Pe care… l-am baut (N° 9)

Babelor, mezami,

Vinul ce urmeza e un capriciu stârnit de dulcele far niente al unui après-midi parizian, pe unde votre humble serviteur îsi facea veacul în vreme ce voi va pregateati sa sunati la Obiecte Pierdute. Locul se cheama Hôtel de Varenne, concentrat de charme parisien furisat pe rue de Bourgogne si fosta proprietate a lui Nicolas-Charles Oudinot, maresalul cu treizeci si cinci de rani care debutase ca soldat în regimentul de Médoc. Am spus Médoc ?

Deîndata ce se iteste blazonul cinegetic, cu trei iepuri de câmp – pe cât de improbabil, pe atât de hâtru – forfota urbana si pestrita îmbulzeala edilitara ramân afara. Rasfirate prin filigranul feroneriei, descoperim înauntru candoarea si voluptatea imposibil de contrafacut ale unei terase care dau locului conotatii de oaza si paradis.

Conjuncturile ne-au gândit subtil, dar plenar : peste drum, la nici o cratima departare, se este vinarie. Ça alors ! Pe firma citim, fascinati : Ampelos… Cu un nume atât de desavârsit (si cu o poignée de porte tellment streamline moderne), orice urma de împotrivire de a-i calca pragul însemneaza nesabuinta curata si afront imprescriptibil adus lui Dionisos însusi. Pasim, deci, luati numaidecât în primire de pivnicer : pletoric, jovial si instantaneu complice, chelie binevoitoare, sprânceana agera, zâmbet melifluu, sorţ scrobit de culoarea antracitului si ah ! metonimie pe cât de indispensabila, pe atât de aiuritor de delicioasa : un mic ciorchine de aur agatat pe buzunarul de la piept. Pump and circumstance, deh. Dupa taclaua de rigoare, la fel de savuroasa precum elixirurile de pe raft, ne hotarâm – une fois n’est pas coutume – sa nu alegem licoarea dupa eticheta, plezneala sau pret. Spre cinstea fostului maresal de apropitar, onoruri militare, trei lovituri de tun si tout le régiment du Médoc în pas de defilare, asa ca iesim cu minunea asta sub brat.

 

Château Haut Beauséjour 2005, A.O.C. Saint-Estèphe.

 Deci directia Bordeaux, mai précis Médoc, terminus Saint-Estèphe. Asamblajul e croit dupa typikonul farmacopeeei vigneron-ului bordelez si canoanele caietului de sarcini aferent : 40% Cabernet Sauvignon, 52% Merlot, 3% Côt, 5% Petit Verdot. Soiul asta teribil numit Côt o sa mai aiba ocazia sa ne învârta prin sferele plezirurilor oenologice. Cum stiu ca frematati de impacienta, va dau doar un mic hint. Se mai cheama si Malbec.

Roba : hlamida rouge profond cu scaparari violine, cromoterapie-n toata regula

Aroma : Flanerie gurmanda si minutioasa cotrobaiala prin toate rafturile cu confeturi, jeleuri si compoturi. Fructe rosii si fructe negre, mezami. Evantaiul nemaipomenit al buchetului e cuprins lejer pe dupa umeri de boisé-ul suav si elegant al baricurilor de stejar si presarat cu un parfum de violete, discret ca o prezumtie (aia 5% de Petit Verdot). Vin si alte mirodenii, chiar si ceva tabac la o a doua amusinare, dar nasul meu de fumator is no match pentru o asa simfonie.

 

Gustul : Beatificare fulguranta : atac ferm si papile napadite instantaneu de finetea parfumurilor de mai sus. Materie complexa, însa rotunda si onctuoasa. Taninuri placute, echilibru fara cusur.

Finala : neverosimil de prelunga, limbile ceasornicului sunt înnodate iar timpul sta agatat nici eu nu mai stiu pe unde.

A la bonne votre !

