Hrisovul lui Jean Vodă Spre-Apus Mergătorul, Domn al Ţării Româneşti şi Franţei

Babelor, mezami,

Alaltaieri (parca), Petronia – esprit scolastique par excellence – a sunat profesoral de intrare, ne-a asezat în banci, ne-a spus sa scoatem o foaie de hârtie si ne-a dat lucrare de control la toponimie. Cica ce e aia zboina ? Bineînteles ca am luat toti nota patru (doar eu am luat cinci), cu toate fituicile si traducerile din poloneza-n sârbo-ceha, via runes. Bref, dupa ore ne-am lansat într-o mica dezbatere, tot toponimica si aia, subiectul fiind acest minunat tarâm frantuzesc, situat la malul oceanului, care se cheama Chef de Baie. O plaja misto, la La Rochelle (sursa aici)

 Am studiat arhive, letopiseturi, hronici si tot ce vreti si am aflat ca de fapt Franta e glie româneasca, adica nici ei nu sunt urmasii Romei, cum ar veni. Ci ai nostri. Ne-o dovedeste „De gesta Vallachorum”, cronica lui Dimitrie Orele, scrisa prin anul sapte sute unu. Unicul exemplar se afla la biblioteca Universitatii din Poitiers. Pe vremea aia, Jean era voievodul Tarii Românesti si, ca orice voievod, se batea cu turcii, pe care-i facuse muci undeva pe la Târgoviste si pe care-i fugarea ca sa-i arunce-n Marea Neagra. Cum se face, nu se stie, dar în panica generala, turcii se pare ca au luat-o la stânga si Jean i-a urmarit pâna la oceanul Atlantic. I-ar fi aruncat într-un râu sau fluviu (La Charente ?) si si-ar fi continuat drumul pâna pe litoral.

 Sa citim:

 … şi vodă Jean cu ai săi le luase urma şi-i fugăria prin fundurile râpilor, prin şesuri, strâmptori, hălăşteuri si peste simceaoa munţilor ce să cheamă ai Alpilor pân-ce izbutiră a încungiura toată oastea cea pagâna. Şi căsăpira pe turci pâna la unul şi le aruncară stârvurile-n prundişul unei gârli repezi ce şerpuia prin coclaurile celea.

Şi mergând ei în gios pe firul gârlii celeia ajunseră la malul bălţii cele mari şi nesfârşite în carea capetele la toate gârlile despre apus să varsă.

Şi groznică furtună erea, valurile spaimântatoare de trii dzăci de coţi în sus să râdica şi să răpedziia înspre mal prăvălindu-se cu sfărmuşuri înspumegate.

Cu grabire cătară adapost supt un copaciu falnic şi frundzos şi vodă opri oastea cu paloşul rădicat cătră ceriu si dzâse: să descălicăm ! Şi descălicară.

Şi dindată nuărul de pre faţa soarelui să împraştie, pâcla de pre faţa pamântului să risipi, iarba veştedă şi gălbăgioasă să verzi, zepfirul să porni molcom aducând nărilor îmbătătoare mirosală de flori răzsărite şi luciul apii să potoli şi îmbietor ca zmaragdul să făcu. Şi toate acestea ochilor lui vodă la privală saţiu mulţămitor dădură. Şi lui vodă chef de baie i să făcu şi dindată lepădă straiele şi se avântă în apă.

Ieşind vodă, să uscă şi porunci să să grijească de bucate, că-l împoncişea la stomah de foame. Dar de atâta mers, toată brândza li să-mpuţisă şi li să–nmuiasă-n desăgi dar doftorul lui vodă, Franţ Kammenbehr, neamţ şcolit la Magdebvrg, socoti că brândza e mai plăcută aşa şi scoase un vin roş şi să ospătară şi să ghiftuiră împărăteşte. Şi dădu vodă hrisov:

„Peste aşedzimântul cesta unde Io, Jean, descălicai, să fie de-acmu înainte mare ban doftorul Franţ Kammenbehr, dibaciul mieu vraci, grabnic lecuitor de tot deochiul şi vrednic tămăduitor al boleşniţelor de tot soiul. Să să numiiasca ţara lui Franţ, s-o ocârmuiască cu milostivenie şi direptate, cu a minţii socoteală şi a lucrului meşterşug. Iar brândza ceea să-i poarte în veci numele.

Şi locul anume al descălicării mele aşa sa se numiiască de-acmu-nainte, Chef de Baie, dupre pohta ce-avui spre-mbăiere şi bucuria nenedejduită ce avui. Că ghizdava baltă mă răcori la trup şi la suflet şi-mi spălă toată imăciunea şi-mi alungă toate miasmele de la ştromeleag, dintre buci, de la supţiori şi de supt tălpi.”

 Ca sa vezi. Hai, va pup.

Anunțuri

26 comentarii

  1. stromeleag? stromeleag!?
    jean asta are un var la bacau? bacau nu e in tara romaneasca.
    nici sa ma bati. moldoveanule! ai stricat frumoasa de proza… dar bine zici cea bae… in militari imi aprind tigarea de la aer. asa cald e acu….

