Azi, un rosu: Bricco del Drago Langhe DOC – Poderi Colla, 2005
Vin Piemontez, asamblaj (sa nu v-aud ca spuneti cupaj ca va dau la gioale) ticluit cu astutie de apothicar de talianul cel hotoman : Dolcetto si Nebbiolo, doua soiuri despre care votre serviteur recunoaste umil ca pâna luni seara nici nu auzise. Mare lacuna, aman, aman !
Roba : un vin cu sprâncene-ncruntate si cautatura neguroasa, de un rubiniu profund dar care, sub o lumina tainica, arunca mici ocheade movulii furisate si coquine…
Aroma : ah, înconjur funambulesc al lumii pe coame de curcubeu, voyage bluffant între eleganta spilcuita a unui grand cru classé bordelez, vraja de la Antipozi si îmbatatoarele guivaeruri de pe malurile Rhônului, ce mai, un florilegiu de profumuri aromitoare : cirese, cacao, mirodenii, dulceturi de fructe rosii, prune, anason, ceai, violete si asa mai departe, vorba lui Vasile… Game si variatiuni intr-o perfecta interpretare italieneasca.
Gustul : puternic dar cu gâdilici subtil la palat, viril dar cu taninuri matasoase, corp de sculptura din Rhodos în care finetea Dolcetto-ului mângâie desavârsit puterea de colos revarsata de Nebbiolo… Echilibru perfect.
Finalul : prelung, voluptuos, un buchet de gheomandii, un état de grâce, cosmogonie haiduceasca scrisa în cheie ademenitoare, un sfârc de mireasa rapita sub un foc de artificii…
58 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Surorile Marx 
Am şi io o întrebare de bun simţ: se bea la iarbă verde?
Se bea Angela, se bea, d’apai cum ?
Şi pitit după sticlă e ariciul? Sau e doar o părere?
e bine, pentru ă dacă vreodată ne vedem cu babelel tale cu tot la picnic, îmi rămîne mie toată berea!
Soro,
Aricii tocmai s-au sculat. Ei ziua nu se pitesc dupa sticle de vin, ci în alte locuri mai tainice. Daca vrei vin cu arici, asteptam sa se-ntunece.
Angela,
Pai punem de-un pique-nique federator, ideea e splendida, am notat. Berea ta e deja în frigider.
coquine adică malicieuse or
coquine adică femme perdue?
Malitioasa, soro. Jucausa, zglobie, sireata, deh.
Une femme n’est jamais perdue….
merci, sunteţi nişte doamne RĂU!
Mersi de alint.
Păi şi se-mpacă sprâncenele-ncruntate şi căutătura neguroasă cu coquiuna jucăuşă?
De minune, soro. Se completeaza reciproc, e un mariaj sublim.
Alexadre, une femme e mereu perdue. Ca sa poata fi salvata. Coquine, cum ar veni 😀
Adica se face ca se leaga la sireturi, nu ?
Superb.
@MBadragan, the lady in distress adicătelea? Aşa vă amăgim noi ca să vă etalaţi masculinitatea 🙂
Ei, etalam… Ce, e canasta ?
Pai, mai copii, eu nu am intilnit inca nici un barbat sanatos la cap care sa reziste macar unei priviri feminine indurerata, d’apai unei lacrimi sau unei topaieli de camasa pe fragilu’i spate. Si drept e ca nici femei care sa nu faca uz de asta sensibilitate, mai mult sau mai putin constient, nu am intilnit.
Tolstoi, parca, avea dreptate. Femeia nu iubeste, femeia sufera. E o solutie mai sigura 😀
Si tot Tolstoi zicea: iubeees fe mee-iaaaaa…
Ulise a rezistat. Avea dopuri în urechi.
d-aia şi le-a pus, ca să reziste! n-a fost fair-play, da?
Io stiu ? Avea omu’ o treaba.
Acu’ ai si tu dreptate, cine e bou sa-si puna dopuri în urechi la un clipit des de gene lungi ?