Anunțuri

74 comentarii

  1. te doare capu dimineata dupa ce il bei?

  2. Din păcate pentru tine, Alexandre, această poveste este echivalentul celei cu Petrică şi lupul. Respectiv: când mă gândesc că te compătimeam, crezându-te eşuat cine ştie pe unde şi în ce condiţii meteorologice, că dormi pe arici şi te latră câinii şi ai rămas fără prune uscate cu nuci şi frişcă… Şi când văd unde erai şi ce făceai…
    … Frumos. Din păcate, după cum spuneam de acum nu o să ne mai îngrijorăm pentru tine. „A, tre’ să fie iar la Paris, la vreo degustare pe terase cu porţi de fier forjat!”

  3. Tu asa ma stii pe mine ?

    Zau.

  4. Chestia cu asa ma stii pe mine era pentru Piticu. Gras, da.

    Petronia, eu pentru voi plecasem. Sa va gasesc ceva bun. Nu am fost dupa fotbaliste, nu am dinat cu oameni destepti, eram la lucru. Si raportul îl dau acum.

  5. Iar diferenta, Petronia,

    E ca eu n-am dat SOS mincinos.
    Eram concentrat.
    Da.

  6. Bineînţeles, Alexandre. Tot ce mai lipsea era să spui că şi vinul a fost îngrozitor, noroc că nu te lasă inima să trânteşti una aşa gogonată. 🙂

  7. Iar aseara, ingrato ce ma urasti visceral si mortifer, ti-am mai adus si spuma de zmeura. Si bio, si fara sâmburi.

  8. Nu era cum ştiu şi recunosc eu că trebuie să fie, prin urmare cu aia fac io cinste.

  9. tocmai vin de la las vegas. a fost o mica nebunie de o seara si uite, am golit tot cardul Cora. obositoare drumurile astea… si cand ma gandesc ca vineri am luat 3 camere la burj dubai… macar mai am cardul credit europe si bonurile de masa. chiar asa, aveti sa imi dati si mie 300 de lei pana marti? sa am de avion la indarat.

  10. Si acum stii ce ?

    Iar îmi dau misiune. Si tot pentru voi.

    Ca tot m-au încântat iepurii de pe blazon, ma duc chiar acum la altul. Le lièvre gourmand. La mine în urbe.

    Raport de misiune doar daca merita.

  11. Avem, Pitice. Lei noi, nu ?

  12. Poftă bună, Alexandre.

    Pitice, 300 de lei pentru avion din Emiratele Arabe Unite? Poate numai dacă-i vinzi ca turmă unei grădini zoologice ai vreo şansă. Sau dacă-i înveţi să joace golf şi deschizi circ cu ei.

  13. Sau dacă-i dresezi să tragă avionul cum fac câinii cu săniile eschimoşilor. Lei de avion, aşa da.

  14. nah, ma gandeam ca ma trimite dubai indarat. ca la ei nu e voe sa bei bere. banii erau de amenda. nu de avion.

  15. Aici o să-ţi prindă bine recent descoperita amiciţie cu vinul. Sau nici din ăsta nu e voie? E Dubai sau mănăstire?
    Ce prostii vorbesc. De parcă nu la mănăstire aş fi băut unul din cele mai bune vinuri din viaţa mea…

  16. in dubai nu se bea.

    nu e recent nimic. de miliarde de ani beau vin . dar parca mai draga imi e berea……

  17. Şi atunci de ce se duc oamenii acolo??! Ciudaţi mai sunt. A, apă plată cu lămâie e voie, nu? Doar asta beau cumpărăturistele.

  18. draq stie. draq sa ii ia de pd-l-sti.