  2. Aiurea moldovean. Jean vorbea frumos, cu cuvinte alese, nu cum am învatat noi în militari sa zicem madular. Madular e de mahala, stromeleag era un neologism pe vremea aia, o chestie rafinata.

  3. ai dreptate cumva. ai din bacau zic stromeleag doar cand sunt fete de fatza. altfel iti o shipca in cap si intreaba de ce iti bati pula de ei.
    dar jean sigur nu e din militari de la noi…

  4. cunosc multi oameni din bacau. imi sunt prieteni, fireste. ca nu vreau sa umblu cu garduri infipte in cap.
    deci nu am nimic cu moldovenii.

  5. Lasă că în neMilitari eu nefumând am luat foc personal. Şi nici măcar într-un sens interesant ca cel propus de Engels în postarea Vetei, mai devreme.

    Ştromeleagul e bun comun Moldovei şi Ţării Româneşti. Nu acelaşi, din fericire pentru evoluţia lor demografică. Există un singur ştromeleag comun întregii naţiuni (şi împărţit se pare în mod democratic, prin urmare) şi el există la IML într-un borcan.

    Alexandre, această descoperire revoluţionează tot: în primul rând, sunt sigură că protocroniştii se zgârie că s-au ocupat de colonizat cu daci America şi China în loc să-şi dea seama că românii au fondat Franţa ca omagiu pentru un neamţ. Şi nu numai ţara, dar şi gastronomia ei, ceea ce probabil că doare mai tare. (Sunt sigură că şi francezii apreciază asta, de altfel.)
    În al doilea rând, deşi e îmbucurătoare împingerea înapoi a tradiţiei descălecatului cu vreo 5 secole (înainte de care probabil oamenii săreau de pe cal direct pe pământ şi fondau state mult mai direct, fără asemenea tergiversări birocratice) aş zice ca pentru orice eventualitate să mai verifici o dată datarea cronicii. E posibil ca înainte de „701” să mai fie un „6” (caz în care anul ar deveni mai degrabă un puţintel mai de înţeles 1193), că în secolul 8 abrambureala de pe aici nu prea permitea apariţia unui personaj de o asemenea anvergură. E la fel de posibil ca marginile pergamentului să fi fost ronţăite de cine ştie cine şi să se fi pierdut prima cifră, dar ceva, o jumate de buclă din „S”-ul ăla deşirat care ar trebui să noteze cifra 6 trebuie să fi rămas. Fă o analiză microscopică şi spectrografică, s-ar putea ca chestia aia de pe margine să fie un rest de pigment, nu jeg cum ar putea părea.
    În rest, francezii să mulţumească proniei că Jean nu a avut inspiraţia să denumească spaţiul după inventarul anatomic spălat acolo. Era ceva. Cum ar veni scris „buci” în franceză (de fapt nu s-ar mai chema aşa, ci bucileză) – „Boutchy”?

  6. Petronia, precizarile tale despre va leato sunt extraordinare. Marginea foii nu e rontaita, dar cineva a patat-o (cu vin, cred) si cerneala s-a dizolvat. Dar cred ca un laborator bine dotat poate afla.

    Si totusi, în supa proteinacee a secolului opt, o fi fost si un Jean-exceptie, ca asta. Mai stii, Charles Martel o fi nepot de-al lui…

  7. Cât despre fesieri, ar trebui sa preia cuvântul asa cum l-ai scris tu si sa-l puna-n Larousse si Petit Robert.

  8. Hm. Nu ştiu, dacă apelezi la un laborator francez probabil că o să fie mai tentaţi să dateze vinul.
    E foarte important pentru că dacă se confirmă datarea din sec. 8 avem o problemă: posibilitatea ca descălecătorul să fie migrator se triplează. Şi dacă ne amintim că ăştia călăreau înainte să înveţe să meargă…

  9. 🙂 sa dateze vinul….

    Io stiu, Petronia… sa-i cautam locul de veci. Si sa radiografiem scheletul. Daca e migrator, are picioarele „înarcuite”, daca e doar un sunday rider, membrele inferioare vor fi paralele.

    Dar nu se stie unde e-ngropat. Am sa aflu.

    Poate citim si niste ADN, cu ocazia asta.

  10. am gasit pe google ca lu jean ii placea berea. oare nu e neamtz? de la sibiu?
    sau draq, poate e lipovean ca mine! sangele meu!
    fug sa sun avocatu….

  11. Piticule, ai auzit tu de Jean Patzaichin ? Desi mai stii ? Dar totusi, suna mai bine la notar decât la avocat.

    Bine-nteles ca-i placea si berea. De la Târgoviste la malul oceanului a trecut prin toate fabricile de bere, zdai seama.

    Nu era neamt ma, era din Drumul Taberei sau asa ceva.

