Destăinuirile Rhettei Marx (V)

Babelor,

Mel Ankolik a fost bărbatul pe care l-am iubit probabil cel mai mult (19 ore şi 23 de minute, cu două pauze de masă şi opt pauze de ţigări). Şi la scurt timp după ce l-am iubit, Mel…
Ok. Mai bine vă spun povestea noastră:

L-am întâlnit pe Mel în 1965 pe plaja din Beirut (am mai povestit de altfel despre activităţile mele de contraspionaj), şi am intrat imediat în vorbă, amândoi având calităţi fizice deloc neglijabile, mai ales în costum de baie.
Peste nu multă vreme după ce am schimbat un „salut” grăbit, ne aflam în camera mea de hotel, iubindu-ne ca nişte iepuri descreieraţi, în aproape toate poziţiile cunoscute în afară de acelea care nu se potriveau cu tocurile mele de 15 centimetri. Dar ne-am tras-o din faţă, din spate, de sus, de jos, din stânga, din dreapta, ba chiar şi din alte câteva părţi.
Deci mult.

Când totul s-a terminat, Mel s-a cuibărit în braţele mele şi a început să se scarpine la coaie.
Cele dintre voi care au asistat vreodată la un asemenea spectacol, probabil că nu l-au putut uita prea uşor.

La început, bărbatul se scarpină încet, aproape gânditor. Face asta timp de câteva minute, după care expresia de pe faţa lui se schimbă; un zâmbet larg îi luminează chipul, iar ochii par să aparţină cuiva care a fumat un cartuş de marijuana. Bărbatul încetează să vorbească, emiţând în schimb un grohăit sugrumat, şi continuă să se scarpine până când, într-un târziu, respiră uşurat, de parcă tocmai ar fi ejaculat, şi adoarme brusc.

Ei.
Mel al meu se scărpina de aproape trei sferturi de oră când m-am ridicat ca să mă duc până în camera de baie din motive evidente. Ridicându-mă, am observat ceva.
– Mel, am zis.
– Da, iubito, a spus el.
– Te-ai scărpinat cam mult.
– Hm, mmhhhh, hrrr, mi-a răspuns.
– Eşti plin de sânge, am zis.
Şi era, într-adevăr.
– Hm, mrrr, a spus.
– Mel. Curge sânge din tine. Îţi curge sânge din coaie. Opreşte-l. Mă duc să fac duş.

M-am întors după vreo două ore. Mel murise din cauza acelei îngrozitoare hemoragii. Pe faţă avea un zâmbet cât casa.

În fine, şi ca să fiu sigură, i-am mai tras un glonţ în ochi.

Vă pup,

Rhetta

7 comentarii

  1. exact la asta ma gandesc si eu de cateva zile. sau saptamani, nu mai stiu.
    nu exact la asta, dar la un fel de asta: la feptul ca da, omenirea are nevoie de o noua mare, mega gigantica poveste de dragoste.
    da.

  2. O moarte aproape ero(t)ica, un Romeo mort prin exsangvinare si o Julieta care a mers mai departe, imbinarea perfecta de romantism si realism, intr-adevar toate datele pentru povestea de care lumea moderna are nevoie. Perfect timing.

  3. Era cat pe ce sa-mi inghit tigara de ras:))

  4. Cum dreak sa denigrezi scarpinatul la coaie. Blasfemie.

  5. Pai ce denigrare, VreauUltimulLoc? E oda, nu vezi ca omul a murit fericit? It’s something to die for.

  6. Pai nu poti muri din scarpinat la oua poti doar sa te inalti pe cele mai inalte culmi ale meditatiei. A se vedea si pozitia lui buda ;).

  7. Vezi? Ai pierdut un barbat cu sange-n coaie.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s