  19. Alexandru , frumos mai depeni !!
    e ca si cum ai merge pe urmele lui Napoleon si , pe campul de lupta iti este adusa o tava cu cupe transpirate racoros si incepi sa intelegi lipsa de prudenta a imparatului , capituland in fata combinatiilor rafinate . In timp ce nu ma hotarasc ce cupa sa aleg , ma trazneste revelatia , prin cap , desigur . Acum inteleg : pofticioasa si geloasa pe zei , cu ambrozia lor cu tot , omul a creat vinul . Cred ca asta se intampla intr-o dupa-amiaza de vara ,cand nu-l mai stapanea foamea , ci altceva trebuia potolit – gustul , dorinta de placere !
    cheersss , J (_)>?

  20. Thanks, wind. Asa e, cum spunea (parca) Homer: le vin, c’est la vie…

    Petronia, iata-ma-s. Revenii. La cuisine: deh. Frantuzisme cu arhitectura ikebana, parcimonie ipocrita dar gust înaltator. Vinuri au fost sase, Petronia. Sase. Un Sancerre alb (valeur sûre), unul rosu (pentru ca unora le place simetria, de parca ar fi monozigoti refulati), un champagne rosé (bof, o agurida), un Chardonnay australian (singura chestie mai aiurea e ca avea o aroma de peanut butter), doua rosii splendide (un spaniol, nu mai stiu e soi era, am sa fac recenzia daca gasesc), un Corbières (Syrah plus Cabernet Sauvignon, o splendoare, gen dulce ca mierea e cuiul din cavoul cirozei, alta recenzie de facut) si un licoros alb (Côteaux du Layon, la limita botritizarii, dar o cumintenie ecleziastica aparte).

    Parca sunt sapte, nu sase, nu ?

  21. Ah, si Piticule,

    La Dubai se bea, ca daca nu se bea, se lasa cu smochinire.

    Ai fermentat vreodata citronada ? Sau sirop de coacaze de la Alimentara ? Nu.

    Înseamna ca n-ai fost la Dubai. Aia scot apa din piatra si alcool din apa. Cele mai misto alambicuri sunt în nisip, ca ibricul de cafea.

  22. Ah, da, Petronia, sapte pentru ca era si un Bourgueil alb. Un rateu monumental, ca un unspe metri cu poarta goala. Puah.

  23. Mie mi se par chiar opt, pentru că aş considera cele două Sancerre ca separate. Da’ cine mai socoteşte? Alexandre, şi dracu’ uită să numere păcate când citeşte lista ta de vinuri. (Toate la o masă? Minunat. Musai de împărţit ceva ospeţe odată şi-odată.)

  24. Musai, Petronia. Sa juram pe rosu, cross our hearts, croix de bois, croix de fer.

    Da, toate la o masa.

    Si da, asa e. Rabojul e superfetatoriu, ca cei noua sute de ani de puscarie (si vreo trei luni) ai lui Madoff.

  25. Si totusi, de ce bea Piticu vin ? De ce ?

    E siderant si îngrijorator. Sa o sunam pe doamna doctor de la cabinbetul de medicina muncii din uzina. Febra ? Ganglioni ?

  26. Alexandre, nu-l deochea şi modifică repede „îngrijorător” în „îmbucurător”.
    Cum de ce? Pentru că a văzut lumina sau ceva. (Deşi de când i s-a ars becul ăla legendar parcă nu prea ar fi frumos să zic asta… Atunci zic că a visat ceva frumos: bacante. Da da, de fapt sunt sigură că aşa a fost. Ori alea nu au treabă cu berea, ci cu Dionysos deci cu vinul, după cum se ştie. Fiecare convertire pe limba convertibilului se întâmplă.)

  27. Deci erata: E îmbucurator ca Piticu Gras a vazut la capatul tunelului damigene, carafe, ciorchini de struguri si bacante îmbracate cu câte o frunza de vita de vie. Numai bune, frunzele, la facut sarmale de sezon estival.

    Sa scuip si de trei ori în sân ?

