Ei ba nu există „nu pot”…

Oamenilor,

În urma unor întâmplări anterioare pentru care e drept că voi n-aveţi nici o vină, subsemnata a ajuns să compună o listă. Asta a luat ceva timp, pentru că sunt mereu incapabilă să înşir la comandă (fie şi a mea şi dată în gând) ce cărţi am citit, ce muzică ascult, ce haine port (asta reuşesc, dacă mă uit pe mine) sau ce opere de artă îmi plac, pe unde am fost şi ce-am văzut. Deci nimic aşa, din senin. Mie-mi trebuie un trăgaci (da, şi unul ataşat de o armă, dar nu despre asta e vorba acum, vai de mine ce belicoasă mă mai credeţi…) în discuţie. Adică interlocutorii trebuie să vină cu ceva de la ei şi totul se transformă într-un joc de raquetball în care numitorul comun, ceea ce mi-a deşteptat mie o reacţie, devine peretele.

(La un moment dat tot alcătuiam liste, în scopul ideal de a avea cât de cât un răspuns coerent când mă mai întreabă lumea ceva la nivel de conversaţie. Am renunţat când mi-am dat seama că nu le ţineam minte şi nu făceau decât să se adune, având poate ca singur merit să mă apere de una din multele mele terori: aia că o să se întâmple un cataclism cu creierul meu şi o să mă uit. Le-am aruncat.)

Lista la care am scris o săptămână, chiar trezindu-mă dacă îmi venea vreo idee de completare, e cu lucruri pe care nu pot să le fac. Practice, mai mult. Adică nu că de obicei nu pot să stau printre mulţi oameni, ci doar acţiuni pe care nu ştiu sau reuşesc să le fac. Prin urmare, dacă vreodată o să fiţi în pană de idei în privinţa armei crimei sau instrumentului de tortură, iată câteva  Lucruri pe care nu le poate face Petronia Marcs.

Nu pot: să înot. Să gătesc. Să dorm înainte de ora 2 dimineaţa. Să cânt. Să fac cumpărături mai mult de o oră. Să sar într-un picior mai mult de 10 metri. Să conduc maşini. Să dorm cu lumina aprinsă şi cu multe din zgomote. Să mă trezesc la ora 7 (ori înainte, ori după, ori nu mai dorm deloc). Să joc jocuri pe calculator. Să nu leşin când mi se ia sânge. Să mă opresc din scris odată ce încep (da, da, asta o ştiţi pe pielea voastră, ok, nu mai daţi ochii peste cap că vă vedeţi creierele şi vă speriaţi). Să mă joc cu animalele. Să ascult pe cineva lecturând. Să menţin o plantă vie. Să împart patul. Să ţin minte ceea ce vreau să ţin minte şi să uit prostiile întâmplătoare de care nu are nici dracu’ nevoie şi pe care în general mi le amintesc când au mai puţină legătură cu orice. Să cos la maşină. Să stau la soare. Să fac conversaţie. Să beau şpriţ. Să stau nemişcată mai mult de 10 minute. Să am unghiile lungi. Să înghit pastile întregi. Să mănânc ciocolată albă (ce invenţie diavolească mai e şi asta?) Să dansez. Să tastez corect “a construi” şi “Mihai” din prima încercare (da, şi acum tot de două ori le-am scris). Să negociez preţuri. Să mă uit la filme. Să fac şpagatul sau sfoara. Să dorm cu şosete. Să îndoi pagini de cărţi sau să subliniez pe ele. Să nu beau cafea. Să tai ceapă. Să port ruj. Să scriu sau spun chestii de nevoie, când nu am chef sau când mă simt câtuşi de puţin obligată să fac asta. Să tricotez sau croşetez (de fapt şi coaserea nasturilor este o performanţă). Să mă orientez în spaţii urbane noaptea. Să port coliere sau haine strânse pe gât.

Aici se termină lista mea întâmplătoare. Singurul motiv pentru care apare aici este că azi conştiinţa mea mi-a dat o palmă zicându-mi: “Ori pui ceva pe blog ori caut eu de una singură chestii compromiţătoare prin calculator. Ohhhooooo…” Conştiinţa mea mă urăşte, i-am întors palma cu un pumn şi acum stă într-un colţ de cameră aşteptând să mă prindă off-guard.