Marius, mi se pare că am mai protestat eu odată în legătură cu domniţele numai bune de salvat. Chestia asta tre’ să moară odată. Sper să nu mor io înainte.
Dacă vede Andreea citatul din Tolstoi, să ştii că magazinul cu îngheţată de la coloane la Romană e nonstop. Zic şi eu.
Oi avea eu un côté mai efeminat, asa, dar la mine e invers. Pe mine femeia ma salveaza.
Şi pe mine, dacă e suficient de bătrînî, alexandru. nu de alta, da’ să-mi lase vreo moştenire.
am vru’să zic „bătrînă”
apropos, babele nu ar vrea să mă treacă-n testament?
Nu te-as sfatui sa le-ntrebi.
mă risc, că-s bărbată de felu’ meu 😀
Pune o vesta antiglont înainte, ceva. O casca n-ar strica.
da’ dacă aş cînta ca greierele ăla din Veronica: „Nimic nu mă tulbură, nimic nu mă doboară/ Să vină orice vreme, dar da-ţi-mi o chitaaarăăă”, nu le-aş deveni brusc simpatică şi demnă de trecut în testament? N-aş fi drăgălaşă, aşa?
Ba da, desigur, dar în acceptiunea babeasca „dati-mi o chitara” însemneaza o chitara data-n cap, ceva à la Pete Townshend. Trust me.
bine, bine… ştiu cînd să renunţ!
Fii naturala si daca e sa te treaca în testament, o sa fie ceva spontan. Doar nu forta lucrurile. 🙂
o să-nvăţ să fac şpagatul, poate apreciază
E un atu baban.
Alecule, Andreea este teribil de interesata de localizarea gelateriei din Romana. (asta pentru ca, evident, am fost slab si i’am spus despre citat) 😀
Există mai multe şanse aşa decât cu chitara, Angela.
Dragoane, Petronia era faptasa cu gelateria, nu eu.
Foarte bine ai făcut, Marius. Sinceritatea e importantă, mai ales când contrazice instinctul de supravieţuire. Frumos.
Nu e gelaterie, e un magazin deprimat şi deprimant, dar care are frigider cu îngheţată. Drum bun, ai grijă la semafor la intersecţia cu Calea Dorobanţilor că trec demenţi cu viteză pe roşu la ora asta.
Petronia cu gelateria, eu cu vinaria, deh.
Marius, dacă tot te duci pân’acolo, întreabă te rog şi pentru mine ce s-a întâmplat cu varianta cu ambalaj roşu a îngheţatei Best de la Nestle. Era cea mai bună şi a dispărut misterios.
Aolica… mea culpa, n’am fost atent la paternitatea, pardon, maternitatea comentariului.
Petronia, promit sa pun intrebarea daca ajung pe acolo. Acu’ stiu despre care magazin vorbesti.
Exact, ăla al cărui vânzător trebuia să fie de mult la Alcoolicii Anonimi.
mha mhahahamhahamhahaaaaaa! iar ati baut fara mine!!!!!!!!!!! nesuferitilor! nu puteati sa-mi dati un cot?! ma trezeam !
vinul cu care ne-ai iesit aseara in intampinare, adica le-ai iesit ca eu dormeam,dar nu mai conteaza, e unul din putinele vinuri care se naste din doua soiuri diferite. Si procedeul asta se intampla destul de rar pentru ca maturizarea celor doua soiuri are loc la momente diferite.pentru ca vorbim de un vin rosu vorbim de macerare, in caz ca intreaba cineva ce legatura are maturizarea cu vinul.
fiind un vin rosu „dolcetto”sa-l asortam cu un desert si un fel de mancare cu aroma dulce. altceva decat cozonac nu-mi trece prin cap.:)
Pulpe de pui cu caise ca fel principal! na!(orice reteta care are arome moderate, ca aceasta, cu un gust slab de fructe, va scoate in evidenta gustul delicat al vinului).
p.s. @ musiu, pentru ca papilele s-au delectat cu unul rosu iti recomand cu indrazneala Sanrocco Langhe DOC alb! pana il bei, imagineaza-ti o combinatie intre Pinot Noir, Chardonnay si Riesling.e unul din putinele vinuri obtinute prin fermentarea malolactica şi stocarea pe drojdie pana in primavara! doar primavara se face imbutelierea!