  28. Nu, bate de trei ori în lemn. În butoi, că-i mai la îndemână şi de bun augur.

  29. Ala de muraturi merge ?

  30. usurel ,sa+l gust si vin cu detalii culinare.

  31. Vino, Anaid. Degraba sa vii. Dar vino deja cu bucatele, ca de detali…

  32. musiu, sa caut prin camara ceva ingrediente pentru o mancare delicioasa, sper ca va fi gata pe la pranz

  33. ma enerveaza ca nu-l pot asocia cu alt vin a caror calitati le cunosc, nu-mi sunt cumoscute decat intepaturile vinului Terrazas Varietals Malbec(asta pentru ca ne referim la zona)

  34. imi plac inaltimile, da-mi e tare incomod cand stau in vale. imi iau sacii in spate si incerc sa urc. hi hi hih

  35. Ah,, nu, Anaid. Aici Malbec-ul (Côt) e doar un mic adjuvant, o chestie de reteta, vinul asta n-are a face cu un adevarat Malbec.
    Si nu înteapa.
    E totusi un vin de Bordeaux, dar cu personalitate. Solul e ca la Graves, dar mai argilos, iar apropierea Garonnei face ca temperaturile sa varieze mai putin.
    Uniqueness, Anaid.

    Ne inviti la dejun, da ?

  36. vorbim de reteta sau de pastrare? stii ca budanele din sptejar frantuzesc sunt un ice,iar licorile sunt inconfundabile.:)

  37. ‘Ceam de reteta: ca Malbecul e soi minoritar aici

    ‘Ceam de regiune: St Estèphe e în Medoc, care e în Bordeaux

    Malbec 100% gasesti pe la Cahors, Bergerac… uneori (rar) pe Valea Loarei.

    Cât despre, da. Baricuri. Noi de preferinta, din stejari alesi anume, deh. O arta si asta. Costa, da’ merita.

  38. Aaaah! Ce sete mi-a mai fost! Acum mă delectez!
    Că după atâta aşteptare … n˚9 pare cel mai bun!. Un deliciu! O încântare!

  39. E bun, cântatoareo, e bun. Cel mai – nu stiu.
    N-avui vreme sa-l pun pe masa, nu te deshidratasi, nu ?

  40. Deh! Pe-aproape! Da’ acu’, după aşa minunăţie de licoare, trilurile-mi sunt parcă mai măiastre şi nu ştiu cum se întâmplă, da’ zău că sunt cu marinarul pe buze mai tot timpul! 😀

  41. Anaid, hai fato, pune masa mai repede. ‘Ceai ca te ocupi cu bucataritul, vaz ca plecasi la piata si dusa fusi.

  42. Soro, scriseram în acelasi timp.

    Nu de la vin ti-s trilurile maiastre (maiastre sunt ele oricum), ci de marinarul ala. Nii la ea, cica-i cu el pe buze tot timpul… Adica sora se pupa cu marinarul.

    Asa cevaaaaaaa

  43. Ieri am gatit, spre bucuria imamului, vinete burdusite cu bunatati si alintate in sosuri onctuoase, inaltand levantine miresme peste inserare.
    Mi-au dat lacrimile ! da’ nu de la ceapa ci de la prieten pantagruelic plecat dintre noi care zicea ca la asa bucate sa bei un Merlot tanar de-un an, sovaitor intre arome de fructe de padure si miros de flori de camp.
    N-am avut decat feteasca neagra cu care m-am ametit si-am cantat… si- am nimerit iar la ospat babesc !!!
    pofta buna !!! 🙂 pana…. re VIN e Ana si Aida 🙂
    j.

  44. Wind, nu cumva gatisi imambaildî ? Ah, janicères, janicères… (ar fi trebuit, poate, sa scriu imambaildı, cu i-ul ala fara punct… misto vocala de pus la sfârsit)
    Mare minune mâncarea aia, zau.