Voi ce nu puteţi să faceţi din lucrurile considerate în general fireşti sau uşoare?

Anunțuri

75 comentarii

  1. exact ca in filmu de il laud eu. joci pe o carte pierzatoare.
    oamenii nici batuti nu zic ce nu e de zis. altfel, o sa abereze placutzel despre frica de inaltime, despre nu pot sa merg in maini sau asa.

    dar sa asteptam. poate o sa ai raspunsuri cu nu pot sa imi vad ce e sub burta, nu pot sa privesc femei, nu pot sa conduc drept, nu pot sa imi bag o vaza in fund si daaa, nu pot sa raspund la asa leapsa.

  2. Nu pot să zic de vază, că n-am încercat. Dacă ai ceva de comunicat în direcţia asta… Frică de înălţime sper să le fie altora, iar cu mâinile ai dreptate da’ n-ai voie să râzi pentru că tu nu poţi să faci taebo, după cum ştim.

  3. ba pot!

    b-(

    am ajuns la minutul 25. mai razi acu daca poti.
    si nu uita ca am inceput direct cu aia de avansati. billy blanks ma lauda deja in blogul lui….

  4. Râd, că ai pornit de la minutul 19.

  5. habar nu ai. pana la minutu 15 e incalzirea. doooh!

    apoi fiecare minut scurs e o reduta cucerita. secunde chiar. negru ala e un marius lacatus. il urasc!

  6. Cum să urăşti un negru?! E riscantă chestia asta în ziua de azi. Nuuuu se poate.
    O să ai conştiinţă a secundei după cantonamentul ăsta de o să te faci cronometru.

  7. toti sunt la carciumi acum. stiu asta de ani de zile. ce naiba cauti acasa?

  8. Păi cum? Cineva trebuie să dea mâncare la pisici şi să aplaude faptul că bei vin.

  9. gresit. beau stalinskaia acum. vinul e in vitrina. pentru ocazii, ziua mea sau primu sex dupa 2 ani.

  10. Ştii ce se întâmplă cu vinurile ţinute pentru ocazii speciale? 1. Nu se desface dopul sau se sparge gâtul sticlei când vine momentul minunat. 2. când sunt băute se dovedeşte că au devenit nebăubile. 3. când sunt băute se varsă pe jos. 4. când se ajunge la momentul minunat se uită de ele. 5. cade raftul cu ele cu tot şi mai pătează şi parchetul. 6. îţi cade sticla peste picior când încerci să desfaci dopul, în momentul minunat.
    Să mai continuu sau ai înţeles ideea că chestiile păstrate în perspectiva unor momente minunate dezamăgesc? Pen’că nu-s fireşti, după propria-ţi expresie. Şi pentru că aşa-i cu aşteptările.

  11. Acum am văzut. NU e leapşă, mă, că se întâmplă în curte la noi.

  12. fataaaa… tu nu ai egrete deloc…

  13. Nu am, mi le-a furat nenorocitul de Mihai (cică „Viteazul”, auzi la ei… „Cleptomanul” era mai potrivit) pe toate, să-şi decoreze el căciulile. Cochet, nenorocitul. Şi ce urât se uita la mine când i-am zis că-i metrosexual…

  14. bine ca nu i-ai zis ubercool. ca cum zice tribu tlon. sau vroia asa!?

  15. Nu ştiu, n-am mai apucat să-l întreb şi de asta. Şi-a înşfăcat într-o zi barda mormăind un pretext cu nu’ş ce bătălie şi dus a fost.

  16. fata. io sunt cam trist asa…nu am egreta….

  17. O singura intrebare – esti de-adevaratelea? Cum te impaci cu 3D-ul? Te reprezinta? Daca nu, de ce? Ti se pare ca noi sintem normali sau doar impresii pe monitor?
    Nu-ti fa griji – cineva musai te iubeste, altfel ar fi zadarnic atita pogon de lista; nimeni nu-i perfect 🙂

  18. Bre. Îmi pare rău. Dacă vrei îţi dau adresa lui Mihai, să-l întrebi dacă nu-ţi împrumută. Partea din el care te interesează pe tine e la mănăstirea Dealu. În pronaos. Vezi să nu-l întrebi din greşeală pe vecinul Radu cel Mare, ăla face pe niznaiul.

