Poşta redacţiei nuştiucât, dar cred că cinşpe

Babelor,

Altă scrisoare, de la un oarecare Răzvan. Plic albastru, parfumat, scris elegant, bărbătesc pe el.
Îl deschid, găsesc o foaie de hârtie de nu-ştiu-ce fel, oricum ceva scump. Şi următoarea poezie scrisă cu stiloul:

„Visez să dansez cu tine
Mâinile mele să zăbovească câteva clipe
Pe talia ta
Apoi să alunece pe şoldurile-ţi mătăsoase
Şi să te tragă înspre mine
Gura ta moale să se apropie de a mea
Închide ochii, iubito
Închide ochii şi ascultă muzica
În care ne contopim ca doi nori
Pe cerul palid de primăvară”

Atât. Ce mi-a plăcut e că e scurtă. Ce nu mi-a plăcut, dragă Răzvan, e că îţi lipseşte cu desăvârşire imaginaţia. În primul rând, şoldurile mele nu sunt mătăsoase. Am 94 de ani. Unde ai mai văzut tu babă cu şolduri mătăsoase? Şoldurile mele seamănă, la pipăit, cu o veche canapea de piele de crocodil. Care numai mătăsoasă nu este, te asigur. Cât despre gura mea, n-am de spus decât că nu este câtuşi de puţin moale, ci aspră şi uscată. Chestia cu „ne contopim ca doi nori” mi-a plăcut, imaginea e frumuşică, dar tot nu te salvează. De fapt, nimic nu te salvează.

Nu când îmi scrii numele cu un singur T.

Adio, Răzvan.

PS: Da, e poşta redacţiei cinşpe, am verificat.

5 comentarii

  1. A durat cât un joint. Tot cu noi rămâi haladito 😛

  2. Rhetta, you got mail.

  3. R ♥ R

  4. R ♥ R

    (Rasvan inima Rhetta)

    Tomnatica mea Rhetta, cu coapse din papier crépon
    Amurg dermatologic de crocodil uscat la soare
    Berbantul ce-ti trimise plicul e-ndragostit beton
    Nu te zborsi la dânsul, trateaza blând a sa candoare

    Deloc nu-i pasa ca ti-e gura puhava si uscata
    Sau ca gingiile batrâne-ti sunt de decenii edentate
    Iar de clepsidra vietii tale golitu-sa cam toata
    Cet homme fatal ti-o va re-ntoarce cu dulcea lui frivolitate
    ♫♪
    Cumulonimbus te doreste-n împreunari fulgeratoare
    Si-amor de zece mii de volti cu tunete wagneriene
    Pe curcubee sa te poarte în dansuri iuti, ametitoare
    Cu tandre sarutari nuptiale vrea sa te mângâie pe gene
    ♂♀
    Si chiar a lui inim-albastra postasul ieri grabit ti-aduse
    Hârtia ce se-ascunde-ntrânsa facuta e chiar din matase
    Tesuta-n urma cu milenii-n împaratii demult apuse
    Cu-arome rare si profumuri el însusi o îmbalsamase

    Doar din pripeala-i pana-i tremurase, iar eu te rog, fii complezanta
    Ardoarea patimii junetii sale-l împinse spre mica greseala
    C-un t sau doi ramâi aceeasi inesperata andrisanta
    Îngaduie-i sa îti înmoaie molcom a batrânetii tale-aspreala

  5. Si daca-i un gerontofil sadea, perversul asta de duzina ?
    Sub masca-i de poet inamorat s-o-ascunde vreun satir, rezon !
    Ce-ncearca tenebroase-ademeniri cu politeturi si bon ton
    Parol, tu chiar aveai dreptate, Rhetto, pe viitor sa se abtina


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s