Incă de pe-atunci vulpea era scriitorul

Baboaicelor, sunt in fata celei mai grele misiuni din momentul in care s-a deschis acest blog.

Asta pentru ca am terminat de citit, dupa un efort suprauman, cartea Hertei Muller – Inca de pe-atunci vulpea era vanatorul. De altfel singura carte a acestei autoare pe care am citit-o.

Trebuie sa zic aici ca mi-a luat un timp fabulos de lung s-o termin. Cam o luna si jumatate, ceea ce pentru o carte – orice carte – probabil ca e enorm. Si cu toate astea m-am indarjit. Am zis ca nu se poate sa ma doboare pe mine tocmai Muller, mai ales ca scrie pe ea – premiul Nobel 2009, sau cam asa ceva.

In fine. Nauca fiind dupa ce-am terminat lectura, m-am dus pe la altii sa vad ce-au zis. Cineva Liviu Druga zice ca e greu de citit. De-acord. Plesu comenteaza abil, neinsistand asupra cartii in sine. Iar de-acord. Si cu toate astea, dupa ceva timp de cotrobait pe net, observi ca nimeni n-a spus nimic concret despre carte. Sau nu foarte. Chestii vagi, cum ar fi ca e “o alegorie cu stil despre supravieţuirea într-o lume a perversiunilor, în care până şi vulpea era vânător”.

Si te-ntrebi de unde aceasta ambiguitate, de unde atata invartit in jurul cozii. Coada de vulpe, bineinteles.

Pai e simplu. Stilistic, cartea in sine e voit ambigua, ceea ce eu am perceput ca fiind un merit. Merit pentru ca Muller exploreaza posibilitatile limbii (judecand dupa traducere) dincolo de cea mai mare parte a ofertei actuale. Adica la modul cel mai serios, te loveste cu un mod de-a scrie care nici nu stiai ca exista, alunecos, de nestapanit, foarte vizual si foarte misto. Expresionist, zice cineva. Fie. Poate chiar surrealist pe alocuri? Posibil. Nefiind decat o critica amatoare, las activitatile de sertar si alte calificative contabile la latitudinea celor care se pricep.

Povestea e destul de simpla, ceea ce e bine. Un grup de tineri care ba incearca ba nu incearca sa fuga din tara, in vreme ce unii din aceiasi tineri lucreaza la o fabrica de sarma unde se intampla tot felul de aventuri mirobolante. Apar securisti de pe gatul carora iti vorbesc alunitele, tramvaie fantomatice, mosi si babe carora viata le-a stat demult, portari de uzina si femei de serviciu care te initiaza in atmosfera rocambolesca a locului, pisici pe retina carora se intiparesc actele sexuale consumate in graba vietii altminteri monotone a fabricii, o vulpe sectionata metodic fara ca piesele componente sa aiba vreo sansa la reasamblare etc etc etc. Totul suprapus peste un leitmotiv cu rol de parghie dramaturgica, si anume onduleul de pe fruntea dictatorului, care apare in diverse situatii si ipostaze menite sa-ti reaminteasca amenintarea permanenta. Si, usor-usor, aceasta devalmasie in care tinerii ba incearca ba nu incearca sa fuga, te prinde, tu obisnuindu-te cu stilul dezlanat de scriere iar autoarea servindu-ti in continuare bucati din ce in ce mai nebune de aglomerari textuale care pot fi privite pana la urma si ca un colaj de proze scurte.

Problema pentru mine a aparut in momentul in care m-am intrebat daca aceasta poveste n-ar fi putut spune acelasi lucru si intr-un numar mult mai mic de pagini. 30, de exemplu. Sau 50, sau p-acolo. Si daca nu cumva dimensiunea textului nu e o expresie a bolii numita grafomanie. Si daca, cel mai nasol dintre toate aspectele, aceasta carte nu e de fapt decat o continua ascundere dupa degete care la un moment dat, nici tu nu stiii exact cand, devine scris de dragul scrisului si forma care ascunde nimic.

Aici o poza cu Tom si Gieri, ca nu stiam ce sa mai pun. Scuze.