  19. Doina, oamo…Pentru Pitic sunt întrebările?

  20. pe tine te întreabă, Petronia, nu vezi că pomeneşte de listă?

  21. rhetttoooooo, am lista mai lunga decat tine! de mine intreaba! este evident.

    toate gagicicile intreaba de mine dar eu sunt james blunt. le cant cu chitara si fug lacrimand.

  22. Pe el îl întreabă, clar. Oricum, Doina ne citeşte de ceva timp, deci ştie că nu aş înţelege nimic din aşa întrebare.

    Pitice, dacă nu mai vrei să fugi lăcrimând nu mai confunda chitara cu cuţitul. Iar te-ai tăiat la degete?

  23. nu fata! am taiat aeru cu mainile. facand taebo!
    nu mai vorbi de taieturi cand am pahare de sticla pline cu bere in mana.

  24. Da’ de vin pot să vorbesc când ai pahare pline cu bere în mână (câte pahare poţi să ţii într-o mână?) ? Trădare!

  25. am si un vin. tot merlot. draci…

  26. Ce draci? E vina lu’ Merlot că nu e Pinot? Nu. Şi e şi bun.

    Alexandre, unde eşti tu Alexandre când bea Piticu vin??

  27. pardon. beau bere. ciuc. vinu e pentru cand vad film.

    prosit!

  28. Mdea. Bine că ai zis asta. Acum o să sară ăştia că eu de fapt nu am dreptul să beau vin, că nu văd filme. Frumos.

  29. Piticule, Ciuc nu e o bere, ci o greşeală.

  30. ciuc nu e ciucas. ciuc e heineken de romania. mai iesi la baute si cerceteaza. e una din cele mai bune beri romanesti. whatever, hainekenesti.

  31. chiar asa. tocmai beau un ciuc si abia acum observ. miroase ca heineken. insa nu are gustul ala uleios… nah. macar bate ursusul la cur. dat dracu ciuc!

  32. Piticule, vorbeşti cu cineva care a băut Ciuc la viaţa ei. E o borâtură, zău. Din momentul în care deschizi cutia începe să iasă spumă. Laşi cutia pe masă şi te uiţi cu curge spuma aia din ea. După cinci minute, cutia este goală şi apartamentul duhneşte a bere. Sau pădurea, în cazul meu.

  33. iti spun a treia oara ca confunzi berea. ciuc e un brand cumparat de heineken si mesterit cum se cuvine.

    nu e ce stii tu.

    ca sa nu mai zicem cacat ca cum eu nu stiu ce e o bere buna… sunt etalon pentru bere.

  34. este absolut fenomenal cum au facut sa miroasa ca un heineken…

  35. gustul e cam 45% heineken. dar nu se compara.

  36. Piticule, ştiu bine că eşti un etalon, dar te înşeli profund şi amarnic. Am băut Ciuc, şi nu e ce trebuie. Iar argumentul cu Heineken e ca şi cum ai zice că România joacă bine fotbal pentru că îl avem pe Chivu în echipă, care tocmai a câştigat Champions League. Şi totuşi Macedonia a şters pe jos cu noi.

  37. nu vad legatura. nu vorbim de ursus aici. bergenbier s-a furisat finutz din susta lu antrenoru ala care e baiatu lu tacsu.

    inca o data iti zic, deja ma ia dracii, bea ciuc. rece, cu atentie, plimba-l in gura, ce se face. baga o tigare buna. kk, e bere. nu mue.

  38. ca tot a sarit discutia, bine ne sade sa vedem CM in HD dar fara romania.
    vezi de ce urasc eu muile de fotbalisti oameni misto?
    e misto in L.A. inseamna munca multa. aici inseamna sa bei cu botezatu. sau sa ii furi femeia. dar harnicie pe ogor nu.

  39. citesc acu pe cutie. ciuc e heineken romania. caz inchis.

