Noaptea Galeriilor aşa cum s-a văzut de după ochelarii mei, episodul 3

Oamenilor,

Deşi din vântul negociat ieri de la drac n-a mai rămas mare lucru, să navigăm mai departe. Cel puţin până mă scufundă verişoarele mele, ştiind că nu înot.

La finalul episodului 2 fusesem deviată de pe traseu, aşa că după ce am stat cuminte să mă latre nişte câini pe Vulcănescu am revenit la plan. Spre zona Universităţii, am admirat un performance care nu era pe listă, da’ îl pun eu: pe bd. Bălcescu, în faţa unui casino, vreo şapte cosaşi ţopăiau isteric de ici-colo pe trotuar în jurul unui reflector. (Nu vă încruntaţi, io n-am văzut cosaşi aşa, în mijlocul străzii. Locul ăstora e prin ierburi.) Foarte veseli cosaşii. Pescăruşii care se învârteau pe deasupra – foarte dispuşi să schimbe asta. Am admirat câteva secunde acest performance menit să aducă etajarea lanţului trofic, cu implicaţii ce pot fi extrapolate la societatea modernă, în atenţia publicului urban. Ce, vi se pare întâmplător că era în faţa unui casino? După asta am întins pasul (ce ciudată vorbă, de parcă asta ar avea vreo eficienţă. Tre’ să faci paşii mai deşi când te grăbeşti, nu mai mari) spre TNB, că lista mea râdea că expoziţia de fotografie de dans de la CNDB  urma să se închidă la 2. Atelier în tranziţie mai ţinea până la 4, nu era grabă.

Urcând la CNDB, am avut o mică satisfacţie sadică: nu mergeau lifturile. Toată lumea horcăia în spatele meu, io ţup-ţup ca capra neagră pe scări la deal. Hehe. Moluştelor, vă face de râs o babă. Despre expoziţia de fotografie, aş zice că o idee foarte bună a fost punerea pozelor pe sticlă luminată de dedesubt şi luminarea slabă a restului camerei (logic). Le-a redat ceva din dramatismul şi dinamismul pe care fixarea în imagine le poate mutila câteodată când e vorba de dans. (Mă refer nu la un dinamism vizual, care poate fi surprins şi creat de un fotograf bun. Ci la unul pe care privitorul să simtă nevoia să-l recreeze prin propria mişcare, chestie care se întâmplă când vezi dansul live).

Afară m-am odihnit puţin pe scări ascultând oamenii oripilaţi de oprirea lifturilor ca de un al doilea Holocaust, după care am intrat la parter, în galeria Artis şi Apollo. Că aici a fost anul ăsta sediul Atelierului în Tranziţie (despre proiectul ăsta de atelier-galerie migratoare citiţi ce povesteşte organizatorul lui, Francisc Chiuariu, aici de exemplu.) Expoziţia conjugată a două apeluri – Call for dossiers şi Call for projects era ambientată de muzică live provenind dinspre pupitrul unui DJ despre care aş zice să ştia ce face, fiindcă suna bine chestia. Via talentul meu de a mă agăţa ca scaiul de detalii, voilà din lucrarea Cometa a lui Carmen Acsinte o mică paralelă: „Omul politic trebuie să aibă mereu un grup în urma lui. E un fel de om cu coadă.” (din Bilete de papagal de Demostene Botez) Asta şi definirea cometei ca „astru pletos” citată din Caragiale, Despre cometă, erau în stânga blănii de urs după care urma coada roşie (hehehe) a cometei, formată cred din mingi de ping-pong. Tot cădea câte una din când în când, dar asta nu cred că era în program. Oricum, pentru că şi ea poate intra în explicaţie aş zice că mingile bine făceau.

Traversând împreună cu un câine pe care l-am întrebat în gura mare dacă intenţionează să mă muşte (n-am înţeles de ce au început să râdă nişte tineri în spate, aşa că m-am uitat urât la ei şi le-am zis că să crape), hai la Căminul Artei. Sau mă rog, Centrul Artelor Vizuale cum îşi spune acum, deşi mi se pare un nume discutabil rău şi stupid pe deasupra. La parter, o expoziţie din care am reţinut doar un ştiubei din care se auzea nişte muzică şi pe fundul căruia, dacă te uitai înăuntru, se vedea un videoclip cu nişte cruci curgând pe un pârâu. Bănuiesc că legate de vreun ritual, pentru că toată expoziţia era plină de simboluri creştine interpretate. Nu mă dau în vânt după heruvimi care în loc de ochi pe cele şase aripi par să aibă sâni, aşa că nu mulţumesc. La etaj, proiecte de masteranzi de la secţiile Murală şi Ceramică-Sticlă-Metal de la Universitatea de Arte: intervenţii în spaţiul public, adică Arta în spaţiul public III. Io zic că da, vreau ca ieşirile de la metrou să arate cum propune Ilinca Daniel (plexi luminat cu LED-uri) şi mai vreau şi ca Iulia Elena Dumitru să-şi poată plasa lucrarea din sticlă de 6 m înălţime în fântâna arteziană din lacul Cişmigiu, cum arată proiectul ei. I-ar da o faţă.

