Babelor,
Dacă n-aş fi băut astă-noapte două sticle de Pinot Noir neo-zeelandez (ştiu, whatever…), aş termina de scris postarea despre Grecia, i-aş da drumul să fugă prin pajiştile blogului şi m-aş duce la culcare. Dar am băut cele două sticle menţionate mai sus, aşa că mă duc la culcare fără să mai scriu nimic inteligent, şi mirându-mă oricum că am nimerit aparent toate literele în ordinea corectă.
Ăăă. Noapte bună. A fost bun vinul.
Rhetta
Babelor,
Citesc la Lorena că în ţara noastră minunată şi lipsită de probleme s-a dat sau se va da o nouă lege. În fine, de fapt doar în Bucureşti. Legea zice aşa: ca să ţii un câine în apartament, îţi trebuie acordul tuturor vecinilor. Nu-l ai, trebuie să dai afară animalul, sau să-l legi de un camion care stă la stop sau aşa ceva.
Citesc, deci, după care procesez informaţia, realizez că sunt parte vătămată în toată afacerea, pentru că îl am pe Şerban Măgureanu, care este un câine, stau la bloc şi am vecini. Teoretic, în momentul ăsta ar trebui să fac o listă cu numele lor şi să încep să bat la fiecare uşă, cerşind o semnătură. Problema este: mă vedeţi pe mine întocmind liste? Mă vedeţi bătând la uşi? Mă vedeţi cerşind semnături? Dacă da, gândiţi-vă la un cuvânt urât şi adresaţi-vi-l. Eu nu mă văd.
Şi deci ce altă posibilitate am? Una simplă, cred eu. Mă duc la un vecin oarecare, îi dărâm uşa, şi îl rog să se ocupe el de listă şi de semnături pentru mine. Nu va fi nevoie să-i explic ce i s-ar putea întâmpla în caz contrar.
A, şi mai întrevăd o posibilitate: să mă duc la Consiliul Local Bucureşti (în continuare se va folosi acronimul CUR), să-l iau de urechi şi să-i zic: „Am auzit că ai dat o lege despre câinele meu. E adevărat?” – „Da”, o să zică CUR, fiind un om onest. „Bine”, o să zic eu. Îl iau pe CUR de mână şi merg cu el la Haga, unde într-o curte se joacă unii de-a drepturile omului. A, pardon, de-a Drepturile Omului. Şi le zic: „Uite, CUR ăsta vrea să-l dau afară pe Şerban Măgureanu, care e cuminte şi frumos şi are doar trei ani şi se cacă doar în iarbă, nu şi pe asfalt. E bine?” Copiii ăia din curte o să înceapă să plângă şi o să-l arunce în aer pe CUR, băgând în el două beţe de dinamită. Iar eu o să primesc despăgubiri de la oraşul Bucureşti, care are destui bani cât să facă poduri înspre nicăieri, deci are destui şi pentru daunele emoţionale pe care mi le-a adus cu cruzime. Iar Şerban Măgureanu va râde fericit, fugind de colo-colo prin casă, cu mâna poştaşului în gură.
Nu vă speriaţi, poştaşul are o mână de lemn, ok?
Babelor,
Azi dimineaţă învârteam câinele prin jurul blocului când se iveşte poştaşul. Câinele, Şerban, începe să mârâie, eu mă prefac că scap lesa, poştaşul o ia la fugă, din tolba sa cade o scrisoare. Mă aplec, o ridic, e chiar pentru mine! O deschid aşadar, în ea zice aşa:
„Stimată doamnă Rhetta Marx,
Prin prezenta vi se aduce la cunoştinţă că trebuie să faceţi o declaraţie de impozit care să conţină o declaraţie de avere, atât cât şi blablablablabla, etc. ad infinitum.
Cu respect,
Ministerul finanţelor”
Şi ştiţi care-i treaba, babelor? M-am bucurat să citesc asemenea scrisoare, pentru că, chiar dacă o să râdeţi acum crezând că glumesc, mie îmi place să plătesc impozit. Teoretic, cel puţin. Pentru că ştiu că aşa funcţionează un stat modern: eu fac bani buni din ceva, plătesc un anumit procent la stat, iar statul face din banii ăştia un spital, o autostradă şi o grădiniţă. Deci chestii folositoare.
