DE CE?

Navigam pe internet candva saptamanile trecute si la un moment dat, intr-adevar, mi s-a parut ca vad un text bizar. Nu i-am dat insa atentie, considerandu-l o gluma. Doar s-au mai vazut glume din astea.

Ieri, totusi, am aflat ca nu era o gluma. Era, de fapt, o gluma foarte proasta. N-am inteles-o, n-o inteleg nici acum.

L-am cunoscut la Constanta si pot sa zic ca era un tip de viata, chiar daca nu eram neaparat la fel ca firi. Intr-o seara am tras o bauta impreuna cu el si cu Mugur intr-un apartament. A fost placut. Iar acum cativa ani, la Bucuresti, am fost impreuna pe aceeasi scena a Clubului A, eu deghizata cu o mustata si o chitara electrica, el fiind el insusi.

De ce? De ce? De ce?

Poate pentru ca, asa cum zicea sor-mea la un moment dat, a fost cel mai bun raspuns pe care l-a gasit in fata problemelor vietii.

Si totusi, e un raspuns care nu raspunde indeajuns. Asa ca voi continua sa intreb: De ce? De ce? De ce? De foarte, foarte multe ori de ce, pentru ca nu inteleg. Nu vreau sa inteleg si nu pot sa inteleg. Orice mi-ati spune.

Anunțuri

4 comentarii

  1. 1. mugur grosu?
    2. e intrebare fara raspuns.
    3. scria bine,simtea frumos, traia cu sete.

  2. SOMNUL

    dormi degeaba.
    visul e la mine.
    G.V.
    BABO ARE SI O POEZIE „RASPUNS FARA INTREBARE”, POATE CA NICI NU E NEVIOE DE INTREBARI

  3. Anaid, deşi sunt întrebări retorice sunt imposibil de evitat în aşa situaţie. În funcţie de cât a fost de apropiat de cel dispărut, fiecare cunoscut îşi pune întrebări mai multe şi mai dureroase. Dacă nu au fost semne, dacă nu putea face ceva, dacă nu ar fi putut vorbi mai des.

    Veta, asta e una din întrebările cele mai dureroase, pentru că nici un mesaj de adio nu îi răspunde. Ştiu cumva de aproape cum e, probabil cel mai tare doare frustrarea şi cunoscuţii se întreabă obsesiv dacă nu ar fi putut schimba ceva sunându-l cu o oră, cu un minut înainte să facă asta şi spunându-i ceva vesel, întrebându-l dacă iese la o bere, dacă dă cu împrumut rucsacul şi multe altele. Ceva care să-l agaţe de viaţă. Deşi nu se poate verifica, răspunsul la întrebarea asta e „nu”, pentru că fiecare din noi are drumul lui.
    Păcat.

  4. @ anaid – Da, Mugur Grosu.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s