Campania din Grecia, sau cum am ajuns pe o insulă din statul New York. (părţile I şi II)

Babelor,

Partea a întâia:

În timp ce Petronia şi Alexandru, cică ditamai comandanţii cu funcţie de răspundere în armata surorilor Marx, îşi scriau mesaje de dragoste (presupun, pentru că eu una nu vorbesc franceza, dar ce altceva să-şi scrie doi oameni în limba aia?), a sunat telefonul. Am răspuns. Era Barack Obama.
– Sărumâna doamnă Marx, zice, Barack Obama la telefon.
– Bună ziua, zic eu circumspectă.
– Doamnă, uitaţi de ce vă sun, zice el; este vorba despre criza aia cu Grecia…
Îl întrerup:
– Eu duc război cu Grecia, cu criza e altcineva responsabil…
– Păi da, despre război ziceam de fapt, spune el. Care-i treaba, doamnă Marx: aş vrea, dacă se poate, să intermediez o pace.
– Mă rog, zic, dacă vreţi, putem încerca…
– Păi să-ncercăm, hai, vă rog eu frumos. Nu vreţi să veniţi până aici şi să stăm de vorbă? Adică veniţi dumneavoastră, vine şi domnul prim-ministru al Greciei, bem o cafea, vorbim, poate cădem la o înţelegere…
– Bine, zic. Unde să vin?
– La mine, la Washington, spune Obama.
Ceea ce nu îmi convenea câtuşi de puţin.
– Domnule Obama, zic tăioasă, am mai fost la Washington şi este un oraş cât se poate de anost. Nu vin acolo. Dacă vreţi să ne vedem, hai mai bine la New York, ştiu un restaurant acolo, chiar în Chinatown, am uitat cum se cheamă strada, dar îl găsim noi, nici o grijă. Şi mai e un japonez la 103 cu Broadway, da, mai bine acolo.
– Sigur, zice Obama. Mâine dimineaţă pe la un doişpe?
– S-a făcut, spun.
După care ne urcăm fiecare în avionul lui şi fix la 12 ne întâlnim la japonez. Eu iau un platou cu sushi şi sashimi, Obama ia şi el unul, bem câte un Tsingtao, grecul nu apare.
– Păi ce facem domne, zic eu.
Dă Obama nişte telefoane, în cele din urmă îmi spune:
– Ştiţi, cred că ar fi o mică problemă: un dragon de-al dumneavoastră a distrus aeroportul din Atena, şi domnul prim-ministru nu poate să decoleze…
– Păi să plece de la Tirana, de la Sofia, ce-i treaba mea? Deci nu vine, da?
– Nu, cred că nu, zice Obama jenat că mă pusese să bat atâta drum degeaba.
– Bine, zic. Atunci ce s-o mai frecăm, ne vedem altă dată, eu mă duc pe-afară să profit de vremea asta mişto.
Ne despărţim, fiecare o ia pe drumul lui. Al meu mă duce la Penn Station, unde mă urc într-un tren care urmează să mă ducă la alt tren care urmează să mă ducă la un autobuz care urmează să mă ducă la un feribot care urmează să mă ducă pe Fire Island. Mai exact, în Fire Island Pines. Fire Island fiind o insulă în apropierea New Yorkului, mai la est de oraş.
În tren, stau şi mă uit pe geam când din faţa mea se aude o voce de bărbat:
– I mean, she’s the sexiest girl in the neighborhood and she’s afraid of sex?!?
Hm, îmi zic, treaba lui. Dau să moţăi cinci minute sau poate zece, mă trezeşte aceeaşi voce, zicând:
– I mean, she’s the sexiest girl in the neighborhood and she’s afraid of sex?!?
O fi vreun obsedat, îmi spun, sau careva cu un tic verbal. Închid iarăşi ochi, dar îi deschid din nou când bărbatul repetă propoziţia. După care o mai repetă odată.
Dau să mă ridic şi să-l pocnesc în moalele capului cu bastonul, când observ că nu e singur; lângă el este alt bărbat, şi fiecare citeşte un rol de pe un iPod. De-aia se tot repetă cuvintele lor, înţeleg eu acum.
Cum respect munca actorilor şi cum bărbaţii arătau amândoi aproape foarte bine, nu mai pocnesc pe nimeni ci îmi bag nişte căşti în urechi şi mă las legănată de vagon până ajungem. Ies din tren, urc în autobuz, cobor, mă urc pe feribot, plutim ceva, ajungem până la urmă pe Fire Island.