Dar cum România nu este un stat modern, ce se va întâmpla cu banii mei? Păi, vor fi cel mai probabil furaţi, adică din ei se vor face borduri pe muntele Retezat, o autostradă de carton şi un spital unde trebuie să dai şpagă pentru ca asistenta să completeze un formular (şi oricum îl va completa greşit).
Şi deci ce este de făcut? Avem câteva posibilităţi:
1) Nu facem nimic.
2) Ne lamentăm şi nu facem nimic.
3) Ridicăm din umeri şi nu facem nimic.
4) Ne uităm la cer de parcă am aştepta un camion cu ajutoare de-acolo şi nu facem nimic.
5) Nu plătim impozitul şi nu facem nimic.
6) Nu facem nimic şi nu facem nimic.
7) Plătim impozitul. El constă dintr-o hârtie de 3000 RON. Îi dăm hârtia unui funcţionar. Îl întrebăm ce are de gând să facă cu ea. „O şcoală”, zice. Ne bucurăm. Însoţim plicul pe terenul unde se va face şcoala. Acolo îl întâlnim pe şeful firmei de construcţii. „Să nu furi”, îi zicem, „că e vorba de banii mei. Dacă furi, ai căcat-o.” Îi arătăm un revolver nou-nouţ, îi dovedim că e încărcat, îi propunem să jucăm cu el nişte ruletă rusească. Refuză, dar pare să fi înţeles mesajul. Omul se pune pe construit. Primeşte bancnota noastră, dă să plece cu ea. „Ce faci?”, îl întrebăm. „Trebuie să cumpăr ciment şi uşi”, zice. Mergem cu el, să nu fie tras în piept. Ajungem la piaţă. Omul nostru dă să cumpere de la o babă un sac de ciment. „Ntz”, zicem. „Să-l cântărim mai întâi”. Îl cântărim. Sacul de 14 kile are de fapt numai zece. Chemăm Legea să se ocupe de babă, cumpărăm cimentul de la un vânzător cinstit, cu mustaţă. Bancnota ajunge în posesia acestuia. „Ce faci cu ea?”, îl întrebăm. „Trebuie să îmi plătesc impozitul”, zice omul. „Bine”, îi spunem. „După ce ai plătit impozitul, ca să fii sigur că banii tăi nu vor fi delapidaţi într-un fel sau altul, trebuie să procedezi în felul următor…” Şi îl învăţăm să facă ca noi.
Şi uite aşa, făcând asta cu fiecare persoană care ne iese în cale, vom reuşi să eradicăm corupţia din România.
În vreo 860 de ani, după calculele mele.
Babelor,
Citesc în EVZ că mâinile dibace ale lui Emil Boc au construit un proiect drăgălaş, pe care omul l-a prezentat la summit-ul ţărilor dunărene de la Budapesta. Şi anume:
Există, cică, o cale ferată de mare viteză numită Paris-Strasbourg-Bratislava. Ei, şi Boc s-a gândit că ar fi frumos dacă s-ar mai construi un tronson pe ruta Bratislava-Budapesta-Bucureşti-Constanţa.
Îi dau dreptate. Ar fi foarte frumos şi nobil să legăm în sfârşit micul nostru Paris de Parisul ăla mare şi original şi cu clădire de metal la mijloc. Dar la fel de frumos ar fi să facem pace între popoare, să nu mai existe foamete şi război, şi toţi oamenii să stea în pat şi să scrie bloguri pe laptop şi să se bucure. La asta de ce nu s-a gândit domnul Boc? Aud? Şansele de succes sunt cam aceleaşi, cu mica deosebire că pace între popoare s-a mai văzut (Irlanda de Nord fiind singurul exemplu care-mi vine în minte acum), dar cale ferată funcţională între Bucureşti şi Constanţa, nu.
Dar viaţa e lungă, banii statului la fel de buni ca oricare alţii şi buzunarele firmelor de construcţii foarte adânci, aşa că să nu zicem niciodată nu.
VĂRSĂTOR. Cine n-are bătrâni să-şi cumpere. Asta se va întâmpla joi sau vineri. Cu sănătatea e o problemă duminică. Pe 5 martie e ziua femeii, da’ nu vă priveşte.
PEŞTI. Să nu cădeţi în prosteala cu congresul PNL. Miercuri, două ceasuri rele. Între 11 şi 12 vă inundă vecinul. Între 18 şi 19 vă sună Petronia, Aida B, Anaid, Meea şi Dulcedeea. Veţi fi înregistraţi şi vă veţi da demisia.