    Cu merlot-ul ai vizat just. De doua ori just. Tiens, tiens, de ce crezi ca au marit bordelezii proportia de Merlot din vinurile lor ? Pai ca sa se poate bea mai repede, ca lumea s-a saturat sa-si cumpere Cabernet-uri de pus la pastrare, adica „vins de garde”. Plezirul se vrea uneori imediat.

    Da’ zau ca si Feteasca cea Neagra e ceva rupator de nori…

  45. … Rupător de nori din cerul gurii, că provoacă inundaţii. Da, subscriu.

  46. Dacă marinar se cheamă acela care pleacă „peste mări şi ţări” şi pe care-l aştepţi cu anii, strivit de dor, doar-doar s-o întoarce teafăr la tine, atunci da … cu el pe buze tot timpul!

  47. Vine viitura !

    Petronia, eu zic sa-ncercam imam baildı cu Feteasca Neagra.

    Ceva-mi spune ca merge.

  48. Alexandre, mă tem că pentru mine Feteasca Neagră numai cu spuma de zmeură nu merge, aşa că nu sunt un eşantion reprezentativ. 🙂

  49. Soro, iar scriem simultan. Asa ceva….

  50. Gândesc la fel, Petronia. Suntem reprezentativi.

  51. Alexandre, chestia-i că mi se pare că joci un simultan la două mese. 😀

  52. Sunt duplicitar, distributiv dar nu schismatic, Petronia.

    Ah, si eu joc pe mese, si nu la mese.

  53. Stai maestre sommelier, că nu mă refeream decât la faptul că pari programat pentru simultaneitate: ai scris un comentariu simultan cu al lui Nipedaros şi unul cu al meu, unele după altele. Un pic mai sus: 17:19 – 17:19, 17:22 – 17:22. E o performanţă, şahistule, nu o schismă.

  54. Stiu, Petronia, dar daca nu ma provoaca nimeni, ma musc singur. Centrez si tot eu dau cu capul…

  55. Înca ceva, à propos: problema ta cu câinii muscatori se rezolva foarte simplu: învata-i frantuzeste. De ce ?
    Ei nu musca rautacios, agresiv. Doar ca în româneste exista doar mordre, nu si mordiller, ceea ce ar vrea ei sa faca din tandra si sincera prietenie.

  56. Să-şi păstreze prietenia pentru ei, indiferent dacă sunt poligloţi sau nu.
    Iar tu dacă eşti masochist (te muşti?? Ooook…. Nu judec…) şi multifuncţional (tu centrezi tu dai cu capul) fii în voia cea bună, dar nu mă mai face pe mine să recitesc ce-am scris gândindu-mă pe unde şi mai ales de ce mi-a scăpat vreo răutate şi punându-mi la îndoială deplinătatea facultăţilor şi universităţilor mintale.

  57. Susţin Petronia în privinţa câinilor muşcători. Nu e doar problema ei, ci şi a mea!. Prin urmare … să-şi păstreze prietenia pentru ei! Şi mai ales să-mi lase bicicleta în pace, în special atunci când picioarelle mele dau vârtos la pedale.

    Cât despre simultaneitate … ce plaisir! De două ori în în acceaşi după-amiază! Uau!

  58. 🙂

  59. A, Nipedaros, dar nu cu bicicleta au ce au, deşi aşa pare (au muşcat vreodată roata? Nuu…) Tot picioarele le poftesc. Chiar dacă la bicicletă cumva înţeleg (nu că accept, dar bănuiesc raţionamentul canin din spatele acţiunii de atac): trebuie incapacitat animalul care a intrat pe teritoriul lor şi se deplasează aşa ciudat. Mă rog, de la cică nişte animale inteligente te-ai aştepta să se fi obişnuit şi cu bicicletele în timp, totuşi nu au fost inventate ieri.
    Da’ pietonii paşnici?! Aici nu au nici o scuză.