  40. ca sa fiu on topic as zice ca nu as putea sa beau ce bea rhetta. desi, daca adoarme si nu mai e nica de baut, o sa beau si aia. noroc sau golden brau, ce ii place ei…
    nu as sta pe noi2 sa vorbesc cu fete. desi stau chiar acum… nu as merge cu metroul. asta da. NU. ca fac tralala..

  41. Piticule, beau Heineken, Carlsberg sau Ursus. Sau Tsingtao, dacă au, dar n-au.
    Şi Ciuc tot o poşircă e, indiferent de cine-i făcut. Nah, şi Philip Morris face şi ţigări bune, şi ţigări proaste.

  42. te urasc!

  43. eu sunt ursar de zeci de ani si am descoperit acu ciucul.
    stiintific, cu papilele gustative, cu sucu gastric ca nu da reflux, cu aroma de heineken, cu entuziasm chiar! si te-ai treizit sa imi dai un cap in gura.

    sa it zica tronia ce patesc dupa ursus….

  44. Păi şi dacă eşti ursar ce naiba ţi-a trebuit să schimbi brandul?
    A, şi nu bea niciodată Tuborg, că fabrica e construită pe un cimitir. Indian sau aşa ceva, n-am înţeles exact.

  45. am vazut fabrica si cimitiru de sub ea. asta nu scuza jegu de apa colorata care iese de acolo. tuborg romania e un fel de bere noroc sau golden brau.

    spre deosebire de ciuc heineken. mori!

  46. Hehehe, piticule, nu te dai bătut. Bine. Trebuie să ieşim la o bere serioasă împreună. Te bagi?

  47. prin august poate. tocmai am facut revizia la masina si a venit si RCA. deci cam cum se zice, -25% din salariu.

    dar la mare nu mergem?

  48. Ba mergem. Noi la 2 Mai. Tu?

  49. doooh! speram o turcie macar…. fie, macar o bulgarie… babo!

  50. la 2 mai nu mai exista plaja. deci e scos din circuit. vama sau nisipuri de aur. alege.

  51. Ţările străine îmi plac încă şi mai puţin decât România. Şi tu ce să cauţi acolo? Cum îi zici unei bulgăroaice „te iubesc”? Dar unei turcoaice? Vezi?

  52. de i-as zice unei bulgaroaice te iubesc!? nu e suficient sa o mangai pe ceafa?

    insa au plaje adorabile. salate de castraveti, fripturi de rechin din mare, bere kamelnitza. sex.

  53. credeam candva ca nu pot face toata lista ta Petronia, dar m-am trezit inotand fara sa ma fi invatat nimeni, am facut cursul de calculatoare cu niste unghii atat de lungi ca apasam 3 taste deodata, acu’ e mai bine apas doar doua, faceam insolatie, acum dorm la soare, ciocolata alba si berea fara alcool mi-i se pareau blasfemii, acum am chef de ele cateodata, am fost catalogata ca hiperactiva si vorbareata, acum cand imi vine sa fac ceva, ma asez si astept sa-mi treaca si am tinut post de tacere 3 zile si a fost chiar bine, pot sa conduc masini, dar refuz sa ma duc la examen pentru ca n-am chef sa invat legislatia si mi-e frica sa nu omor pe cineva intr-un vis diurn, sint usor dislectica dar pronunt cu curaj si uneori iese bine, la fel in scris – ma uit in dex cateodata pentru cuvinte banale, tai ceapa si plang si am gandesc ca-mi face bine, dupa ce copil am incercat inclusiv cu punga in cap sa evit lacrimile, pana mi-am dat seama in cursul experimentelor intensive ca sa-mi prin nasu’ cu o clama de rufe e mai eficient si devine extrem de eficient si cu ochelari de soare in timp ce, fac yoga ca sa maresc controversele si sa ma scarpin ca oltenii fara sa fac elongatie musculara, acum arunc hainele care se rup desi sint mare mester in reparatii, am preferat sa uit as crosetez si sa tricotez, am vandut masina de cusut dupa ce am facut un tiv la blugi, desi ma gandeam sa fac design vestimentar, ma uit la filme daca cineva vrea sa aiba cu cine barfi subiectul desi stau prost cu rabdarea, imi placea sa dansez, acum ma plictiseste, de fapt de-asta sint acum aici ca am parasit benchetu’ traditional de sambata sara, nu ma orientez bine nici ziua, dar asta nu ma mai impiedica sa ma plimb aiurea noaptea, spun oamenilor ce vor sa auda intr-o incercare de schimbare a karmei de mizantroapa si privesc cu mare interes rezultatul, pe scurt ma bat cu fobiile mele si asta frica de propriile fobii este principala mea fobie. simteam ca-ti datorez postului un raspuns pe lung. cel pe scurt era: ba da.

