Poşta redacţiei 16

Babelor,

O fată (nu dau numele) ne cere părerea. S-o ajutăm:

„Dragă Rhetta,

Am şi eu o întrebare. În ultimele zile am stat şi m-am gândit la grămada de lucruri din care este compusă viaţa mea, şi cred că am reuşit să formulez o concluzie sau un enunţ: trăim fie ca să fim fericiţi, fie ca să îi facem pe alţii fericiţi.
Cum ţi se pare? Crezi că am dreptate? Dacă vrei, poţi să pui pe blog mailul ăsta, sunt curioasă ce o să zică ceilalţi.

Cu drag,

X”

Bine, numele era altul, dar am zis că nu-l dau, aşa că am scris X. Cum eu n-am mai dormit de două zile, nu mă grăbesc să răspund la întrebare, pentru că n-o înţeleg. Dacă voi ştiţi, ziceţi.

Vă pup, şi baftă lui X, dacă are nevoie.

Rhetta

PS: Petronia şi Alexandru sunt obligaţi să răspundă. Ştiu ei de ce (dacă răspunsurile sunt corecte, ştergem cu buretele ce a fost. Dar păstrăm poza cu tabla mâzgălită, pentru orice eventualitate).

10 comentarii

  1. dar asta e o intrebare de betziv. de fapt e un hohot de plans.

    pot sa jur ca traiesc ca sa o iubesc pe aia si sa o fac fericita. dar… :((((((

    VREAU SA FIU IUBIT! :((((((

  2. si sa am bere. mda…

  3. scorpie batrana,

    daca fata X enunta de exemplu:
    „traim fie ca sa le platim datoriile pentru bautura de la bodega, fie ca sa dam foc la cat mai multe bodegi unde avem datorii pentru bautura” eram de acord. asa, nu stiu.

  4. Extraordinar de offtopic: soro, ai o leapsa la mine. Mai mult nu pot sa zic.

  5. Ntz… Ana Poker, nu te credeam genul de om care raspunde cu „da” sau „nu” la o intrebare cu „sau”.

    Rhetta, o sa raspund la chestia asta, dar nu pentru ca as simti vreo musca pe batic, ca am explicat cand a fost cazul de ce tu de fapt topai de fericire si doar te dai faultata de meciul amical de ping-pong (cu prelungiri) dintre mine si Alexandru. Mi-e mila insa de framantarile d-rei X, pentru ca si eu am fost tanara candva si inteleg cum e sa ai naturelul simtitor.
    Asadar, d-ra X,
    Exista mai multe raspunsuri posibile la dilema dvs. Astfel:
    – in primul rand, aveti rabdare. Varsta de 17 ani trece, la fel ca toate celelalte. Bine, de la un moment dat ele inceteaza sa mai treaca, dar sa nu va intristam mai mult decat reusiti singura sa o faceti.
    – unii, care zburda de ici-colo toata ziua iubind omenirea, ar reformula concluzia dvs. astfel: ar trebui sa traim ca sa fim fericiti facandu-i pe altii fericiti. Sa-i lasam in starea lor Zen si sa trecem mai departe. Shhhh… Incet, sa nu-i deranjam.
    – la scoala de oameni Marx ati putea afla ca fericirea nu e dezirabila, pentru ca atunci cand suntem fericiti devenim extrem, extrem de egoisti, nu ii mai vedem pe cei din jur cu durerile lor si le scoatem ochii cu fericirea noastra, suntem destul de enervanti pentru ca trancanim tot timpul si de altfel capatam si niste mutre destul de tampe asa, cu colturile gurilor priponite de urechi. O viziune destul de realista, dar poate putin amara.
    Asa ca sa rezumam experienta mea de baba, fara sa fac o teorie a fericirii din care sa rezulte ca ea nu exista, ca iar va apuca plansul. Io una incerc sa traiesc fericita fara sa fac pe altii nefericiti. Mi se pare cea mai onesta medie intre egoismul meu natural si sufletul care nu mi-e chiar ca smoala. Nu are cum sa imi reuseasca de fiecare data si esecurile le port, in functie de gravitatea lor, cu mine ceva timp. Imi amintesc din cand in cand de le, ca un omagiu pentru omul pentru care sau momentul in care nu am putut sa fac mai mult. (Intrebari-cheie, d-ra X: se putea mai mult? Se putea altfel?)
    Sigur ca, esentialmente, e un principiu egoist. Dar nu e cel mai egoist dintre cele posibile (traim ca sa fim facuti fericiti) si pe deasupra e si destul de realist. Infim de putini dintre noi au vocatia martirajului onest (a trai pentru a-i face fericiti pe ceilalti). Cei care se insala ca o au ajung frustrati, ii urasc pe ceilalti pentru ca trebuie sa isi sacrifice fericirea pentru ei si devin amari si rai. Nu-i mai bine sa fii un egoist moderat, sincer cu tine si cu lumea? Sa accepti ca egoismul e parte din natura umana, tocmai ca sa-l poti supraveghea cu ochii deschisi? Pentru ca si asta daca doarme naste monstri, nu numai ratiunea.
    Sper ca ati inteles ceva. Daca nu, cu atat mai bine. Veti ajunge la propria dvs. concluzie, mai buna decat cea de la care ati pornit. Va dorim succes, nu fericire. Fiindca, in afara cazurilor de vicisitudini obiective ale vietii, fericirea e totusi o atitudine fata de dvs. si de ceilalti.