BERBEC. Veţi fi supuşi la grele încercări. Apoi, spre vineri veţi fi supuşi la uşoare încercări. Veţi încerca să cântaţi o melodie de Temistocle Popa şi vă veţi pierde glasul. Veţi fi ales preşedintele Asociaţiei Surdo Muţilor din Bucureşti.
TAUR. Nativii îşi vor construi un coteţ. Din cărămidă. Emil Boc va băga de seamă şi va impozita coteţul. Scandal. Adică nu, nu scandal. Tăceţi din gură, plătiţi impozitul ca nu cumva securitatea să vă dea afară din coteţ. Joi plouă.
GEMENI. E nasol. Luaţi o pătură şi mergeţi de vă-ntindeţi pe ea la Focşani. Trenul nu opreşte la Focşani, aşa că luaţi o pătură şi doar vă întindeţi pe ea. Vă vor mânca furnicile. Nu-i nimic. Duminică o gagică mişto la masă.
LEU. Aruncaţi cu minciuni în dreapta şi stânga. Nu singur, cu nevasta. Copilul dvs se va îmbăta, deşi n-are decât 8 ani. Veţi merge împreună la furat de ceasuri. Un orologiu vă va cădea pe picior, sâmbătă.
FECIOARĂ. Râde lumea de dvs că v-aţi siloconat încă un sân. Cine a mai văzut femei cu trei sâni? Bărbaţii zodiei vor face la fel. Cine a mai văzut bărbaţi cu trei sâni? Emil Boc a văzut şi-i trimite în şomaj.
CIORBA DE BURTĂ. Jupiter în casa a 5 a. Nativii predispuşi la behăială. Joi şi vineri vă vor cădea dinţii. Duminică propunere de bani. Nu-i refuzaţi. Sunt primii şi ultimii pe 2010.
BALANŢĂ. Marţi şi miercuri găsiţi pe jos un portofel cu 2.000 de euro. Sunt ai Vetei, Rhetei, Petroniei, Dulcedeei, anaidului, Aidei B, Meei şi ai lui Alexandru. Sănătate şubredă sau foarte bună, cum preferaţi.
SCORPION. Prea târziu.
CAPRICORN. Veţi ajunge în vârful ierarhiei. După care, marţi, veţi ajunge în coada ierarhiei. Motiv pentru care nevasta vă va da afară din casă. Veţi dormi pe un calorifer din holul blocului până joi. Caloriferul e furat. Liftul nu-l puteţi ocupa, aşa că şi aşa mai departe. Într-un sertar aveţi un revolver.
SALCIE. Sorcova vesela, da’ nu acum, pentru că Pluto e negru de supărare. Cumva vă cade părul. Vineri.
SPRING. Faceţi schimb de locuinţă. De colo colo. Nu vă place. Mai faceţi un schimb. Tot de colo colo. Nevasta naşte pe drum. Veţi numi copilul Colo Colo.
* Pamela Anderson s-a hotărât să danseze în varianta americană a lu’ Dansez pentru tine. O va face cu Andrei Boncea, şeful din Buftea al variantei româneşti. Pentru ce dansează cei doi? Pentru un amărât de succes la festivalurile internaţionale de film al studiourilor MPP.
* Primul şef al TVR de după 1989 a fost un turnător vestit, Emanoil Valeriu. Dar urmatorii?
* E coadă la borş.
* La premiile Gopo pentru film românesc toată lumea trebuie să ia câte un premiu. Până şi filmul ruşinos al lui Mircea Daneliuc. Nu ştim de ce se întâmplă aşa ceva. Voi ştiţi Rhetta, Petronia, Meea?
* Înainte de plecarea delegaţiei române la festivalul de la Berlin în toată media autohtonă nu aveai loc de talentata Oana Pellea, care mergea în capitala germană sa-i înveţe film pe nemţi, americani, turci, suedezi şi englezi. Se povestea cum avea să calce ea pe covorul roşu, cum se va pieptăna ea ca Marlene Dietrich, cum va zâmbi ca Brad Pitt şi multe alte aiureli de te făcea să crezi că joacă în vreun film genial. Filmul maghiaro român în care a jucat a fost un căcat şi pe bună dreptate s-au aruncat cu ouă în timpul proiecţiei. De atunci nu se mai aude nimic de Oana Pellea. Păcat, era atât de talentată. Şi mai scria şi bine, pentru că nu ştim când a publicat ceva ce se vrea proză, amintiri, jurnal, mă rog, ceva de un căcat fără margini.