  54. Jazz, mulţumesc pentru opţiunea „răspuns pe lung”. Sunt chestii de care ar fi posibil să mă vindec dacă aş crede că măcar una reprezintă vreo problemă, multe din ele nu sunt fobii (oi, câte sunt şi astea…). Le-am scris pentru că m-a amuzat să fac lista asta şi m-a amuzat reacţia omului când i-am povestit-o. Hehehe. Ar merita gândit şi la lucrurile care s-au schimbat, cum invită comentariul tău. Mda.
    Şi eu tac cu zilele. Şi pot să spun omului ce vrea să audă, uneori. Dar numai dacă nu mă implică personal.

  55. Pai tocmai aici e distractia. Renuntarea la plasa.

  56. Unde plasă? La fobii? La chestiile pe care nu le fac? La implicare? Întreb pe bune.

  57. Sper că nu la geam să renunţ la plasă, şi aşa nu ştiu pe unde s-au strecurat nişte ţânţari. Bestiile.

  58. La implicarea personala.

  59. Iti raspundeam oricum pe bune.

  60. Ştiu, pentru că văd că în seara asta suntem pe aceeaşi lungime de undă (deşi mai nou probabil că ar fi mai corect „lăţime de bandă”). Am vrut să nu ai senzaţia că aş întreba eu în glumă.

    Nu se există. 😀

  61. ma asteptam 🙂 iti impartaseam doar 🙂

  62. De asta şi apreciez.

  63. Cand crezi ca treci peste neincrederea in oameni, crezi ca ai sa ti-o iei rau. Apoi lucrurile chiar se intampla daca asa crezi. Si cu toate astea daca vrei neaparat sa depasesti fobia expectantei, iti poti schimba credintele. Atunci lucrurile care se intampla au sa-ti para iar altfel. Cu ocazia sat fobia poate sa-si ia talpasita definitiv. Sau sa reapara de cate ori nu-i nevoie de ea. Eu m-am trezit apoi ca nu ami stiu cum am inotat. Dupa ce am facut exercitii. M-am gandit ca n-ai cum sa uiti asta. N-ai cum sa uiti o minune care ti-i se intampla. Asa mi-i s-a parut mie necordonata lumii, ca e innotul – o minune minunata.

  64. Deci asa ma doare capu’ ca se pare ca am scris chestia asta cu unghiile care n-au mers la scoala cred. E o minune si sa poti s-o citesti. Nu e un sfat. E o intamplare existentiala fara mari semnificatii. Doar de dragul conversatiei babesti.

  65. Heh. Normal că nu-i sfat. E minune. Nu fac bancuri.
    Hai să încerc şi eu.
    Când am încercat, am fost trăsnită. Nu în sensul de nonconformism. Se spune că oamenii inteligenţi sunt cei care nu-şi repetă greşelile (deşi eu zic că sunt cei care nu repetă greşelile altora.) Am decis să uit asta de câteva ori şi iar am băgat degetele în priză. Rău.
    Aşa că am montat paratrăsnet. E instrument de supravieţuire. Nu e laşitate, ci răutate antrenată. Şi egoism.
    Culmea e că sunt câteva minuni. (Fobia asta nu-şi ia tălpăşiţa definitiv, nu. Intermitent, ocazional, rar.) Sunt aşa de ale mele de parcă le-aş fi provocat eu, când de fapt le-am primit cadou, nemeritat ca toate cadourile. Minune, cum bine zici. Există oameni şi cadouri. Cam aşa.
    Lucrurile nu se întâmplă rău deoarece crezi că o se întâmple rău. Ci pentru că mereu se întâmplă şi rău. Contează ce merită să faci când se întâmplă.
    Chiar că de dragul conversaţiei băbeşti.