    Hm. Se vede ca mi-a priit iesirea din postul etilic. Hehe…

  6. Rhetto,

    Iar esti afurisita, pentru ca nutream ceva sperante c-o sa ma pedepsesti mai usor.

    Montesquieu zicea: Dac-am vrea numai sa fim fericiti, ar fi posibil. Însa vrem sa fim mai fericiti ca altii, iar asta aproape mereu e dificil, pentru ca-i credem pe ceilalti mult mai fericiti decât sunt…

    Mamzel X,

    N-ai formulat nici enunt, nici concluzie, ai pus pe hârtie fierberile momentului si starea de spirit a anilor tai.

    La sapte ani un fleac te facea fericita, drept pentru care lumea întreaga ti se parea fericita, deci nu-ti puneai problema.

    La saptespe, e cam pe dos: un fleac te si mai face nefericita decât esti, lumea ti se pare cruda, rece si nesimtitoare metafizica, n-ai bani nici de-o baie, traiesti ca sa fii fericita cu gagiu-tu: tu sa-l faci fericit, el sa te faca fericita. Si esti convinsa ca nu placerile aduc fericirea, cu exceptia uneia, adica vorb-aia:

    On the bed, on the floor
    On a towel by the door,
    In the tub, in the car,
    Up against the mini-bar

    I’m fucking Matt Damon…..

    La dousapte ai dezghiocat deja un plod, aia e fericirea ta, începe sa te doara-n cur de barbac-tu si-ncepi sa traiesti pentru fericirea altora, adica a lu ala micu, pâna-ncepe sa-ti murdareasca tapetul cu cariocile, dupa care o sa-l dai la cresa, gata.

    Peste treisapte sar; e rutina si iar rutina, cacat, între aspirator, coafor, copii, munca si ciorapii lu’ barabac-to n-o sa ai timp sa te gândesti la întrebari din astea, doar daca te muti la patru camere si dai peste jurnalul pe care-l tineai pe la cinspe-saptespe ani.

    La patrusapte, incepi sa-ntelegi ca au fost macar doi oameni pe pamântul asta care-au fost fericiti sa traiasca pentru fericirea ta, ca erau fericiti sa-ti dea totul, ca erau si mai fericiti sa te vada fericita. Le mai dai un telefon, le mai aduci o garoafa la spital. Sau la cimitir.

    La cinzesapte chiar ca-începe sa ti se rupa de toti si constati ca fericirea înseamna placerile pe care nu ti le-ai facut niciodata.

    La saisapte constati ca nu traiesti ca sa fii fericita, ci ca sa te rugineasca artrozele, da’ ai vrea si tu sa traiesti pentru fericirea altora, daca vor nepotii sa dea pe la tine o data pe an ca sa le mai bagi o bancnota-n buzunar, sa fii tu fericita

    La saptesapte, esti fericita ca înca mai traiesti, tot nu traiesti pentru fericirea altora care numai fericiti sa se ocupe de tine nu sunt. Dar ai sa fi fericita ca înca poti sa bei singura cu paiul un pahar de apa, deci un fleac te face iar fericita si o luam iar de la sapte ani.

    Asa ca asculta un sfat de la mine: daca vrei sa fii fericita, nu-ti mai pune întrebari din astea, ca te macini inutil, pierzi vremea. Traiesti pentru ca traiesti. Îti doresc multa fericire.

    Ah, si daca vrei sa-i faci fericiti pe ceilalti, nu uita ca fericirea fiecaruia nu e obligatoriu si a ta. Vezi mai întâi ce vor, ca sa stii daca poti sa te înhami la asa ceva.

    P.S. Am glumit. Gândeste-te mai întâi ca fericirea nu înseamna sa ai, ci sa stii sa te bucuri de ce ai.

  7. Da, fericire=bucurie(temporara).Fericirea vesnica e la vreo 33 de mii de kilometri deasupra capului meu. Bravos,musiu alex.Traim ca sa traim.Buuuun.Si cand Traim(cu T mare.),ce facem? Mancam,bem si ne fu …t…em.Asta se intimpla in majoritatea distractiilor .Dupa ce energia sexuala este epuizata(oricat de mare ai libido-ul)trecem la alte subiecte:literatura,bancuri,barfe,,etc..Si mai spre seara ne rugam sa ne mai calce vreun Orgasm,ca bine ne-am simtit dupa ultimul..Fericirea nu este o problema materiala, ci spirituala.

  8. Calca-ne-ar, Vasile le Cinquième, calca-ne-ar… 🙂

  9. Pe fata asta X o cheamă Statuia Libertăţii ?

  10. musiu p.s.-ul merita niste aplauze! le auzi? bat de juma’ de ora din palme.:)


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s