BROTHERS AT WORK

Trebuie sa zic ca sunt demult cu ochii pe Maria si Mihai Balabas. Am mai fost, de fapt, o data cu ochii pe ei chiar aici, dar din motive stiintifico-fantastice am fost nevoita sa retrag postul. Intre timp, ele, motivele, au disparut.

Cand ii urmaresc de regula pe cei doi, ma ascund dupa o draperie. Asa am senzatia ca nu voi fi vazuta, nerealizand ca draperia e mai mica decat mine. Si totusi prefer sa folosesc aceasta modalitate de deghizament usor retro.

Aseara, cand am iesit cu draperia in oras, cei doi se indreptau spre ceainaria teatrului Act. M-am dat pe dupa un copac, nu m-au vazut. Maria avea vernisajul expozitiei ei de fotografie „Fetze zambitoare cateodata”.

Asta dupa „Smiling faces sometimes”, un cantec scris de Norman Whitfield si Barrett Strong pentru Motown, daca nu ma-nsel. Prin 70?

Aici o mostra din creatia fotografica a Mariei. Daca permiteti un double entendre, in „smiling faces” se axeaza preponderent pe creaturi plastice, in cazul de fatza numai bune pe post de Atlas coscovit de explozia kitsch care formeaza mare parte din peisajul galantar actual.

In fine, acum umerii lui Atlas sunt de fapt un cap care sustine o palarie chinezeasca. Dar tot pare greutatea pamantului insumata.

Bicicleta si bikini. Superimpose. Sau pana unde ajunge shaua in imaginatia barbatilor. Sau, de ce nu, overlay de coafura punk-goth cu bicicleta retro-greu-de-impus-in-constientul-bucurestean. Nostalgie asigurata.

Nu sunt cine stie ce critica foto, asa ca mai bine ma opresc. Mai ales ca pozele pe care le-am facut eu sunt mult mai proaste decat aceste doua imagini puse la dispozitia noastra de Maria.

Desi… poze la poze?, acum imi dau seama. Cum vine asta? Nu e o insulta?

Si pentru ca Maria nu face numai foto, ci si canta – de fapt invers – fratii Balabas, parte din grupul muzical mai larg „Avânt in Gard”, ne-au livrat si un desert pus pe note. In fine, erau si bomboane. Da’ tot muzica ne-a acaparat.

Unii dintre voi o stiti. Altii nu. De ascultat. Poezie si stare cu pian bizarmonic plus vioara trecuta prin efecte stelare. De vazut si expozitia foto a Mariei, on display la ceainarie pana pe 20 ale lunii daca nu ma insel.

___________________________________________________________

P.S. – Mihai a cantat in deschidere la Dylan. Pe foarte bune. Am realizat asta cand i-am strans mana aseara si toata muzica bunicii punkului pe nume Dylan m-a sagetat intr-o secunda. Lucru care, evident, il face acum pe Mihai sa manance Muzica pe paine. Iata dovada, via mobile via bluetooth, de-aia arata asa. Da’ tot Mihai e 🙂

LATER EDIT: La inchiderea editiei, primim de la Maria si lucrarea „Esarfa galbena si nasul lipit”. Sper ca titlul spune totul de la sine. Adica mergeti sa-i vedeti pozele intr-o zi cu soare si beti si-un ceai lipit cu scortisoara. Da’ nu cu nasul 🙂

Anunțuri

4 comentarii

  1. Pălăria lui Atlas pare greutatea Pământului însumată pentru că e o bucată mare din ea: la urma-urmei, ce ţi-e un miliard ce ţi-s şapte?

  2. 🙂 corect

  3. Cum de la o vreme incoace singurele evenimente culturale care ma petrec sint cele cu halbere, muzica urlatoare si topaiala, acesta mi-a scapat. Dar cum o stiu pe Maria, o sa ma ierte.

  4. iarta si zambeste. asa scrie la carte, asa facem.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s