  66. Let’s ask God. crezi in Dumnezeu ? crezi ca se baga la farafastlacuri de-astea ? eu personal cred ca are un simt al umorului iesit din comun. ma face sa rad uneori cum ambaleaza femei in barbati si invers de zici ca-i pe bune. si cu mine a faut la fel in multe momente ale vietii. cateodata dimineata nici eu nu mai stiam daca-i black tie sau little black dress in ziua aia. da’ acum nu-mi cere sa-ti spun aici cum am intrat in laboratoarele lui ca e cam secretos de fel. si aia cu tunetele si fulgerele pe pacatosi e o fatada croita sa intimideze infidelii. de fapt el ne iubeste pe toti. de-aia ne si pedepseste. sa iasa oameni din noi. cica durerea e un instrument de supravietuire foarte bun. zicea tata ca avea un prieten in armata care s-a taiat la picior si avea o boala de-aia de nu facea exact sinapsa pe undeva pe sub casca si a sangerat de au trebuit sa-i faca perfuzie ca el n-a simtit deloc cum i se scurge sangele din el. si sa mai zici ca sa te nasti cu anestezie din oficiu e o binecuvantare !

  67. Dumnezeu. Bun prieten, căruia ca tuturor bunilor prieteni trebuie să-i accepţi libertatea deplină de a te ignora când ai mai mare nevoie de el. Nevoia de a crede că nu eşti singur nici când eşti cel mai singur, sau conştiinţa că îţi eşti destul. (Numai pentru cadoul ăsta şi merită să crezi că există.) S-ar putea să fie doar un colţ al minţii fiecăruia dintre noi. Şi dacă e, foarte bine. Şi dacă nu e, la fel.
    Cea mai nedreptăţită creatură din Univers, cu siguranţă.
    Dar cred că dacă există, cu siguranţă nu e birou de cereri şi nici casă de comenzi. Nu e nimic, dacă nu ai nevoie de el. Dacă ai, e ca apa: ia forma vasului în care îl pui.
    Părea tentantă anestezia aia, dar m-am gândit mai bine. Nu e. E ca şi cum ai muri de viu. Draci, când mor aş prefera să-mi dau seama. Nu-mi plac surprizele.

  68. Şi mie mi se numărau cromozomii. Până când m-am burzuluit.

  69. Acu’ ma infiorasi cu atata serios de raspuns. Ce naiba – e totusi sambata seara si adca nu se face sa dansam ca doua babe vaduve de razboi in sufragerie ca ne vede naibii lumea de la strada si zice ca am luat-o pe aratura. Si sper ca nu ne asculta iar Rhetta sau Veta cu borcanu’ prin perete. Ce urmeaza sa-ti spun e chiar secret, imi tremura tastele de emotie, e ca Dumnezeu mi-a aratat ultima data la liturghia de dimineata, ca m-a vazut pisaloaga cum ma stii, deci ce naiba voiam sa-ti spun, ah secretu’ – ca sanchi, ca nu e barbat, n-o sa-ti vina sa crezi, e femeie si acuma te rog stai jos as nu ti-i se faca iara rau ca de la cafeaua aia cu vanilie de-o bausi la club, deci nu numai ca Dumnezeu e femeie, da’ e neagra tu ! pana si in ceru’ gurii. Acuma ce naiba sa mai creada betzii oameni, ca astia si-asa nu cred ei ca durerea e buna, ba si ploaia e buna ca face recolta, da’ ii uda la cipici si fac igrasie pana in tavan. De-aia unii satu cu barca de salvare in pod. Ba unii au cel putin 2 gata umflate si una de rezerva. Quo vadis in ritmu asta – ca-mi vine sa strig ca SF Petru dupa Iisus viu in fata lui la 30 de ani de la rastignire ? Quo vadis ? Io daca eram Iisus ma intorceam si dupa ce-i dadeam o scatoalca dupa ceafa sa se trezeasca ii ziceam in nas – atata ma crezi tu pe mine, mah ? Ai uitata cate ti-am inghitit cand te-ai lepadat de mine ? acu’ nu esti in stare sa faci nimic de unu’ singur si-ti trebe doica eh ? si dupa aia cand se uita ca vitelu’ nou la mine – il luam de umeri si-l duceam la crasma noastra si-i dadeam sa bea vin batran din burduf batran cat incapea in el, ca cica daca pui vin batran in burduf tanar, cam creapa burdufu’ si se pierde vinu’ si n-are rost. De-aia se probeaza daca-s de-un leat una cu alta. Asta mai pricep, da sa-mi zici tu babo, cum sa nu crezi asa minune de-ti spusai ? ce se intampla toata ziua sa ne imbracam la fel cand iesim din casa ? pai ?

