Poşta redacţiei paişpe

Babelor,

Primesc iarăşi răvaş. Îl deschid, citesc următoarele:

„Sărut mâna, doamnă Marx.

Eu sunt ursul Valerius şi vă scriu din pădurea Craiului.
Ca şi în restul ţării, şi la noi a nins, şi totul este alb şi frumos. Dar de fapt eu ar trebui să dorm acum, nu să mă uit pe geamul bârlogului. Totuşi nu pot să dorm, pentru că azi-dimineaţă foarte devreme, un grup de turişti m-a trezit. Erau cinci băieţi şi patru fete, şi mergeau prin pădure cântând tot felul de cântece. Eu mai întâi am crezut că se cântă în vis şi am dormit mai departe, dar când mi-am dat seama că nu cunosc cântecele, şi deci n-am cum să le visez, m-am trezit.
Pentru că eram nervos, am ieşit afară şi am mormăit, şi turiştii au luat-o la fugă ţipând, dar mai apoi s-a făcut linişte şi m-am culcat din nou.
Din păcate n-am mai reuşit să adorm. În mintea mea vedeam tot felul de imagini, vedeam cum ţara e în criză şi eu dorm, cum oamenii muncii nu îşi mai primesc salariile şi mor de foame şi eu dorm, cum ţara e condusă de nişte nebuni şi eu dorm, cum e important cine prezintă o emisiune pe care nu am văzut-o niciodată şi eu dorm, cum se construieşte o autostradă care nu se construieşte şi eu dorm, cum lumea vorbeşte şi vorbeşte şi vorbeşte şi totul e o cacofonie şi eu dorm.
Vedeam toate imaginile astea, dar nu dormeam. Şi e abia 13 Februarie, deci ar mai trebui să dorm încă două săptămâni, nu să stau în faţa peşterii cu cearcăne la ochi şi să-mi fac griji.
Aşa că vă rog să-mi trimiteţi nişte somnifere dacă aveţi. Adresa este:

Ursul Valerius
Pădurea Craiului
Judeţul Bihor
România

Vă mulţumesc anticipat. Dacă n-aveţi Dumneavoastră, poate întrebaţi prin vecini, sau vreo prietenă.

Numai bine,

Valerius”

Babelor, nu-i nevoie să vă agitaţi. I-am trimis două cutii. Sper să-i ajungă pentru început.

Rhetta

11 comentarii

  1. Nu pot să râd, că-mi vine să plâng. Amar umorul acestui text. Amar foarte şi dureros. Să ştii că te citesc şi vă citesc pe toţi ai tăi (ai mei, ai noştri deja). Şi chiar când nu am vreme sau nu am destulă energie sau inspiraţie să comentez, citesc şi trăiesc din plin ceea ce citesc.

    De asta te iubesc eu pe tine, Rhetta. Ai viaţă enormă în ceea ce scrii. În ceea ce scrieţi. Şi e viaţă în culori nenumărate, în nuanţe, în profunzimi.

    E cu hohot de râs homeric şi cu inteligenţă scânteietoare şi în acelaşi timp, dincolo de toate durităţile (care nu-mi plac, recunosc, iar acolo unde apar nici nu-mi vine să comentez, na! că am dezvăluit acum ceva important) dincolo de toate durităţile de viziune, descriere, limbaj (nici partea asta nu mă farmecă peste măsură atunci când răbufneşte prin vreun text), dincolo de toate-toate astea, e o umanitate bogată şi o nobleţe care palpită în ceea ce scrii, în ceea ce scrieţi.

    Chiar sunteţi… monumentali! 🙂 🙂

  2. Deea, babele-s gagici, adică ele, monumentale! Recuperează-ţi „i”-ul şi decartează un „e”
    Se poate Deea? Eu nu strivesc corola de minuni…
    Şi pentru că la ora asta nu citeşte nimeni, fiindcă toţi dorm, îţi spun un secret: eu sunt ursul Valerius.

