Idéal de beauté féminine, chapitre premier

MOTTO : Si cu gând sa-si ia mireasa, ca un fir de papadie, numai bun de rupt in diiiiinti…

Vechi amici din Bizant, babelor, junelor, ma frate,

Azi-vara. Rapidul Bucuresti – Constanta (viteza fudroaianta, 15 Km/h, litoral-here-I-come-dar-când-o-vrea-muschii-CheFeRe-ului). Vipie valaha, crunta: 40 la soare, 55 în tren, humor autohton în vagon, cu naduf si sudoare de uvrier : Baaa, trage ba trenu pa dreapta ca mergem sa luom autostopu ! Ba nea conductoare, ai uitat frâna da manâ, baaa ? Nene, mai încet ba, ca e tulburente (sic !) ! Bre, ai pana pa dreapta fata, ba ! Si alte multe si suculente luari de pozitie.

Masini trecând pe lânga tren ca F-16-uri pe lânga o escadrila de mierle (uite si-un Suburban, sa fi fost deja… ?). Vorba lui Jim: cars hiss by my window….

Enfin… Alaturi, la fereastra, un cuplu minion, la trentaine : un neaos gânditor neolitic stând pe bancheta cu tâmplele cuprinse în palme, aruncând priviri cu inimoare si subântelesuri planturoasei sale consoarte, tolanita lasciv în fata.

Très mignon, îmi ziceam, închipuindu-mi-l pe domn fericit la bratul luxuriantei dame, masiva, voluntara, generoasa si frumoasa. Si eventual devreme acasa, (mais cela se discute). Uite ce tandra întruchipare a mitului « subtirelului, tras prin inel », inamorat de steatopige, fertile si mamoase Venere, al flacaului strabatând cu alti petitori drumul de costisa de la Hamangia la Willendorf in cautarea opulentei, fecundei si reconfortantei Venus-jumatati, chezasie a unei descendente numeroase, ferice sa hapaie cu nesat, atârnata la sfârcuri, intregi Cai Lactee pe minut din sâni care nu stiu ce e aia criza laptelui. Sa nu crape însasi Hera de invidie ?

           –  Nu va suparati, e liber ? Asteptati pe cineva ?

Ne ridicam privirile. O demuazela, o silfida limfatica spre straveziu, anatomie très à la mode parisienne si la mare cautare, faptura filiforma la care singura gaura la curea era fix dupa catarama (var. pafta), fin’ca talia facea doar înconjurul coloanei vertebtale. Subtirica, trasa prin… margica (n-am gasit alta rima), încheieturi mai fine ca ale unui pur-sânge arab, bratari cu diametru de inel. Altfel, un dragut vizaj venetian, mais quelle maigreur !!!

            – Siiiigur, raspunde tânarul, e liber, poftiti, vai, chiar va rog ! Pusi, da-te draga mai încolo, sa ia loc domnisoara, hai mai repede. Dati-mi va rog mie bagajul, ca vi-l pun io sus.

Inutil sa va spun ca în cele sase ore si treiscinci cât a mai durat voaiajul inimioarele, testosteronul, feromonul, ocheadele galese, crâmpeiele de conversatie (si dumneavoastra tot la Eforie Sud ? Nu va e sete, va ofer un suc ?) erau destinate toate demoazelei. Stupoare, indignare, dezgust, sacrilegiu ! Infidelul, ignobilul, satirul ! Deja alt « idéal de beauté » ? Quelle muflerie !

Pe urma l-am compatimit oarecum, gândindu-ma la sminteala si slabiciunea mintii barbatesti si cum neghiobiile modei si ale gusturilor zilei (ah ! voilà qui est au goût du jour !) au jucat ping-pong cu dezirurile masculine. Gânditorul fusese îmbiat cu solduri si revarsari mamelonare reconfortante, dar anticii elini si apoi romanii urmau sa-i sublimeze simturile cu desavârsitele proportii ale corpului atletic. Evul mediu urma sa-i schimbe iarasi normele frumusetii (ISO va leatu quattrocento – cinquecento) îmbiindu-l cu nimfeta cu sâni mititei, talie de viespe si pântece rotunjor. Pe firul vremilor, barocul si renasterea îl vor arunca in bratele rubicondelor gratii rubensiene, numai pâna ce burjoaica veacului al nouaspelea îi va fi luat la rându-i mintile, cu talia ei ingusta, cu pulpe impunatoare. Fragila, iubitoare si in acelasi timp excelenta procreatoare… Nu-l va fi amagit mult, pentru ca la-nceputul veacului in care ne vom fi nascut si noi, va fi cucerit de zvelta androgina, sportiva, aerisita si oleaca baietoasa ce va fi marcat les années folles. Pâna ce ne va fi azvârlit Giacometti in adoratia creaturilor lui longiline, care azi bat – sibilinic dar ezitant – pas de defilare pe podiumurile colectiilor de moda, înotând în rochii cât degetul de manusa… De-aci si pâna la anorexicele creaturi contemporane nu e decât un pas (a giant step for mankind, dar îndarat), în ciuda zvâcnirii efemere a voluptuoaselor creaturi felliniene, fie-le pelicula si cinemateca usoara…

For the times, they are a’changin’…

(à suivre…)

12 comentarii

  1. good morning sunshine !
    show ‘em….
    rise and shine
    in CheFeRe -ul meu se invata pana si lb. italiana 🙂 * e pericoloso sporgersi *

  2. Cand am citit reclama Rhettei mi s-a parut spumoasa si batand spre exagerare. Nope. A fost palida. 🙂

    Incantata.

