CM de fotbal din Africa de Sud. Primul meci: Africa de Sud – Mexic.

Babelor,

Acum vreo două luni ne lăudam cum am trimis noi un băiat serios, un profi, cum se spune, să transmită în direct pentru noi de la mondialele de fotbal din Africa de Sud. Cum de-atunci n-am mai auzit nimic de la tip, şi i-am dat totuşi un teanc de bani, m-am dus după el să văd ce face. L-am găsit într-un bordel din Durban, cu trei fete. Era îmbrăcat într-o salopetă de piele cu ceva ţinte şi alte accesorii, şi când m-a văzut a început să sângereze, poate din cauză că l-am pocnit cu un vibrator în gură.
– Scuzaţi-mă, doamnă Marx, a îngăimat scuipând un dinte.
– Bine, bine, lasă, am zis. E normal, la urma urmei. Mai ai vreun ban?
Faţa lui spunea că nu mai are.
– Bilete la meciuri ai luat?, am întrebat.
Nici.
– Bine, am spus. Eşti concediat.
Am ieşit pe uşă, m-am urcat într-un tren şi m-am dus la Nelson Mandela. Pe drum am cumpărat o sticlă de vodcă, nişte brânză şi un borcan de măsline. Ajung, sun la uşă, Mandela îmi deschide.
– Nelson, zic. Mă mai ţii minte? Rhetta Marx, Johannesburg 1955, ehei, hohoho…
– Hohoho, face şi el, hahahahaha! Rhetta! Mă mir că mai trăieşti! Trebuie să fii chiar şi mai bătrână decât mine!
– Nu cu mult, zic.
Ne îmbrăţişăm, mă pofteşte înăuntru, bem vodca, mâncăm brânza şi măslinele, depănăm o amintire, două, patru, se face noapte, afară foşnesc greierii şi cântă broaştele.
– N-ai să-mi dai şi mie nişte bilete la meciurile de pe aici?, întreb într-o pauză de discuţie, aprinzându-mi o ţigară.
– Pentru tine, oricând, zice Nelson. La ce meciuri?
– La toate, zic.
Îmi dă, îi mulţumesc, chem un taxi, ne îmbrăţişăm bucuroşi de revedere, mă duc la hotel, mănânc un şniţel şi mă culc.

A doua zi, adică azi. Primul meci: Africa de Sud – Mexic. Ajung pe stadion, mă bag la lojă, vin ăia pe teren, se zic nişte cuvinte, se cântă nişte imnuri, se aplaudă, arbitrul fluieră, începe meciul. Mexicanii, mici şi slinoşi, sudafricanii, mari şi zadarnici. Nişte driblinguri confuze, nişte pase aiurea, jucători necunoscuţi în afara lui Pienaar (Africa de Sud) de la Everton şi Carlos Vela (Mexic) de la Arsenal şi Giovanni dos Santos de la Galatasaray. Meci slab, cum era de aşteptat, câteva şanse de mâna a doua, până prin minutul 41, când un mexican bate un corner şi alt mexican înscrie cu capul. Mirare şi supărare în tribune, dar nu ţine mult, pentru că în minutul 44 africanii primesc un unşpe metri (pe bună dreptate), Pienaar trage, gol, 1-1.
Repriza a doua ceva mai bună, dar nu se întâmplă mare lucru. Modise înscrie pentru Africa, dar din offside, Guardado (Mexic) cade în careu de unul singur, arbitrul îl ignoră. Şi totuşi ajungem în minutul 76, când Vela e trimis de acelaşi Guardado, îl fentează pe portar şi marchează de la 7 metri. Urmează atacuri disperate ale sudafricanilor, soldate cu fix nimic.

Aşadar, scorul final: Africa de Sud – Mexic 1-2.

Vă pup şi fug la meciul următor,

Rhetta

Anunțuri

1 comentariu

  1. Hopaaa: ce e asta? un fel de prevestire a rezultatului? A-la-mama-Omida?Ca acum fug sa-mi bag banii mei facuti cu japca la toate Casele de Pariuri. Bineee, dar daca pierde Mexicu’ sa vezi ce pinata iese din tine… Zici ca-l cunosti pe Mandella? Rhetta, vad ca esti prietena cu toti puscariasii. Pe Sisu il stii? Tovaras de-al meu, aseara l-au luat… maine-poimaine ajunge si asta Presedinte.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s