Nu te teme, iese mult mai bine cu toc, tuş şi hârtie adecvată (învechită artificial). Pentru etichetele de vin, zic. Pentru alea de peltea de gutui nu-i musai, deşi ar arăta bine.
Anunțuri
6 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Petronia, m-ai condamnat la fericire. Ma simt ca un Grand Cru Classé de care tu apropii un tirbuson de aur.
Ma duc sa-mi ispasesc lipotimia-n vârful ciresului, acolo e cam al unspelea cer.
Mâine cumpar vie.
Castelano ce esti.
Vezi să nu te apuce răul de înălţime, să înlocuieşti un leşin cu altul. Şi căzutul din copac doare. Cui mai scriu eu etichete?
Ai uitat ca am un hamac dedesubt ?
Riscul e calculat.
Păi nu mai ţin minte cum rămăsese cu plasa de siguranţă. De altfel pentru autenticitatea trăirilor arboricole la mare altitudine ar fi recomandabil să uiţi şi tu. Atunci să vezi palpitaţii când bate vântul şi copacul face vjjjjjjj la stânga, vjjjjjjjjjjjjj la dreapta şi tu odată cu el, evident.
Caut o noapte fara vânt. Alt risc calculat.
Sau nu, mai bine uit. Cum spui tu. Cheveux au vent, nu-i asa ?
Ai dreptate, Petronia.
Ah, si ti-am concoctat ceva.
Sigur că am dreptate, în felul ăsta riscul nu există, dar sentimentul e ca şi cum ar exista. Mie mi se pare că asta înseamnă risc calculat.