Anaid, ti-am dat si ghionturi si suturi, am varsat galeti cu apa rece peste tine, am pus Wagner si heavy metal la maximum. dar nu te-ai trezit. Sforaiai atât de plenipotentiar ca nu stiu ce te-ar fi desteptat.
Am notat retetele tale, o sa ne executam.
Ce-ar fi sa faci tu cozonacul ala, sa te ocupi si tu cu ceva în loc sa te culci la sapte seara ?
Si albul ala de care pomeneai îl aduci tu.
adicatele dupa cum zici , imi pare ca dor,meam ca mortu-n gara! eu vin cu vinul si cu cozonacul , tu faci pulpele cu portocale! poti inlocui portocalele cu frisca si ciocolata(dupa bunul plac si gust) hi hi hih
erata* dormeam
Buna de dimineata stimabililor. Vaz ca aia la care e mai devreme din motive de fus orar sint si cei mai activi. Poate pentru ca ei sint la munca, nu stau acasa ca putorile astea din Romania. 😀
Buna fu cafeaua? Alecule, un croissant? Ceva?
care fus orar Marius, mie imi pare ca-i dimineata de vreo 6 ore! la voi rasare soarele la 12? care munca? suntem la plaja! care cafea ? mancam inghetata! care musiu? nu vezi ca s-a culcat la loc?
Bun vinu’ de-aseară! Nu dă dureri de cap şi fac o poftă de cafea dimineaţa …! Mmmm!
Yo Mister Dragon,
Cafeaua fu bauta la botul calului caci uarc, uarc, uarc si iar uarc. Buna fu. Multa, mai ales.
Croissante pauza. Doar în uikend. Calorii & unt în cantitati mult prea industriale pentru un consum cotidian.
Anaid,
Care m-am culcat ? Sunt treaz si lucid. Ah, da. Rercunosc. As face o siesta 10:00 – 18:00 dar no can do.
Da Anaid, revizuieste fusurile. Ala orar în special, ca de la o vreme ti se pare ca e luna plina la sase seara si dimineata când cocosii înca sforaie.
Da, am sa fac pulpe de portocala. Si coapse de portocala. Desi pulpe cu pielea ca de portocala înseamna celulita. Nu conteaza, important e sa ne simtim bine.
Soro, nu, parol. Nici o durere cât de mica. Dimineti absolut limpezi.
musiu am zis eu „de” sau „cu” ? prepozitii ,prepozitii, da nu coboara la aceeasi gara! fa o revizuire si baga o pulpa si-o coapsa si la coborare si la urcare. 😉
Anaid, eu cobor din mers. E mai sigur. Dar de hatârul tau, revizuiesc si adaug.
ce arici?!!!!! pisica cu o mie de vieti si intotdeauna in picioare! ma inclin abilule !
Alexandre, poti sa’mi trimiti mie prin DHL croissantele pe care nu le consumi tu in timpul saptaminii din motive de aport caloric exagerat. Astia din Bucuresti nu stiu sa faca (cu vreo 2-3 exceptii). Iti trimit eu sucul de portocale la schimb.
Marius,
Schimb croasante nu cu suc de portocale ci cu Prince Matei de la Villa Zorilor, Merlot, 2004.
Adauga daca vrei si alte „viennoiserii”, adica pains au chocolat si ce vrei tu sa-ti mai însenineze brecfasturile.
Anaid, nu sunt Homo Habilis, adica nu sunt abil, ci debil.
Marius, trebuia sa spun adaug (adica eu), nu adauga (tu). Deci completez eu diferenta.
Sau poate gasim o bursa cuiva sa vina ucenic pe la un brutar pe-aici si sa se apuce de facut croasante acasa. Dans les règles de l’art.