  3. Rhetto si (dreptul de) Veto,
    Ai mai vazut tu urs care doarme iepureste ?
    Te-a-nmuiat la suflet, ai ? Te-a tusat la inima, te-a gâdilat pe la coarda sensibila, nu ?
    As, în loc sa-ti trezeasca suspiciuni si sa te invite la extrema circumspectie înainte sa dai cu umanitarul si cu caritabilul si sa faci pe Médecins du Monde (fara reteta !) afla ca individul te-a-mbârligat, coana Rhetto (era sa zic te-a-mbârlogit), si-am sa-ti dezvalui si de ce. Valerius asta al tau e de fapt o secatura batrâna de la Poiana Tapului, un hot, un impostor, un escroc sentimental, un traficant cu ajutoare si un uzurpator de identitati, cu acte false în regula. Pe porcul asta hârsit în tot felul de gainarii îl cheama de fapt Bazil si s-a nascut în libertate dupa ce odiosul repopulase padurile din zona cu vreo doua duzini de ursi pe la sfârsitul anilor saptezeci, pentru ca pe precedentii îi facuse trofee de vânatoare pâna la ultimul, cu javrele alea de Jivkov si Honecker. Inca de pui, scaraotchi asta a devenit un inamic public numarul unu, facea incursiuni în Sinaia, forta pârâul Tufa si baga groaza în artistii de la casa de creatie de la Cumpatu si-n vilegiaturistii cu sejur luat prin întreprindere. Fugarea lumea seara, îi pândea la telefonul interurban de la restaurantul Vânatoru, facea tapaj nocturn, rasturna tomberoanele si fura din portbagaje. Doar cu Octavian Cotescu era la catarama, ca marele actor’ îi dadea din când în când lapte proaspat muls când se întâlneau jos la canton (îl cumpara de la taranii de peste deal, din strada Zamora, ca sa-si dreaga vocea).
    A scapat teafar de safari-urile lu Ceasca, finca se-ntelesese cu Titi Mauriciu, padurarul, si cu nevasta-sa de-a doua, Viorica, o tiganca din Zimnicea, fugita de-acasa. Bazil a promis ca nu se mai atinge de tufele de zmeura, iar tiganca si cu fie-sa o vindeau la cornet (facut din ziarul Sportul, la care Titi era abonat). Viorica pe trotuarul din fata PTTR-ului si Zoia, fie-sa, în fata garii dupa ce termina lucrul la MEFIN, unde era femeie de serviciu. Si-au luat Dacie cu banii jos. Serviciu contra serviciu : Titi, cum afla de la ocolul silvic ca se pune de-o vânatoare prezidentiala, îl anunta pe Bazil ca sa se piteasca si sa bage low profile cât dura macelul. Asa a apucat Bazil revolutia, da’ jigodia s-a apucat sa faca trafic de ajutoare si sa vânda medicamente expirate. A-ncercat si câteva raiduri pe la barbechiuurile bastanilor de pe Cumpatu, care-si facusera între timp viloaie pe tot dealul, da’ n-a mers, ca aia aveau pitbuli si rotvailari si era sa sfârseasca sub forma de sandulie. Ma rog, a intrat si politia pe fir da’ Bazil a reusit sa fuga cu marfarul pâna-n Chitila (via Ploiesti-Triaj, ascuns într-o cabina de frânar) la Bebe, fratele Voiricai, fost angajat civil la UM 01659 si falsicator recidivist. I-a facut ala un pasaport (de unde pseudonimul de Valerius – un clin d’oeil la Valeriusz, bunica-su’, urs polonez de prin muntii Tatra, din Murzasichle). Si s-a carat cu viza turistica la Paris, unde s-a aciuit pe la niste tigani care-si instalasera rulota prin banlieue si cerseau în fata la Gare d’Austerlitz cu acordeonul. Aia nu stiau decât o manea : aia a lui Albatros : « Staaau in unitatee, faaac târas pe spate, fac sectoare si plantoane pân-la liberareeee », dar s-au improvizat ursari, l-au învatat sa dea din buric, i-au pus un lant frumos cromat si i-au dat sa tina o pancarta de carton maro pe care scrisesera « Roumania persecusion je faim sil vu ple mesio dame AJUTE MOI un euro-2 ». Hit incontestabil, se strângea lumea… pai ca la urs, bani cacalau. Da’ i-a luat politia feroviara la goana ca tulburau linistea publica. A naibii pacoste s-a dus si si-a decolorat blana si-a sunat la usa la Brigitte Bardot, s-a dat drept urs alb si-anceput sa jeleasca : mânca-ti-as ochisorii tai, auileo mi se topeste banchiza, ma vâneaza aia, îmi distrug habitatul, nu mai e nici un banc de pesti, silteople madam, am vazut toate filmele tale, înca esti buna, ce mai face Roger Vadim, mizerii de-astea. Zdai seama ca frantuzoaica l-a si adoptat, l-a luat la ea în casa cu focile ei cu tot, l-a hranit, i-a dat bani de buzunar, l-a bagat si la ea-n baldachin, îi aducea dimineata cafeaua la pat cu croasante si pains au chocolat. A tinut o vreme, pâna a mirosit baba ca ceva era-n neregula, ca lui Bazil îi era oroare de frig si dadea caloriferele la la maximum, pâna si uischiul îl bea fara cubulete de gheata… urs polar, asta ? A chemat aia jandarmii, da’ Bazil asta al tau fugise deja cu vreo doua teancuri de euroi. S-a-ntors acasa ca tot nu-i pria occidentul, vara în Franta e ca octombrie târziu la noi.
    Cu ce-i mai ramasese s-a instalat acolo de unde-ti scrie, Rhetto, da’ nu mai are bani nici sa treaca strada si cum venerabila ta institutie de cultura si monument în devenire începe sa faca-nconjurul lumii, ca s-a gândit coate-goale asta ? Lasa mai ling eu niste cururi, ca stiu sa manipulez sentimental, criza stoarce lacrimi, aia sunt subventionati, poate fac si o fundatie, un non-profit ceva ca sa profit eu… Si uite cum te-a impresionat, cum a abuzat de generozitatea ta. Pui pariu c-a vândut somniferele si s-a dus sa joace banii la pacanele ? Mai bine-i spuneai ca iesim din criza prin oameni, nu prin ursi.
    De unde stiu eu toate astea ?