  12. Alexandre, sunt puţin sceptică… Dacă din Alexandru cel Bun nu prea au mai găsit mare lucru (şi vorba aia, ăsta era cât doi Jean laolaltă număraţi de la Hr. încoace) nu ştiu dacă mai putem analiza gambele ilustrului descălecător. (Deşi m-ar fi interesat, pentru că ar fi fost relevant nu numai pentru calităţile sale de călăreţ, dar şi pentru relaţiile cu câinii din secolul al 8-lea…) ADN-ul nu are rost să-l consultăm în problema asta de echitaţie, că el e oricum înarcuit, adică ondulat în mod natural şi nu prin repetiţia-e-mama-deformării, cum vrem noi să aflăm.
    Dar nu strică.

    Pitice, e vorba de o confuzie. Nimic major, dar semnificativ. Berea, ca şi brânza îmbunătăţită, era pasiunea doctorului neamţ. Dar fiind el atât de apropiat de descălecător, micile nesiguranţe documentare se justifică.
    Dacă era lipovean scria pe net „haraşo vodki haraşo” în dreptul numelui său.

  13. vodca la plaja!? fataaaaa? ce tot zici?
    nu se inventase gheatza pe vremea aia….

  14. Petronia, nu cred sa muste câinii de cartier pâna la os, zau. Ce naiba, doar nu sunt Smilodoni sau rechini. Doar daca sunt prosti si vizeaza direct tibia, ceea ce e rar, de obicei javrele ataca muschii gambei, deci pe la spate. Nu ?

    Bine, daca vrei tu numaram ancoşele de pe schelet. Conteaza pe mine, dau de el. Numai sa nu fi fost rahitic, ca pe vremea aia vitamina D… Chestie care ar bruia pistele într-un mod suparator.

  15. Piticule, era glaciatiune, deci gheata se inventase. Doar cuburile, nu.

  16. Alexandre, câinii de cartier nu, da’ ăia de epocă… Rahitic nu era, că nu-i permitea vârsta. Eventual ostemalacie să fi avut, dar nu cred. Măcar pentru că nu avea umbrelă sau lectică, ci călărea, deci probabil stătea destul de mult la soare. Poate de asta o fi şi murit, de insolaţie. Hait. Om fi fost rude.

    Şi gheaţa strivită ce-are? Sau fulgii de gheaţă. Vremurile erau grele, oamenii nu făceau mofturi.

  17. Adica, à l’époque, câinii se numeau lupi ?

    Petronia, el calarea, dar încotosmanati cum erau ei, plus atâtea zale, atâta armura, pe unde le mai patrundea soarele la vitamina aia ? Doar prin gaurile de la suliti sau sageti, în care caz era too late.

    Oare cu coif metalic se poate muri de insolatie ? Mda. Cred.

    Gheata pisata rulz. Cu exceptia aleia de la supermarché de la raionul cu caracatite si ochi de pesti. Alta cvasi-fobie.

  18. Hm! Păcat de Jean ăsta! Să-şi dea aşa în petec la final şi să transforme hepi endul în dărti end! Aşa cevaaaa!
    Sau poate au distrus finalul ‘cela cu surplusul de vin din pocale şi cum de restauratori (buni) de mahala nu ducem lipsă, au falsificat pergamenul, nemernicii!

  19. dărti ? ntz. nicidecum. clean, vrei sa spui, nu, soro ?

  20. Ex-dirty, currently clean, Alexandre. Un adevărat filosof al transformării şi transsubstanţierii, acest Jean.

  21. Si oarecum al transgresiunii….ca sa nu mai vorbim ca uneori e percutant pâna la transfixiant. Asta mai ales când trage tepe. Turcilor, physiquement (tu de unde crezi ca s-a inspirat Vlad ?) si altora, dupre caz.

  22. Sună mişto şi profund patriotic acea cronică dar Musiualexandre, o mică nedumerire am: turcii au venit în peisaj după anul 1000 şi Imperiul Otoman a început să-şi arate turul şalvarilor în arealul nostru cam după 1300. Căderea Constantinopolului fu pe la 1453. Deci… un afurisit de UNU trebuie să fi fost în faţă la acel afurisit de 701.
    Dacă e ca tine, eu dau vinul ! Dacă e ca mine, evident mă oftic fiindcă suna mişto să avem un Jean al Ţării Româneşti pe la 701.
    Şi tot cred că doctorul Franţ s-a lăudat ori a dat gheşeft cronicarului ca să-l promoveze, să-şi vândă şi el brânza mucegăită. Zic eu că ţărişoara lui Alain Delon a fost botezată aşa de la triburile francilor…

  23. N-ai motive sa te oftici, accept vinul.

    Imperiu îsi facusera ei de prin 552.

    Iar aia erau turci din aia albastri gök (aia au emigrat primii, dar li s-a scos capitolul din manuale). Sa citim inscriptiile de la Orhon.

  24. :))
    Savuros.

  25. Musiu Alexandre dar dacă e pe bune ce zici tu se rescrie istoria. Documentul este accesibil?

  26. Pinguilde: mersi bocu. Si de data asta sa nu ma mai tragi de ureche fin’ca s-a-ngrijit sora sa o faca.

    Doina: revelatiile sunt de-a dreptul ebluisante. Documentul e disponibil pentru consultat la fata locului. A vrut Google sa-l scaneze, dar s-au opus frantujii.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s