Altceva nu stiu ce sa mai zic pe subiect. Astept parerile voastre, ca io una sunt confuza rau de tot.

72 comentarii

  1. N-am citit nimic de respectiva autoare şi nici nu intenţionez să. După mine, e o impostoare care şi-a făcut din rolul de victimă a comunismului un sens în viaţă.
    Faină poza cu Tom şi Jerry, aşa că orice pretext e bun ca s-o afişezi. Chiar şi ăsta. Părerea mea.

  2. Hahaha… mersi, petrică 🙂

  3. lumea o sa vbeasca despre tom si jerry mai mult decat despre muller. adica mai mult decat despre morar.

  4. Ca bine graiesti si tu, Creatrix. De fapt cu vorbele tale trebuia sa-mi inchei postul, dar am uitat. Noroc cu tine 🙂

  5. Veto, acu’o sa torn si eu un post despre tanti Muller. ca tot cu greu am citit si eu o carte de-a ‘mneaei. iti zic in avanpremiera ca n-o sa fie cu lauri.

  6. n-ati vrea mai bine, sa citesti si tu o carte care s-o inteleaga toata lumea ?
    Romain Gary, Ai toata viata inainte.-asta e una din cartile care se potriveste la varsta ta,si nici nu traiesti cu frica ca nu apuci s-o termini.

  7. Haha, am citit Romain Gary, cred ca taman cartea de care vorbesti. Nu e chiar aia pe care-a scris-o inainte sa se sinucida? Sau un in timp ce se sinucidea? Sau dupa?

  8. l-a omorat,dar a aranjet probele sa para sinucidere.:)

  9. factorii ideologici au avut si au ponderea lor in procesul de jurizare. Nobelul a rasplatit si valoarea .
    Tolstoi,Kafka,Proust, Joyce or Borges n-au luat premiul Nobel ( ce autor roman le-ar putea sta alaturi ?)
    multi s-au imbracat gros in vara cand mergeau la auditii…just in case .
    si da, se putea scrie in 30- 50 paginii un *roman foarte scurt* doar pe intelesul celor care au trait experienta …no mening . cand revad * the pianist* nu -l vad pentru Chopin !
    sorry .

  10. Dacă mai cujet un pic, acuma c-am luat şi masa de seară, îmi vine o oarece idee: păi, cred că încă de la începuturi, vulpea era vânătorul. Bine, poate nu VÂNĂTORUL, dar, în orice caz, unul dintre ei. Ori s-o fi nărăvit la proteină animală după august ’44?…
    Cred că mai trebe cercetat. Mă retrag, aşadar…

  11. @ windwhisperer

    Problema nu e ca Tolstoi n-a luat nobelul. Il durea, probabil, pe el in cur de nobel. Problema e ca am citit back to back Muller si Amos Oz (unul din contracandidati ei) si nu prea sufera comparatie. Ca impresie pe care ti-o lasa, vreau sa zic, ca tot unitar care te scoate sau nu din papuci.

    Si de fapt nu e nici macar asta o problema. Era doar un subiect pe care il discutam, din placere, cu voi 🙂

  12. Mda… tanti Herta are critici rezervate şi un milion de euro, eu am critici efervescente, entuziaste… soarta…

  13. Hahaha, buna asta, Doina… Touche!

  14. That’s the way the bloody story goes: vânatorul era un restaurant la Sinaia.
    Vânatorul este un vânator caci vâneaza vulpi.
    Vulpea este un vânator caci vâneaza poultry din cotete
    Gaina este un vânator caci vâneaza râme
    Râma se da la pesti (malgré elle) deci este în felul ei un vânator (kamikaze).
    Pescarul este asimilat cu vânatorul in Asociatia Generala a Vânatorilor si Pescarilor Sportivi din România

    P.S. Vânatorul imprudent poate fi vânat de a) un urs, b) un crocodil, c) un leu, d) un alt vânator într-un accident de vânatoare.

    Iar sarpele îsi musca coada si Pseudokinegetikos si Cânticlu a cucuveaualii sunt deja scrise si interpretate. Variations sur un thème donné ?

