Noaptea Galeriilor aşa cum s-a văzut de după ochelarii mei, episodul 2

Oamenilor,

După o nouă repriză de congelat laptop-ul ca să nu mi se topească ori el sub degete ori degetele pe el şi ronţăind nişte gheaţă (după ce m-am asigurat că nu e de fapt tasta „space”) stând pe un cearşaf ud, îmi amintesc mai departe:

… Înapoi în civilizaţie, nu s-a mai pus problema de unde încep. Aveam o listă, aveam o hartă, ştiam ce se întâmplă şi unde. Pentru că, oamenilor, chestia bună pe care Noaptea Galeriilor o are şi cea a muzeelor nu constă într-un alt tip de organizare (adică într-o organizare – punct).  Harta şi lista evenimentelor (aici ajută şi faptul că galeriile diferă de muzee – cel puţin de alea tradiţionale, pentru că lucrurile sunt în schimbare pe aiurea – prin aia că propun evenimente, nu patrimonii relativ fixe) sunt ceva după care vizitatorul hai-hui din Noaptea Galeriilor s-a obişnuit să se uite fără să fie dezamăgit în absolut toate locurile participante. Plus în altele. Printate frumos pe carton, ca să nu se dezintegreze în repetarea ciclului împăturit-despăturit şi de la utilizarea pe post de evantai. Asta deşi erau disponibile spre descărcare şi pe site-ul chestiei. Galeriile sunt la noi mai vii decât muzeele, asta se ştie şi e bine.

Aşa că puteam să încep de oriunde îmi suna ceva bine, ceea ce s-a tradus în „de unde duce tramvaiul ăsta”. Ei, recunosc. Mint. Ştiam că duce la Piaţa Sf. Vineri şi ştiam că aia e aproape nu numai de Universitate şi de Unirii, dar şi de Lipscani. Zonă în care erau o mulţime de potenţiale destinaţii. Cobor din tramvai, mă uit pe hartă, zic să văd ce coşmaruri au alţii aşa că ajung la Atelier 030202, la Coşmaruri contemporane. După cum mă aşteptam din titlu, mai mult cauzele lor. Altfel, unele exprimate într-un limbaj plastic care mi-a plăcut, altele cu subiecte care m-au făcut să dau din cap a aprobare.  Aş fi făcut asta cu un pahar de vin în mână (bună ideea gazdelor) dacă ar fi fost mai răcoare. De menţionat că dacă o să căutaţi spaţiul ăsta şi sunteţi tentaţi să treceţi de Teatrul de Comedie căutând mai departe în susul şi josul străzii numărul 11, n-o faceţi. Fix acolo e.

Dacă strada Sf. Vineri tot se varsă în Lipscani, hai şi pe-acolo. La expoziţia de care zicea Rhetta la un moment dat, 10/1, la Atelier 35. Ideea o ştiţi de atunci, o reiau pe scurt: fotografii cu garsoniere dintr-un bloc comunist, de la etajul 10 la parter. Cu oameni şi tot ce e în ele. Mi-a  amintit cum văd din autobuz oameni la geam la diverse etaje şi cum mă gândesc că habar n-au unii de alţii şi nici de mine că îi văd ca un instantaneu dintr-o chestie din care nu ştiu că fac parte. Cum sunt atâtea altele în viaţa fiecăruia din noi. Gânduri de babă RATB-istă, deh. Expoziţia completată cu trei proiecţii video, din care m-am uitat la Punga la români – rolul pungii = sacoşei ca accesoriu în viaţa românului, paralelă între anii ’80 şi 2007. Da, exact cum bănuiţi adică nu bănuiţi ci vedeţi în fiecare zi în viaţa voastră: alături de genţi de toate formele, dimensiunile şi gusturile, mereu pungi. Nu c-aş fi văzut eu comedii la viaţa mea pentru comparaţie, dar asta mi-a plăcut.)

Bineînţeles că m-am rătăcit pe acolo (da, cine ştie că am făcut asta şi în Noaptea Muzeelor poa’ să râdă. Era noapte, era Lipscani, era aglomeraţie. Da.) Dar asta m-a făcut să-mi amintesc că Lipscaniul e rezumatul Bucureştiului: arhitectura frumoasă dărăpănată, străzile mereu în reparaţii, dar mai ales contrast prin juxtapunere. Viaţă bună lângă mizerie. Dar fix lângă, şi în acelaşi timp atât de paralel. (Ştiu că „paralel” nu are grad de comparaţie, da.) Oameni uitându-se la meci cu o bere în faţă pe terasa  unui bar; doi metri mai încolo, în întuneric dar cu destinderea celor care sunt la ei acasă, oameni care şi-au scos scaunele din curte şi îşi supraveghează copiii gălăgioşi în mişcare browniană. Dinspre Restaurantul Blanduziei se auzea un nene cântând Che sarà. Zic şi io ca el şi hai mai departe.

Din Lipscani, spre Universitate, cu intenţia TNB – unde erau două chestii de văzut. Devierea traseului din cauza unei vizite neplanificate dar necesare m-a dus însă mai întâi la Alert Studio. Pentru că pagina lor se pare că e în construcţie, vă zic că asta e la parterul unui bloc pe str. Mircea Vulcănescu, la nr. 2-4. Acolo nu ştiu prea bine ce s-a întâmplat, că ori n-aveau ăia chef de mine ori io de ei ori începuseră deja să strângă, da’ Pink/White/Pink n-am văzut. (Eu aş fi pus în evidenţă cumva un traseu, nişte zone, dacă tot erau coduri de culoare). Am văzut nişte lucrări care probabil răspundeau programului pe care-l bănuiesc acestui spaţiu destul de nou, de platformă pentru studenţii de la arte: colajele lui Dragoş Platon şi desenele lui Răzvan Boar. Trebuiau să fie trei expozanţi, dar am zis în titlu de ochelari, deci probabil uitasem să-i şterg sau ceva. M-am învârtit puţin pe călcâie că altfel nu prea aveam loc şi am plecat.

A, până acolo m-am oprit la UNA Galeria, pe Budişteanu 10, unde MOnuMENTS documenta fotografic o parte din monumentele dedicate eroilor războaielor mondiale. De acolo îmi amintesc că eticheta nu spune de ce vulturului de pe monumentul eroilor din cartierul Prundu din Piteşti îi lipseşte jumate din aripă. Era interesant de documentat şi asta. Şi că aş vrea să întreb dacă ştie să-mi spună şi mie cineva ce-i aia o „coloană în stil dozic”. Dacă e vorba de un nou stil all’antica (deşi poza arăta ceva eclectic ce semăna destul de incert cu stilul corintic, deci nici măcar cu ăla doric) să-l studiem, zic. E posibil ca greşeala să fi fost preluată dintr-o lucrare de licenţă a unui absolvent anonim (nu sunt rea, pe bune nu-şi dă numele pe net) de la Universitatea Ovidius din Constanţa, care a scris tangent despre monumentul cu pricina din Adamclisi? Hm… Aici, secţiunea II.3. Societatea culturală „Traian”, rândul de deasupra primelor poze.

În încheierea acestui episod, aş observa că mare parte din fauna nocturnă a oraşului ăstuia pare căzută din gravurile lui Goya.

[va mai urma]

Anunțuri

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s