  60. Alexandre, încă o chestie: nu numai sensul lui „mordiller” ar trebui să-i învăţ eu pe câini, ci şi că mordilatul (:)) se poate executa numai în baza permisiunii prealabile. Ori asta nu văd să reuşesc să-i deprind, nu prea par dispuşi să accepte nici un refuz.

  61. Petronia,

    Mvaai de mine, nu ti-a scapat nici o rautate, zau. Doar ca unori un mic challenge e binevenit.
    Pai si ce facem cu respectivele si deloc respectabilele jivine ? Dead end, iar ?

    Soro,

    Si pe tine te-nhata ?

    Sa-i trimtem pe Bijou si pe Schmidt sa-i fugareasca si sa-i muste de picioarele dindarat, sa vada si ei cum e. Nu ?

  62. Ce dead end, Alexandre? Acu’ chiar că să baţi în toate butoaiele, tocătoarele, tocurile de geamuri şi uşi, podelele şi lăzile de zestre de pe o rază de şase km. De fapt dacă mă gândesc mai bine să voiajezi în Olanda şi să iei la bătut saboţii. DEAD END şi CÂINI în aceeaşi frază???
    Oricât de bună colivă ar face verişoarele mele… Chiar în halul ăsta…

  63. Pai Petronia, nu voiai sa pun CÂINI si APORIE, zau.

  64. Ba asta măcar nu ar fi sunat a măcel. Fundătură + potăi + Petronia = biftec tartar. Dar nu de câine.
    Aviz amatorilor: stau în gât în caz de consumare.

  65. Nu fundatura în sens edilitar, Petronia. Ci lipsa acuta de solutii în problematica canina (am mai omologat o cacofonie).

    Petronia, nu suntem canibali.

  66. Bine, tu poate nu eşti. Da’ de ce garantezi pentru ceilalţi? E criză. Eu cred pe oricine în stare de orice.

  67. Chiar si de canibalism ? Petronia, nu zic sa fim creduli, dar criza abia asteapta sa mai fim si paranoiaci pe deasupra.

  68. Păi dacă ziceam că mă tem că vrea să mă omoare careva în scopul ăsta puteai să mă bănuieşti de paranoia. Aşa, se cheamă doar valorificarea resurselor.

  69. Si diversificare, nu ?

  70. Aia a alimentaţiei? Vai de mine, aia începe de pe la 6 luni… Înseamnă că sunt în pericol inclusiv din partea lui Bebi Sebi.

    …Da, acum asta era paranoia. A fost doar o demonstraţie. 😀

  71. Nu diversificare a alimentatiei în sensul asta, Petronia, zau. Doar n-o sa te identifici cu vulpea care-si roade piciorul prins în capcana si nu te risipii în suputatiuni futile ( sa lasam sferele de Magdeburg altora) .

    Sa recapitulam: biftec tartar, da ? Adica pentru ceilalti, pe care-i îmbii la asa ceva. Desi n-ai precizat: steak tartare de Petronia sau steak tartare à la Petronia ?

    Ca sa stie consumatorii avizati ce la sta în gât si ce nu. Desi cu o feteasca neagra ar merge.

  72. Petronia tartar, Alexandre. De asta avertizam că stau în gât. Deci nu îmbii, ba chiar dimpotrivă.
    Apreciez fentarea precizării – cu ce merge Feteasca Neagră? Sau să înţeleg că devii şi tu canibal şi mărturiseai voalat prin observaţia că steak tartare-ul ar merge macerat pe dinăuntru cu Fetească Neagră?

    Încep să mă simt ca o raţă îndopată pentru foie gras.

  73. …Dar asta numai pentru că sunt paranoică. 🙂

  74. Paranoic-critica, Petronia, nu ?

    Nu sunt canibal, sa stii.

    Ah, si puristii nutresc un afect particular pentru foie gras-ul de gâsca, si nu neaparat din cauza lui Gauguin.

    Ramâi dara la tartar…


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s