  15. cucuveaualiei, pardon

  16. Ciudata treaba asta cu Nobelu’. Nu zic nu, n’am citit, nu ma bag, poate ca doamna Muller scrie bine. Da’ parca prea conteaza mai mult alte criterii decit cele pur literare.

    Am citit de’a lungul vremii SFuri cu premii Nebula sau asemenea si n’am fost niciodata dezamagit. Dar absolut niciodata. Oare criteriile alora mi se potrivesc mai bine, fie ele si gestionate de mai multe generatii de juri? Oare nu sint eu suficient de „cultivat” incit sa inteleg Nobelienii? Sau Nobilii, cum le’o zice? Parca imi vine sa ma indoiesc.

    Si, Veta, Amos Oz chiar e un meserias. Nu i’am citit decit Cutia Neagra dar mi’a fost suficient sa fiu impresionat. Mai baga o sugestie daca ai citit altceva.

  17. sorry sis
    I should hold my horsese !
    that’s the way…aha…aha….I like it… 😉
    let’s talk , pillow talk ! 🙂

  18. Nu am citit-o inca. Poate o voi citi. Insa ma gindesc ca a fi ales cistigator dintre 300 de nominalizati este ceva. Apoi mai este ceva ma enerveaza oportunismul autohton. Despre Herta Müller in Romania nu se stia aproape nimic inafara de vehementa ei anticomunista. Interesant ca dupa Nobel a fost rapid adoptata „apartenenta” la spatiul mioritic a scriitoarei de catre oficiali si media.
    @marius – nebula si hugo nu dezamagesc 😀

  19. @ Alexandru

    Brava. Misto variatiunea pe o tema data. Sa-nteleg ca vanatorul e si vulpe si vanat in acelasi timp? Sau vulpea e si vanator si vanat? Nu mai stiu. Sau poate sunt permutari de vanator luate cate Herta Muller.

  20. Vulpea e chiar vanatoare
    Alerga in trei picioare
    Sarma zace ruginita
    Inima e parasita
    Pisica vede chiar tot
    Plopii s-au urcat pe bloc
    Ascutit intra in carne
    Gandul treaz inca mai doarme
    Sa vedem daca plutesc
    M-ai inselat, nu gresesc
    Hai nu plange, te imbraca
    Rastoarna ligheanul cu apa
    Zgarii peretii libertatii
    Fiara isi arata coltii
    Nu e sange, e durere
    Rascoleste pana piere
    Granita-i pierduta-n ceata
    Doar partidul se inalta
    E in tot si chiar in toate
    Te cobora, te si bate
    Randu-i mare, oare lapte?
    Un colt de paine se poate?
    Dintii clantane de dor
    Vreau caldura la televizor
    Lumanarea s-a aprins
    Speranta incet s-a stins
    Curge lacrima departe
    Zimti acoperiti cu soapte
    Si acum mai vaneaza
    Pensia si-o incaseaza.

    http://www.signandsight.com/features/1910.html

  21. pai bine veto, nu bagi tu some nice massive quote – sa ne lamurim & noi ce si cum cu stilu ala expresionist alunencos de nici nu stiam ca exista?

    adica te cred pe cuvant ca n’are fond.

  22. “Pe banci stau barbati batrani, ei cauta umbre durabile, arborii de tisa insala, ei pastreaza umbrele tramvaielor, care trec doar o clipa, ca pe propria lor umbra. Dupa ce barbatii batrani s-au asezat, arborii le dau umbrelor drumul sa plece. Batranii deschid ziarul, soarele straluceste prin mainile lor; din razoare trandafiri pitici lumineaza prin hartia de ziar onduleul de pe fruntea dictatorului. Batranii sunt izolati. Nu citesc.”

  23. i’ll be…

    bai, e misto… but hell, n’as rezista la mai mult de 10 pagini in genu asta.