Partea a doua:

Buuun. Deci cobor de pe feribot. Şi ce văd? Zeci de bărbaţi la bustul gol, după ce mai văzusem cam tot atâţia pe barcă. Toţi plini de muşchi şi alte alea, toţi cam galeşi, dar cumva…
În fine. Nu înţeleg ce-i cu ei, mă gândesc că or fi nişte englezi beţi, ca în Spania, şi mă duc către plajă. Pe drum, lucrurile mi se par ciudate, dar totuşi. Mulţi bărbaţi, enorm de mulţi, mult prea mulţi. Ajung pe plajă, şi în sfârşit realizez ce-i cu ei. Realizez asta pentru că îi văd pe doi sărutându-se de mama focului pe un cearşaf, şi slipul unuia dintre ei părând gata să crape în faţă. Mai merg ce mai merg, văd că mai toţi se ţin de mână, se mângâie, se masează, ba unul chiar îmi zâmbeşte ruşinat, pentru că are mâna în slipul altuia, frecându-i, bănuiesc, pula.
Ok. Deci o mică comunitate gay, punctată ici şi colo de o babă nebună ca mine sau de un cuplu picat acolo din altă lumea, sau de o familie cu trei copii şi o bunică, şi tot aşa.
Dar cam 95-98% din oamenii pe care i-am văzut erau bărbaţi, şi probabil că toţi erau homosexuali.
În fine, mi-am întins pătura undeva, mi-am pus ochelarii de soare, de baie nu putea fi vorba, că apa părea să vină direct de la polul nord, am răsfoit o carte cu poeziile lui Dimov, am încercat să scriu şi eu una, dar m-am oprit după al treilea vers, m-am mai holbat puţin la băieţii care mişunau pe plajă ţinându-se de mână, m-am bronzat niţel, m-am jucat cu un câine care venise să mă salute, şi uite-aşa s-a făcut ora şase şi m-am cărat.
Adică m-am întors înapoi în port, să văd ce face feribotul care trebuie să mă ducă înapoi. Cum îmi era foame, intru undeva, trec printre sute de bărbaţi apetisanţi dar neinteresaţi, mă abţin să-l pleznesc pe unul frumuşeeeeel de tot pe cur, mă abţin şi la următorul, comand un Burger, plătesc 12 dolari, mă simt furată, dar asta e, mănânc, mă plimb zece minute aşa, de siestă, observ că pe insula asta lumea bea alcool în văzul tuturor, nu ca la NY (pe plajă erau un tip şi o tipă care împărţeau o sticlă de Absolut, mi s-a părut foarte romantic), şi mă întorc în oraş.

Şi acum sunt din nou în Grecia, m-a adus un prieten cu un F-16, şi mă pregătesc să atac ceva. Nu ştiu încă ce, că n-au rămas prea multe chestii întregi.

Vă pup,

Rhetta

Anunțuri

6 comentarii

  1. Rhetta,

    Afla ca Petronia si subsemnatul nu se gaseau deloc în permisie sub podul suspinelor. Nu. Schimbam mesaje codificate despre pozitii inamice, miscari de trupe, depozite de carburant, de munitii si asa mai departe. Adica ne ocupam de tot teatrul de operatiuni în timp ce tu erai la déjeuner en tête à tête, ghepraid, plaja si alte destinderi. Si când te gândesti ca grecoteiul ala ne-a dat teapa…

    Penn Station…hm. Adica CD-ul Vibe, al alora de la Steps Ahead. NYC record company. Sa lasam, afla ca pâna la victoria finala nu mai e decât un pas. Merci qui ? Hein ?

    Înteleg ca te-ai simtit furata la burgheri, da’ ca ti-a dat japonezu’ bere chinezeasca nu ti s-a parut légèrement incongru ?

  2. Subliminalo.

  3. Rhetta, mă simt trădată şi neînţeleasă până în vârfurile degetelor cu care am scris acel bilet, adică alea de la mâna dreaptă. Aproape că m-am înfuriat. Eu îmi exersez caligrafia pentru tratatul prin care turcii o să ne predea orice (semnat în alb) şi pentru falsificat ordinele lor scrise (mesaje de dragoste? Asta crezi că scria Napoleon pe front? O dată a încurcat şi omul biletele şi a ajuns cel al Josephinei la un colonel şi gata, de acum tot ce se scrie în franceză e sentimental. Era vorba de afaceri. Pe deasupra, eu îmi mai asum şi riscuri declarând în scrisul mare ce fel de afaceri). Şi tu faci plajă în Fire Island şi te îndopi cu burgeri. Vezi că ţi se revoltă trupele.

  4. Ha. Este vorba, bineînţeles, despre greci.

    Cât despre misiva presupusă de amor, Rhetta, cam ce fel de babă mă crezi să îi scriu aşa ceva lui Alexandru când el comunică aşa de frumos cu Jazz? Aş încălca cele mai sfinte reguli: cele ale băbeniei şi cele ale ospitalităţii. Groaznic. Aştept scuze cât farul de mari.

  5. Ascuns bine mesajul din eticheta „Rhetta vrea clătite”. Subtilitatea a fost mereu punctul tău forte, Rhetta. 😀

  6. gia mou , o mica rezolvare a 3lemei . daca un stat supune votului majoritar valoarea lui ‘pi pe 3 ori radical din e, totul supra integrala de la 0 la 1 din radical din x dx’, sansele sunt sa iasa orice prostie, desi exista o singura valoare corecta si ea poate fi dedusa in dulcele stil classic . or ti-ai luat flagunderwers azi ???
    Gday, all !


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s