  4. Evident, fiindcă tu eşti ursul Valerius.

  5. Pai parca credeam ca erai tu, si-acu credeai ca eram eu ?

  6. Eu sunt primul Valerius, din scriitura venerabilei Rhetta.
    Tu ar trebui să fi celălalt Valerius, răsfăţatul celelalte babe, Bardot… Ce, numai un urs e teribil de scurt de coadă?

  7. Nu.
    Dar „ma delimitez” de asemenea pramatii.

  8. Alexandru: ce dezvăluiri tulburătoare! Promit să fac cercetări amănunţite. Mersi de sesizare!

    Doina: Acuzele tale necesită dovezi. Dacă le aduci, e bine, că nu mai e nevoie să fac cercetări amănunţite şi pot să termina pasienţa abia începută.

  9. interesant ce a zis dulcedeea. subscriu si daca e necesar o sa o ajut.

  10. Ajută-măăăăăă, Piti :):) Dar ai timp? Sau ocolul pământului în 60 de taximetre se aşează de-a curmezişul bunelor intenţii? 🙂

  11. Păi bine măi meştere sau meşteriţo cu blogul tău fenomenal, mulţumim pt postare doar că sunt ulele lucruri neadecvate precum „”””Alti membri ai trupei sunt: Mihai Balabas (chitara, vioara, efecte babane) si, mai nou veniti in acest cerc experimental – Ciprian Ghita (contrabas) si Gabriel Balasa (percutie).””

    Hai să vă lămuresc eu, initial a fost acest Gabriel bălaşa pictor de mare talent si viitor care are pasiunea muzicii si a ritmului cu care m-am intâlnit intâmplător intr-o formatie din care, după un timp de existenţă efemeră s-a destrămat, dar ne-am gândit de comun acord să facem ceva muzical improvizatoric iar eu cum sunt in domeniul acesta al muzcii nu am zis nu, chiar am fost de acord, am zis să ii dăm un nume formaţiei şi in efectiv 4 minute am găsit numele de ImproFonics, care ne-a plăcut si i-a plăcut intregii lumi , pe urmă gabi a venit cu „ceilalti membrii ai trupei, Mihai si Maria Balabas in trupă, sincer am fost reticent dar din primele minute am sitmtit compatibilităti si am zis că asa rămâne, deci să fie clar pt toti, eu si Gabi Bălaşa am fost fondatorii acestei trupe după care au venit cei doi Balabas si ne-am completat, ideea e că unii vor să se simtă mai şefi ceea ce nu e bine, eu nu vreau să mă simt sef, vreau egalitate, asa este frumos, dar unii aleg calea cea grea, precum Maria car ea dorit schimbarea numelui formatiei……..destul de insistent, cum că „numele nu i se potriveste si nu se regăseste in el…………in fine………..am găsit alt nume Poadanler……asta e…..fiecare cu păsărelele lui ……dar nu e nimic, intelegem ! Aceste rânduri v-au fost scrise cu drag de către basistul formaţiei Poadanler pt. a vă lămurii dilemele cu privire la unele inadvertente din context. Ciprian


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s