  70. Zic că ai dreptate că tre’ să avem grijă să nu mai bem din acelaşi pahar prea curând că uite ce tare ne îmbătăm şi mai ales ce urât facem. Şi că ştiam eu că am dreptate când ziceam că ploaia e bună. Numa’ o singură rezervă am: sex nu cred că are. Voia să-ţi facă ţie o mică bucurie duminicală.
    Io la faza cu vinul îl transformam în apă pe al lui Petru şi în şi mai vechi pe al meu. Aşa.

  71. A, şi la aia cu „Quo Vadis” făceam un scandal monstru. „Adică tre’ să-ţi dau tot io ţie explicaţii unde şi de ce mă duc? Ia vezi-ţi tu de jumulit cocoşi în linişte. Mă duc unde oi vedea cu ochii, na. N-am pomenit aşa ceva, nici taică-meu nu-mi punea aşa întrebări (ce-i drept el nu prea pune întrebări de fel, mai mult dă ordine…). Deci mă duc în… Unde să mă duc io? Să fac o baie în mare nu pot că fuge apa de mine. În deşert începe să plouă cu diverse alimente şi sigur mă găsesc unii şi mă pun să le predic. Pe munte dacă mă duc dau de dracu’. În templu am interdicţie de când cu tarabele alea. Ăăăă… Fir’ar. Mă duc să dorm, na. Nici asta nu pot să fac mai mult de trei zile că imediat îmi bate un înger la uşă cu deşteptarea. Offf…”

  72. Numa’ la prostii iti sta capu’ – zic asta ca io-s fix ca mama, dau cu ciomagu’ in cap si dupa aia te intreb cine esti si ce vrei. si cred ca nu-sh ce naiba facusi cu mainile alea, ca ai trocerit cu Houdini degeaba la vremea ta, de aia a’ ai facut transformarile alea taman invers. si tot de-aia te-mbatasi cu apa rece si te-ai crezut cocos cand te ‘ipnotiza ala in targ. Mai lipsea sa-ti zica pisica si tu faceai; ffrrr ca martanu’ pe acoperis. tu crezi ca io am platit degeaba belet la spectacol ? sa plec cu saxafonistu’ care se tot uita la mine la prima strigare ? draga, viata de circ e una, treaba de la moara e alta. mai fa o cafa tante Petronia, da’ vezi sa nu incurci borcanu’ cu zahar cu al cu sare, ca arata la fel da’ io ii zic zahar la maman cu care saman leit de se minuneaza urbea si sare la tata – ca e necesar si desi zice doctoru’ s-o las mai moale cu sarea, parca si piperu’ fara sare e degeaba.

  73. Hehe. Ai mirosit tu bine cu cafeaua. Făcută deja, dar tot din cauza lu’ Houdini (l-aş snopi în bătaie, dar s-a ascuns nenorocitul – a intrat într-un dulap cu bijuteriile mele şi în afară de un „puf!” nu am mai auzit nimic de la el de atunci) s-ar putea să se fi transformat în plăcintă cu mere. I-am zis deşteptului să mă înveţe temeinic (un bun indiciu că nu stăpâneam meşteşugul a fost când am încercat să transform linguriţa în aur şi m-am ales cu o gaură în piciorul mesei), da’ era prea beat.

  74. nu pot sa insel, desi-mi vine cateodata. ha ha ha. asta era un test de sinceritate?

  75. Un test era el, Anaid. Nu musai de sinceritate, pentru că am omis unele chestii. 😀 Era o încercare de a mă consola cu inaptitudinile altora. Hehe.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s