* Se dau premiile RRA pe 2009. Sunt nominalizaţi Cristi Minculescu, Ştefan Bănică, Andrei Gheorghe, Emil Boc, Traian Băsescu, Rhetta Marx, Veta Marx, Petronia, Meea şi Aida B.
PUBLICITATE.
*Două babe se scobesc în nas. Baba A zice: Să-mi cumpăr mai multe minute. Baba B i-o-ntoarce: De unde pula mea ai bani?
* Trei tineri beau dintr-o sticlă galbenă. Mor. Cu glas răguşit, unul mai apucă să zică: Să trăiţi bine!!!
CONTINUĂM ŞTIRILE.
* Fac ce fac „băieţii” ăştia harnici pe care-i plătim din buzunarele noastre fără fund şi ne-au inventat-o pe micul ecran pe Floriana Juncan. Ca să vedem noi cât e de deşteaptă. Ca să aflăm noi că are o revistă care nu se vinde. Ca să aflăm noi ca ea a fost deontoloaga care l-a demisionat pe Cristian Diaconescu. Câtă hărnicie, nene. Alt inventat este Dan Chiachir. Măcar el a recunoscut că s-a ocupat cu turnătoria din liceu.
* A cântat cucul.
* Câţiva medici americani au descoperit că forma feţei arată la ce afecţiuni eşti predispus. Cred că au dreptate. Forma feţei lui Radu Moraru, B1TV zis Naşul, ne arată că e prost. A lu’ Mircea Geoană la fel. A lu’ Emil Boc ne arată că nu pricepe nimic din ce zice. Şi aşa mai departe.
*S-a vorbit şi-acolo şi-acolo. Petronia ştie unde. Ba chiar şi Rhetta.
SPORT.
* La 3 – 0 pentru oaspeţi jucătorul Ionel Miţubişi a scos un topor şi a retezat patru capete din echipa adversă.
WEATHER REPORT.
* Puţin peste 9 grade.
* A suivre.
Babelor,
齐白石.
Dacă v-aş întreba care este cel mai important pictor spaniol, probabil că aş primi vreo cinci răspunsuri, şi toate ar fi corecte. La fel s-ar întâmpla şi dacă am vorbi despre pictura franceză, olandeză, rusă, americană, germană, ba poate chiar şi engleză. Măcar un pictor din ţările astea tot aţi putea numi, nu?
Bine.
Cine este cel mai mare pictor chinez? Sau mai simplu: numiţi un pictor chinez.
3,
2,
1,
0.
Vedeţi?
Ştiu, China este o ţărişoară neimportantă, aflată undeva departe, peste mări şi ţări. Dar măcar din curiozitate sau măcar ca să ne putem da mari ar fi trebuit să ştim răspunsul la întrebarea de mai sus (pe care eu l-am aflat astăzi dintr-un editorial din Times).
Babelor, cel mai important, sau mai curând cel mai valoros pictor chinez este Qi Baishi (1864-1957). Şi cam cu asta s-a ocupat (daţi click, şi pozele se vor mări în mod miraculos):
E bine de ştiut, zic.
Babelor,
De fapt, de-aia ne-am făcut blog: ca să punem întrebări. Una dintre ele ar fi: cum se traduce E-flat major în română?
Rhetta
Babelor,
Dacă ascultând cântecul ăsta nu vă cade curul pe jos şi nu lăcrimaţi patru ore, să nu mai îmi ziceţi mie Rhetta Marx.
Fast Train, scris de Van Morrison, interpretat de Solomon Burke. De pe albumul Don’t give up on me, 2002.
Soul, babelor, soul adevărat.
Babelor,
Zice The Onion, cea mai importantă sursă de ştiri neadevărate:
 | mi argo la Expoziția auto-ce?falică!!!! /… |
| mimi argo la Expoziția auto-ce?falică!!!! /… |
 | mi argo la Campionatul european de jongla… |
 | Credit service la Facturile, mama lor de fa… |
 | mi argo la Campionatul european de jongla… |
Surorile Marx 