Pe urmele Rhettei în Barbados (IX) sau România mereu subdezvoltată

Avionul era, cum spuneam, un Boeing modern cu o singură aripă. Nici nu se ridicase bine, că era desupra Caracalului. Nici n-am ştiut că drumul spre Barbados trece prin orăşelul ăsta inexistent. Avionul a trecut încet pe deasupra lui, aşa că am reuşit să văd una din poveştile de adormit copiii: Marius Tucă dând la zăpadă. Şi cum dădea el mai vârtos din lopată l-a văzut Voiculescu şi l-a făcut şef la Antena şi la Jurnalul. Deodată, o aud pe bucătăreasă, era lângă mine, pe scaunul de la geam. Zice:

„România va rămâne mereu o ţară subdezvoltată. A pierdut startul acum vreo mie de ani. Atunci când oamenii nu ştiau că stau în Europa, dar căutau să se vadă, să se cunoască, să schimbe mărfuri, să schimbe lăute şi armonici, şi pentru asta au inventat drumuri. Nici unul n-a trecut prin Carpaţi. Pe cele care treceau le-au devalizat dacii, apoi cei care şi-au spus români. Aşa că, încet, încet, drumul mătăsii, drumul vinului, drumul industriei sau Napoleon Bonaparte n-au trecut pe la noi. Iar noi am rămas în afara Europei. Dacă nu exişti la drumul comercial, nu exişti de loc. Şi toate astea, dragul meu Vasile, din cauza oamenilor. Nu din cauza Europei, a grecilor, veneţienilor şi aşa mai departe. Nu. Ci din cauza oamenilor de pe aceste meleaguri, din Carpaţi.  Din cauza românilor. Românii s-au ţinut mândri şi inculţi în curţile lor. N-au privit peste gard decât ca să dea foc vecinului. N-au bătut drumurile comerciale decât întâmplător, fără marfă de calitate. N-aveau de vândut nici ceramică, nici ulei, nici zahăr, nici vinete, nici cultură, nici muzică, nici patinaj, nici fotbal, nici filme, nici nimic.  Da. Sunt multe de spus. Din cauza oamenilor, vreau să zic, România nu va depăşi niciodată stadiul de ţară subdezvoltată. Ce zice Ion Iliescu cu cei 20 de ani ai lui, este o imensă prostie. Se bagă şi el în seamă să n-adoarmă.  Ştie că nu mai apucă 20 de ani, aşa că-l doare-n bască. Şi mai sunt şi alte cauze, da’ s-ar putea să mă enervez şi să-ţi dau o palmă. Nu că ai fii tu de vină, da’ tre’ să mă descarc cumva, pentru că este incomfortabil să fii român. Mai adaug minciunile în care trăim de 20 de ani: mineriadele, morţii revoluţiei, Cătălin Botezatu, Irinel Columbeanu, Bere Gratis, Cream, Borcea, Becali, Udrea, Videanu, Dan Negru, Gardianul, Ziua, Land of Choise, FMI, TVR 1, CNSAS, pe cele în care ne scăldam înainte de ’89: epoca de aur, omul nou, Scânteia, Casa Poporului şi aşa mai departe şi ai să-ţi dai seama de ce România va rămâne etern o ţară subdezvoltată”.

În clipa aceea a intrat pilotul şi a zis către toţi pasagerii. Zice: Dacă vreţi să mergem mai repede, trebuie să tăiem şi aripa cealaltă a avionului. Aparatul va căpăta astfel o formă aerodinamică mai îndrăzneaţă şi îşi va dubla viteza. Şi trebuie s-o facem în mers. Cine se oferă voluntar? Nu mică mi-a fost mirarea, când singura care a ridicat mâna a fost bucătăreasa. Ce mândru am fost că această bravă femeie ştiind cât de mult îmi doream să ajung în Barbados s-a oferit s-o fac mai repede. Tipa şi-a pus un aparat de sudură în jurul taliei şi a ieşit afară din avion. Când s-a desprins aripa avionului, o rafală colosală de vând a luat-o şi a aruncat-o în cosmos. N-aveam s-o mai văd niciodată. Ce să mai zic de lacrimile mele, ce să mai zic că pierdusem un om deosebit? Important e că se dublase viteza Boeingului, că Barbadosul era din ce în ce mai aproape şi aşa mai departe.

7 comentarii

  1. ce femeie bucatareasa asta Vasile ,ce fel spune ea lucrurilor pe nume, cum s-arunca ea in vant pentru oameni,bucatareasa asta a ta e romanca (paron,era) ? ce pierdere! o fi de la lacrimile tale, involburarea asta de ape prin tara?

  2. Zic: Das, anaid, da, de la lacrimile mele. Si acum cand iti scriu plang de mama focului si asa mai departe!!

  3. nu-mi vine sa cred ca in episodul IX esti deja in avion! wow.

  4. eu sunt mandru si incult! iti dau 6 pumni in burta! pam pam! eeeeeh? alt om? mai dau? mai dau?

  5. Sa va fluture vantul prin plete, babelor! La Multi Ani! Sa aveti un an mai bun…

  6. Hai, măi, Vasile-Basile, tu n-ai văzut Armaghedon cu cel Die hard? Uf… păi erau acolo nişte momente şi nişte secrete-reţete în 10 paşi şi mai bine care scoteau personajele basma curată. Nu chiar pe toate, desigur, dar însă totuşi… pe flăcăul îndrăgostit de preafrumoasa cutare îl lăsau în viaţă, chiar dacă a făcut şi chestii eroice, comparabile cu ce a făcut bucătăreasa neînfricată.

    Poate o întorci din spaţiu? Poate a pătruns în vreun portal temporal şi când îţi va fi lumea mai dragă şi vei deschide cuptiorul să iei o bucăţică de plăcintă-ceva o s-o vezi cum surâde galeş către tine şi te îmbie cum numai ea se pricepe în tava călduţă, pufoasă… şi renaşte din cenuşă amorul vostru etern…

    Aibi milă, Basile, nu arunca în neant aşa fată sexoasă , aşa năbădăioasă de bucătăreasă.

  7. Sau te-ai gândit totuşi să mă repartizezi pe mine în bucătăria vacantă? Mi-ai spus, Vasile, mai demult şi n-am uitat, chiar n-am uitat. Să trimit CV-ul?


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s