  3. Tot plezirul e de partea mea.

    Ah, si Supermadalina e supermortala, parol ! Pe când o saga cu Supermadalina, un scenariu, un foileton ?

  4. @windwhisperer:

    ๑۩۞۩๑ ۩ ♂ ♀*▼▼

    Just. Parca mai era si limba germana, nu ? Sunt mândru posesor al unei placute emailate de mâner de usa de tren automotor pe care scrie Ferme Zu Chiuso, al unei placi rosii de locomotiva cu aburi „Iuteala maxima 50 km/ora” si al unei scrumiere CFR, instalata în baie.

    Have a nice day (*ΘェΘ*) and have a nice stay, too…

    Blow, wind, blow… Tom Waits °º¤ø,¸¸,ø¤º°`°º¤ø,¸

  5. Alexandru, de ce anume devalizezi tu trenurile României? Ntz… Eşti inconştient, plăcuţele alea sunt de multe ori singurele lucruri care mai ţin tablele vagoanelor unite. Din cauza ta deci era să mi se dezintegreze mie compartimentul azi-noapte, la trecerea pe podul de peste Trotuş.

    Cât despre idealuri feminine, e un subiect aşa de bogat încât s-ar putea să particip la dezvoltare. Dar nu acum, că se arde pasca. Deocamdată propun temă de meditaţie: tipologii de „Venus” în istoria umanităţii, de la Venus din Willendorf la Venus a lui Michelangelo Pistoletto.
    Temă secundară: linia amazoane – Ioana d’Arc – Mata Hari.

  6. OK Petronia, partitura la patru mâini, dar si eu acum sunt la vopsit oua.

    Efectele feroviare sunt rest de la bancnota de o suta (oancien régime, cu Balcescu) din partea unui nas care n-a avut sa ne dea restul undeva înainte de gara Baneasa.

    Las’ ca-ti cumpar eu compartiment, cupeu privé lambrisat cu nuc si acaju, perdele de velur si scrumiere din argint, toate astea din banii de zestre ai Ceastitei Bono.

  7. Alexandre, desi suna tentant propunerea ta ma tem ca ar insemna sa ma intretina copila lu’ Bono. Ei, acum cam cat de rezistent la depresii poate sa fie un om?

    Si inca ceva, Alexandre. Ma bucur ca e doar „chapitre premier” recapitularea ta de idealuri feminine, pentru ca nu vad la finalul textului cum se ajunge in contemporaneitate la idealul femeii de 60+ ani, cu cinci pisici sau nici una, amatoare de clatite cu dulceata de visine sau de ciocolata, dar cu siguranta caracterizata de atitudine pozitiva si de spirit de opozitie rationala si analitica. Hm?

  8. Nu, Petronia. On va juste en profiter. Luam zestrea, si o risipim placut, dupa propriile noastre conveniente si hatâruri. Pe Ceastiti nici n-o sa fie nevoie sa o consolam. O sa-si dea singura seama c-a scapat de incongruitatea unui mariaj fortat, ticluit de Vasile (marinimos si cu care partajam frateste mana fiduciara) si în plus o sa fie fericita ca a sponsorizat ceva frumos.

    Sunt mici momente în care unele scrupule nu ma-ncearca.

    Altfel, despre „contemporaneitatea prezentului de acum în care traim azi”, ai anticipat just si… ai sa vezi cum ajung, sau mai bine zis la ce vreau sa ajung. Da-mi numai putin ragaz.

  9. Pardon de virgula în plus.
    Asta ca sa nu iasa cu virgule noi, certuri noi.

  10. @ Alexandru , lol and thx
    Smithsonian e gelos :)…am fost *temp-tetion* sa … de-valizez … CE-FE-RE ul dar teutonul din *mine* fara scula potrivita n-a indraznit ! !
    N-ai desfacator de bere, nu folosesti muchia mesei , cutitului , unghiului drept or stramb… mori de sete 🙂 dixit !
    Degeaba o matusa imi zicea : *ia polonicul si inchide obirlicu* ( crima la der die das… asa au pierdut al treilea…. 😉

  11. alexandru: musiualexandru esti alde matale, voisinule??
    salutari de la focsani:)

  12. C’est moa voazino, unul si acelasi musiu. Ceea ce ecsplica în doua postari.
    Vivat Focsanii, sarbatori fericite si când te întorci de le Epicentru la regiunea Centru ?


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s