniile cu care vin, mai nou, regizorii de teatru (până acum îi avem pe Mălăele, Purcărete şi Ducu Darie, dacă nu mă înşel).
    Dar pe de altă parte, nici scenariul de la Naked Lunch nu ar fi provocat altă reacţie, şi totuşi filmul e superb. Şi de fapt mie îmi place suprarealismul. Aşa că îmi permit să sper că Undeva în Palilula o să fie mişto. Pentru că e posibil (o capră vine în vizită la o femeie internată? Scena sună genial!).

  4. Rhetta, din pacate nu exista niciun exemplu, dar niciunul de regizor de teatru care sa fii reusit in film; si cand zic, reusit, nu ma gandesc la nu stiu ce premii, ci la putirintza minima de a face dracului un film lizibil, eventual si sensibil… standardul la mine e, sa zicem, ceva intre : Straight’s Story (al lui Lynch) si Smoke (al lui Waynie Wang)… (nu ma mai rezum la Jarmush ca ne complicam)…

    cititnd crochiul de mai sus regasesc temele lui Purcarete – ajuns si el la momentul in care nemaiavand ce spune, se repeta…

    PS : mai degraba femeia internata devine capra, o fute doctorul si se naste un extraterestru… nici macar ideea asta de cacat n-a avut-o

  5. acest superb film descris nu exista. miroase a skunk de la o posta. tot filmul am tinut cu baiazid. il avantajeaza si rolul si rahatul. dar la final desi eram confuz am zis. iata ca se mai fac filme bune la noi. pacat ca tin doar 10 minute. in sfarsit ne definim un erou national: serafim bea.

  6. Ştefan, sper că te referi la regizorii de teatru români, pentru că în America şi Anglia au existat destui: Elia Kazan (3 Oscaruri, 5 Tonyuri), Mike Nichols (3 Tonyuri, un Oscar), Mel Brooks, Arthur Penn, Stephen Daldry (2 Tonyuri, 3 nominalizări pentru Oscar). Şi probabil că mai sunt şi alţii.

  7. Mel Brooks e roman!? daaamn! puteam sa jur. seamana cu dolanescu un pic. var ceva?

  8. Eu incep sa ma gandesc ca as avea mai degraba rabdarea sa urmaresc un film sincer, in care nu se intampla nimic. Poate un personaj care se uita doua ore la un tablou. Sau un personaj care citeste. Ce de lucruri interesante fac oamenii cand citesc…

  9. Îţi recomand Poliţist, adjectiv: un film sincer, în care nu se întâmplă nimic. Vreau de vreo trei săptămâni să scriu despre el, pentru că mi s-a părut ok, dar cumva nu apuc. În acest film, un poliţist stă vreo oră în faţa unei case, şi vreo altă oră umblă pe străzi.

  10. @Retha

    ma refeream la regizorii romani… in ce-i priveste pe cei americani, situatia e un pic diferita, in sensul ca scolile lor de arta dramatica nu prea diferentiaza teatrul de film… in plus, actorii de film se duc singuri sa joace teatru (ii ajuta in training-ul personal); finalmente, sunt atat de multi (piata fiind imensa) iar industria e atat de mare (si selectiva) incat accidentele acestea enumerate de tine sunt posibile… la noi, cu 5 filme pe an… sa fim seriosi…

    mergi la noi la UATC si, la final, intreaba-te ce a invatat, in afara de declamatii si cabotinaj…

    film sincer in care nu se intampla nimic : Awaking Dreams (desen animat) – o capodopera

  11. Rhetta, Stefan, multumesc pentru sugestiile de filme in care nu se intampla nimic. Sunt dezamagita ca s-au gandit si altii la asta inainte, insa fara sa-si dea seama ca simplul fapt de a realiza filmele astea le anuleaza ideea fundamentala. Ntz… Au facut filmele, deci au facut ceva, deci nu se mai poate ca nu se intampla nimic. Paf.

  12. stefan caraman, traim intr-o lume in care ne lipsesc simbolurile
    acestea trebuie cautate si asimilate
    inainte de a da cu pietricica incearca sa vezi INLAND EMPIRE de David Lynch sau ANTICHRIST de Lars von Trier, asta ca sa nu mai zic de A SAPTEA PECETE a lui Ingmar Bergman din 1957

    sau poate ar fi bine sa treci pe comedii
    zi frumoasa

  13. Am trait sa o vad si pe asta, nu puteam sa-mi imaginez ca orice labagiu poate sa faca comentarii despre un scenariu de film. Prost, prost , dar cu blog! Hai sictir!!!

  14. Rhettooo…. ai plecat mama deja in Barbados. Te face asta labagiu si tu nimic?

  15. A, eu credeam ca vorbeste cu el insusi. Pare genul.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s