  24. E adevarat ca Hertha Muller nu se citeste usor, eu am comparat mai demult lectura ei cu o extractie de masele (de fapt a tuturor maselelor 🙂 e o lectura cruda, fiindca e vorba de cineva care se scrie taios pe fiecare pagina; e o persoana care a scris ca sa supravietuiasca unei terori zilnice -nu stiu cita lume ar fi rezistat presiunii ani intregi; (de citit prozele din „regele se inclina si ucide” daca vreti sa aflati despre ce e vb)

    – pe urma cred ca nu trebuie comparata cu naratiunile clasice; in muzica e ca si cum i-am compara, nu stiu pe ligeti sau pe varese cu mozart sau schumann si am hotarî ca primii-s niste compozitori de rahat; in realitate toti isi au rolul lor;
    la fel am putea zice ca blecher si vona (ca sa dau niste exemple din lit romana) sînt niste aberanti; poate ca sint niste aberanti, si poate si hm e aberanta but that’s not the point

    -cit despre premiul nobel, exista impresia gresita ca recompenseaza valoarea literara absoluta, vîrful topului; in realitate e un premiu creat de un savant care a dorit sa-si spele vina de a fi inventat dinamita ; de aceea e acordat litearturii cu tais, scriitorilor valorosi care lupta – cu regimuri autoritare/ prejudecati / rasism/ dictaturi etc etc. In ultima vreme in mod intentionat e acordat celor mai putini cunoscuti, ptr a pune degetul pe niste probleme; intr-o buna masura e un premiu politic – dar asta nu inseamna ca il ia oricine. Premiul Herthei Muller are probabil legatura cu aniversarea a 20 de ani de la zidul Berlinului, dar nu e mai putin onorant.

    Plus, Veta, din pasajul citat de tine s-ar putea ca traducerea sa fie cam proasta; suna fals, a traducere fortata

    Parerea mea e ca e o scriitoare de citit.

  25. Mie-mi sună ca o traducere din română în română a unei postări a piticuluigras, efectuată prin Google Translate. Cu deosebirea că, fără traducere, pasajele piticului sună mai bine. 😀

  26. Veto,

    A propo de vulpi, soareci si pisici, nu cumva astia sunt doi dintre aia ai vostri ?

  27. Ba da Alexandru, astea sunt doua dintre pisicile Rhettei.

    @ Corcoran – am mai auzit argumentele astea. Si totusi lectura pentru mine nu e ca datul la rindea. Sau ca epilatul cu smirghel.

    @ Strelnikov – cam asa ceva ziceam si io.

    @ Petrica – corect.

    @ Rhetta Muller – mai baga o fisa.

  28. Macar filmul lui Stere Gulea a fost misto, daca l-ati vazut – inteleg ca o suportati greu pe Oana Pellea, ceea ce ar fi un motiv in caz ca nu – nu stiu cit de multa legatura avea cu proza in sine, dar daca tot m-am introdus in vorba neintrebata, si Pacientul Englez e in aceeasi situatie – desi n-a luat Nobelul, macar a produs un film de multe Oscaruri. De fapt vroiam sa spun ca o carte discutabila daca chiar n-ai despre ce vorbi a produs un fllm de premii multiple. Sa ma retrag cit mai am timp, sau…

  29. Doino, balado,

    In nomine babae, non fugit !

    Pai au gresit, deci Obama trebuia sa ia Oscarul pentru cel mai bun figurant secundar si pacientul ala Nobelul.

    Iar Stere Gulea pe amândoua.

  30. @Corcoran In cazul asta Nobelul pentru literatura e o prostie. Daca pentru fizica si chimie el se da pe chestii relevante, pe descoperiri cruciale care sa duca lumea mai departe si pentru literatura se da pentru autori frustrati in nedescoperirea lor, atunci Nobelienii au o duala masura si sint niste verze (specific faptul ca am vreun sfert de litru de Finlandia la bord, ceea ce ar putea sa’mi afecteze atit ortografia cit si logica discursului). Un premiu, mai ales de o asa anvergura, cu o asemenea recompensa finanaciara, se da pentru ca amaritul care a contribuit cu ceva la istoria umanitatii chiar il merita, chiar a spus ceva. Daca considerentele sint doar scoaterea la lumina a unor nise ale comportamentului uman, interesul este nul.

    Dupa cum am mai spus mai sus, n’am incercat inca Herta Muller. Dar daca premierea ei are legatura doar cu contextul politico-social, atunci nici nu prea merita sa incerc. La fel cum nu am crezut ca Mungiu isi merita premiile doar pentru faptul ca filmul lui a socat vestul (4, 3, 2 mi se pare un film cel mult ok).

  31. Marius,

    Neither did I lock horns with Herta’s writings. I-am dat târcoale si-am zis „maybe later”.

    In ciuda alcoolemiei, esti limpede. Discursiv, ortografic si ortoepic. Ortostatic nu stiu.

    Dar esti as an unmudded lake, sir. Clear as an azure sky of deepest summer.

    Nobelizatii literelor… hm. Savanti ai unor stiinte ne-exacte (nu cum e a ta) unde notabilitatea se mijloceste pe criterii la fel de ne-exacte. Uneori.

    Ca tot esti (si suntem) la libatiuni: cutia aia neagra pe care ai citit-o nu era de la un avion ale carui turbine nu-ti fusesera încredintate întru reparat ?

  32. Babelor, recunosc că n-am citit vreodată Herta Mueller, dar vă zic de pe acum că nu poate să fie vreo mare scriitoare. De cce? Păi e simplu: când a jucat cu Rapidul în 2006, Hertha Berlin a pierdut acasă cu 0-1 şi la Bucureşti cu 2-0. Şi dacă Hertha Berlin nu e în stare să bată Rapidul, credeţi că Herta Mueller e mai brează? Nu. Şi ce deducem? Păi deducem că Rapidul ar trebui să primească premiul Nobel pentru literatură! Daaaaar: în sezonul 1991-1992 (cartea despre care scrie Veta a apărut în ’92), Rapidul a jucat 0-0 cu Sportul în Regie şi 1-1 pe Giuleşti. Deci în total Sportul a fost mai bună, că a dat mai multe goluri în deplasare. Ceea ce dovedeşte, fără drept de apel, că Sportul Studenţesc merită premiul Nobel pentru literatură cu vârf şi îndesat. Dacă am timp şi nu uit, o să pornesc o campanie în sensul ăsta.

  33. @corcoran,

    Oricum ai lua-o, stomatologia e un defavor pentru Herta. Adica ori iti scoti maseaua sub anestezie, ca orice pacient normal de dentist normal, caz în care nu simti nimic.
    Ori o scoti la felceri medievali ca un masochist, caz în care nu e cazul.
    Asa ca mai bine-ti pastrezi maseaua, sau îi pui o plomba si citesti altceva.

    @ Rhetta,

    Feuda e si mai veche, de când ne baga goluri Gerd Müller. Asa, la-ntâmplare: Steaua – Bayern 1-1 în 1972 (Gerd Müller si Tataru), 0-0 la ei si out Steaua. Pardon, eu tineam doar cu Electrozahar Bucecea, nu sunt stelist. Sau stelar.

  34. Alexandre, ai dreptate, eram si corect si coerent 😀

    In privinta crieriilor, nu cred ca inexactitatea e problema lor. Ba din contra, ele par destul de exacte, daca ar fi sa’i dam dreptate lui Corcoran (si eu ii cam dau). E foarte adevarat, evaluarea literaturii are o latura puternic subiectiva dar subiectivitatea incepe sa se manifeste abia dupa ce ti’ai selectat, pe criterii ceva mai obiective, cartile dintre care vei face alegerea finala.

    In cazul nostru, probabil, intii s’au triat, obiectiv (20 de ani de la caderea Zidului folositi ca filtru), carti cu si despre comunisti si experiente in epoca comunista (o cacofonie inacceptabila :D) si abia dupa asta a functionat inexactitatea subiectivitatii din care a rezultat premierea HM.

    Pe de alta parte… eu m’am saturat de promovarea asta furibunda a vietii dinante de ’89.

  35. Vă daţi seama când o să se studieze fragmentul de mai sus în şcoală?…
    – Copii, extrageţi procedeele artistice folosite de autoare şi comentaţi expresia „umbre durabile” în contextul social al României post-decembriste, cu accent pe drama intelectualului cu vederi liberale aflat sub atenta supraveghere a organelor de opresiune. Gigele! Nu te mai scobi în nas şi mâine să prezinţi o compunere cu tema: „bărbaţii bătrâni sunt izolaţi, deoarece nu citesc.” Asta ca să ştii ce te aşteaptă, peste o jumătate de veac! Aţi priceput?! Bună ziua!

  36. „ante-decembriste”, pardon.

  37. 😀 misto asta cu studierea fragmentului in scoala. Parca-i si vad. Sau primind compuneri in care sa incerce sa imite stilul si bietii copii dand cu penarele si Ipod-urile de pamant, sau ce vor fi avand la vremea aia si blestemandu-si zilele pentru faptul ca s-a scris acest roman. Doar unul mai citit dintre ei sa se ridice dintr-un colt si sa declame: aceasta autoare nu este decat varianta updatata a Hortensiei Papadat Bengescu. Iar elevul respectiv sa fie declarat un mare critic literar.

  38. Şi golănimea liceului aşteptându-l, la umbra trecătoare a tisei:
    – Te dai deştept, Manolescule, ai?!… Ia scoate o ţigare, că dacă nu…
    Iar Nicolae al III-lea JR, privind cu jind umbrele pe care tisa le eliberase în viteza tramvaiului cândva salvator, declamă:
    – Soarele străluceşte printre pumnii haimanalelor! Pitici, ochii s-au retras în orbite în aşteptarea loviturilor capabile să onduleze tabla striată de 4 milimetri. Chipul de altădată al dictatorului îmi zâmbeşte palid din vitrina cu electrocasnice unde, pe o plasmă imensă, se rulează la nesfţrşit evenimentele din decembrie ’89…

  39. HAHAHAHAHAAH!!!

  40. Gustul de hemoglobina imi invada papilele eliberind extatice pulsuri electrice spre homunculus. Nu stiam daca singele imi purta ADNul sau daca dintii mei nu cumva muscasera din pielea frageda a monturilor pumnilor lor. Si nici nu mai conta. In urechi imi rasunau cuvintele tatalui meu, „Arta cere sacrificii, fiul mieu. E unul din miturile fundamentale ale poporului nostru. Iesi in lume, fii Ana sau Manole, ajuta arta sa se infaptuiasca”. Eram fericit, fraternizat cu calaii mei.

  41. Marius, esti deja un clasic în viata.Tot ce-ti mai lipseste e un pseundonim, vesta de tweed în carouri, „raiati” bufanti, pantofi bej scâlciti, shetland rosu, chelie si pipa din lemn de trandafir. Te-nvârti de-un premiu.

  42. Misto. Doar o singura mentiune, dragoane. Chiar si in acest scurt paragraf esti mai citibil decat Muller.

  43. Hai sa-ncerc si io una:

    Dincolo de geam era norul, dincolo de nor era albastreaua care isi scuipa viata asa cum cainii isi scuipa fierea. Fabrica de sarma adasta la marginea padurii, intre nori si scaune, intre lampa si balast. Un pic mai la sud, canapeaua uitata prin tramvaie isi scurgea ultimele dorinte, in vreme ce controlorii compostau bilete cu virtutea unui ostas roman grabit de moartea propriulu-i imperiu. Asa arata orasul in dimineata aceea, poate seara, sau poate doar un picur de apa din ochii Adinei si-ai lui Paul, care tocmai acum se trezeau surprinsi intr-un sarut prelung, fraged, de capre muntenesti cu sfarsitul insemnat ca viata din ochi.

  44. Ceea ce arată cât de facil e succesul, trebuie doar să fii puţin ghidat, la început, până prinzi ritmul. Cred că şi Hertha însăşi a avut ceva dificultăţi, până când un editor isteţ, sesizând potenţialul ideii, a luat-o de-o parte şi i-a spus:
    – E aproape bine, păpuşică. Dar, în literatura MARE nu se scrie niciodată: „câţiva pensionari ameţiţi de foame, caută să-şi întindă ciolanele uscăţive pe cele două bănci sărăcăcioase, singurele rămase în staţia de tramvai. Soarele nemilos, care le lucea pe ţeste, precum şi raţia subţire din ziua respectivă, făcea să li se-nşire prin faţa ochilor mici pete rozalii, pe care ei, îndoctrinaţi fiind, le percepeau ca pe portretul Conducătorului iubit. Un ziar – citit şi răs-citit, arborii din apropiere, erau singurele mângâieri pe care aceşti bătrâni izolaţi din Europa de Est le mai primeau în acele vremuri odioase…” Fii mai poetică, amestecă-le puţin, citeşte şi tu un Fănuş Neagu, documentează-te, ce naiba! Hai, te pup, vorbim.

  45. Veta, imi cer scuze, auto-cenzura functioneaza la mine oarecum in afara controlului meu. Mi’e greu sa scriu ilizibil la fel cum mi’e greu sa injur. Ma bad!

  46. Eu, pentru popor prost, nu obosit aşezat pe scaun. Biroul pe care înaripata gâscă îi slujise drept cuibar al unei pene şi inima copacului transformată în durere albă nu mă primeşte a mă aşeza, a răspunde, a scrie un răspuns.
    Un milion de euro, în schimb, e plata prea puţină şi prea mică dar, pretenţioasă nefiind, mă-nclin şi ucid aruncând un răspuns, prea politicos, poate: mulţumesc. Mulţumesc foarte mult!

  47. rhetta,recunosc nici eu n-am citit-o pe HERTA MULLER, drept pentru care m-am abtinut sa comentez, dar tu vazusi ce-a facut sor-ta? na c-a provocat un taifun,si l-a mai bagat si-n casa! la tine ,evident! sa-nteleg ca ne-a facut pe toti un popor de prosti? da pentru ce dracu se oboseste sa citeasca ce-au scris astia de-i numeste atat de finut si atat „de politicos” prosti? ori a mancat din farfurie cu vreounu din voi?

  48. Hihi – Veta tace pentru că a recunoscut IP-ul… Anaid, stai liniştită, frate-miu a fost, dar l-am obligat eu să-şi ceară scuze, dacă nu, îl pârăsc lui Eustache…

  49. pai zic, daca l-ai obligat , el n-are nici o vina, sa-ti taiem tie capul Petrica cel far’ de frica!

  50. Eu l-am obligat să-şi ceară scuze, ideea de a se substitui Hertei i-a venit pe cont propriu… 😉

  51. Uratule, si-acu’ cand eram cu sabia in mana ,sa-mi dai toate planurile peste cap! Taman se ivise prilej sa-nvrajbesc babele(nu ca n-ar fi) si-ai venit tu sa zici ca-i frac-tu! nu puteai sa taci? taifun,sa vezi ce vulcan era, acu’ stai si te uita ! na!
    p.s. ei bine, si fractu-i la fel de urat!

  52. Anaid, ai dreptate cu ăştia doi. De-aia câştig eu mereu, prin contrast… 😆

  53. adica Andrei e fra-su? si tu var-su? ia mai taci si tu din gura,nu cumva tu i-ai amenintat pe amndoi si astia acu’ de frica nu zic nimic? aaaaaa, zic, tu esti care va sa zica teroristul? atunci tie sa-ti taiem capul ,ca n-ai tacut!

  54. ma, voi nu intelegeti ca azi trebuie sa tai un cap? nici nu ma intereseaza a cui e! poa’ sa fie si Herta, mi-e totuna!

  55. Marius, Piticule, voi unde dumnezeu umblati,voi nu vedeti ca astia au scos usa din tatani?

  56. Anaid maica, ce-ai mancat? Vreau si eu.

  57. niste cozi de lalele, iti spusei ca-s in patria lor,las’ ca nu te uit si-ti aduc! si-am si baut, o bere ,na! esti multumita? vrei si de-asta?:)

  58. Bere nu vreau neam, da’ lalele da. Daca se poate, cu tot cu ce-i deasupra cozilor. (Psss… Lalelele-s florile mele preferate. De fapt singurele mele flori preferate).

  59. @ Petronia, flori bifat! si berea ta , o beau tot eu! tie o salata!

  60. Anaid, iau eu berea. Megea cu mincarea pe care am vazut’o la TV. Eram in dormitor, salivam alaturi de Andreea uitindu’ne la o emisiune cu mincare din Maroc 😀

  61. Ai aparut? prea tarziu, am baut-o pe toata! si eu de cand strigai dupa tine?! scuze Andreea , dar ma bateam cu uratii aia de-s trei la numar, si nu erai nici tu ,nici piticu,nici Stefan ,ma lasarati singura sa tiu usa babelor! cu Herta lor cu tot!

  62. Asa patesc de cele mai multe ori aparatorii din oficiu, nu le sare nimeni in ajutor 😀

  63. hi hi hi
    Marius acum mi-am amintit de „morala porcului zen”, si daca n-o stii,ti-o povestesc,ca sa nu-mi racesc gura degeaba!

  64. 🙂 Nu o stiu, da’ suna bine deja 😀

  65. Un cal deprimat se tolaneste pe jos si nu mai vrea pentru nimic in lume sa se mai ridice . Stapânul disperat, nereusind sa-l convinga sa se ridice, cheama veterinarul. Acesta , sosit imediat , examineaza animalul si zice: “E foarte grav, singura solutie sunt aceste pastile pe care i le vei da cateva zile ;daca nu reactioneaza , trebuie eutanasiat.”

    Porcul a auzit totul si fuge la cal:

    “Ridica-te , ridica-te , altfel se sfarseste rau!!!” Dar calul nu reactioneaza si da incapatanat din cap.

    A doua zi , veterinarul vine din nou sa vada efectul pilulelor : “Nu reactioneaza , mai asteptam o zi , dar cred ca nu sunt sperante !“.

    Porcul auzind , fuge din nou la cal : “Trebuie sa te scoli , altfel vei pati mari necazuri !” Dar calul , nimic .

    A treia zi, constatand lipsa progreselor, veterinarul ii cere stapanului : “Du-te dupa carabina, a venit timpul sa-l scapam pe bietul animal de chinuri !.” Porcul fuge disperat la cal : “Trebuie sa reactionezi, e ultima ocazie, te rog, astia sunt gata sa te omoare !!!” Calul se ridica, se scutura, face cateva miscari de dans, o ia la fuga in galop si sare câteva obstacole.

    Stapânul, care tinea mult la calul sau , foarte fericit ii spune veterinarului: “Multumesc mult , esti un medic minunat, ai facut un miracol !!! Trebuie neaparat sa sarbatorim evenimentul ! Haideti iute sa taiem porcul si sa facem o masa mare !!!”

    Morala Zen:

    VEZI-TI MEREU DE TREBURILE TALE !!!

  66. Hahahahahaha… tari zenistii astia. Imi place de ei.

  67. Asa ca, ma duc acasa la mine ! si poa’ sa vina si ma-sa lu’ Herta sa le sparga usa,si poa’ sa le fure si dulceta de clatite din dulap, nu-i treaba mea!

  68. Asa ca, ma duc acasa la mine ! si poa’ sa vina si ma-sa lu’ Herta sa le sparga usa,si poa’ sa le fure si dulceata de clatite din dulap, nu-i treaba mea!

  69. na! ca de emotii scriu la dublu!

  70. Hai ca si eu ma retrag de la calculator cu o carte de’a lui Asimov despre oameni de stiinta (nu SF). O seara faina tuturor. Cel putin pina revin. 😀

  71. Mirosea vraiste a uitare rânceda, a buze spuzite de secol bolnav, a urdori scurse din ochi de cioclu tuberculos. Vântul rascolea prin gavanele toamnei neizbaviri cu grumazul frânt. Dupa amiaza se sleia scalâmb peste coapsele labartate ale chindiei. Batrânul era acolo, clefaind învrajbit printre gingiile paraginite sudalmi deselate. Fata-te-ar ma-ta-n palma scârbei, ala care-ai furat-o sa faci foc cu ea… Banca nu mai avea nici ultima stinghie… ramasesera sfidator, ca un ghimpe-n coastele naucirii, cele doua picioare din fonta, cu multe straturi de vopsea scorojita peste spiralele care-l trimiteau de fiecare data cu gândul la numerele lui Fibonacci. Azi însa ciuperca blestemului îi umplea cu nesat pieptul scofâlcit. Fibonacci, lua-te-ar… (va urma)

    (Marta Hüller, Framântari)

  72. Fibonacci, lua-te-ar Hertha Muller!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s