Un pic ameţită de cum propun oamenii ăştia să schimbe oraşul (da, na – am şi râs la câteva chestii, din care-mi amintesc nişte insuliţe din sticle de plastic legate cu funii de mal şi plutind, cred, pe un râu), dar şi pentru că îmi plac priveliştile de sus, am ieşit câteva minute pe balcon. Atunci l-au descoperit şi alţii. Mult prea mulţi alţii ca să rămân acolo, dar suficienţi ca să observ că dacă cel mai inteligent lucru pe care tu, tânără cool, îl poţi spune prietenei cu care ieşi pe balcon este „hai jump” poate ar fi mai indicat totuşi să rămâi în casă. Aşa, vreo 399 de ani.

[încă va mai urma, da’ nu mult]

Anunțuri

41 comentarii

  1. *profesor*

    Acest comentariu a fost editat de Petronia.

  2. darcal.

  3. Dracul, voiai să zici? Prezent.

  4. rhettaaaaa! ia lu petronia nooa jucarie. pur si simplu abuzeaza!
    semnez in numele unui grup de netizeni.

  5. dascul.

  6. Nu e nici o jucărie, e o pacoste, că odată cu ea vine impulsul tău de a sări peste toate gardurile, de a-ţi flutura coada poneiască pe la nasul unei babe paşnice şi de a instiga la concursuri de încăpăţânare. Adică te transformă din ponei în catâr. Nu-i nimic.
    Tu şi care armată? 😀

  7. Disclaimer: variantele cu câte o literă schimbată sunt opera PIticuluigras, care încearcă să facă să pară că n-aş fi în stare să editez mai de Doamne-ajută.
    Nu mai editez. Şterg.

  8. Iubeam si eu candva doi ochi caprui
    Plangeam cand nu-i vedeam de dorul lui
    Dar ce pacat caci ochii lui minteau
    Iar eu ca-ntotdeauna ii credeam.

  9. eu am scris ca vreau bere. iata ce a putut sa editeze petronia. versuri din melodii….
    eu si melodii? acest blog o ia razna!

  10. Dacă aş fi editat ar fi fost „dar ce căcat căci ochii lui crăpau” sau ceva.

  11. Sa editam Piticul Cras.

    Piticul are mere. Ce mere spumoase are piticul.
    Piticul e polei.
    Poleiul e cras.

    Paronim. Adica nu parodie.

  12. fataaaaa, mergi si da parola indarat. ai dat foc la blog! nu veeeezi?

  13. Când spune asta omul cu canistra de benzină şi bricheta în mână, Piticulegras, nu prea are credibilitate.

    Parolim, Alexandre.

  14. adica eu sunt polei!? ca ce chestie sunt eu polei? argumenteaza!

    as prefera sa ma cantati ca sunt „destept dar ce pacat ca ochii lor nu citeau”.

    asta e, o sa fiu destept doar pe aici prin casa.

  15. Păi eşti deştept, cine a zis contrariul? Io zic numai că eşti catâr şi că mă faci să fiu şi mai catâră. Şi că nu-i nici o problemă.
    Cum să te cântăm, ca Homer? Ete: „Cântă zeiţă mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul…” Eeeeeei…?

  16. În loc să fii recunoscător că poţi să fii polei pe căldura asta…

  17. peleianu? de cand iti e gandu la jolly? cd cancan iese aici….am zis!

    sunt recunoscator ca am bere si ciorba. o sa trec cu bine noaptea asta….

  18. uh, da. esti catâră. strasnica catâră.

  19. Io tocmai am îngheţată şi gheaţă ronţăibilă şi apă bocnă. Iuhu.

  20. cine are colti, rontzaie. corect. te invidiesc.

  21. Prea multa pizma, pitice. Si sa nu dai paronim, da ?

  22. Oportună precizare, Alexandre. 😀
    A propos de pizme, n-am primit cele 20 de grade. Ori s-au multiplicat pe drum? Că nu mai facem nici o afacere.

  23. pizcal.

  24. *comentariu editat*
    „Πηγαίνω για ύπνο” – Asta scrisese Piticugras în acest comentariu. Prima avertizare pe linie grecească.

    Petronia

  25. dar la pizcal de ce nu ai editat? eeeeh?

  26. pizcal e un fel de dascaf.

  27. Pentru că e numai un fel de.
    Decât să-mi încerci mie vigilenţa şi nervii, nu mai bine te uiţi la Olanda – Danemarca?

  28. fata, daca stiai sa vorbesti ca papandreu, intelegeai ca ma duc in vizuina. dracii sa o ia de greaca. ini e cu neputinta sa mai raman desi as mai sta pentru ca e imposibil sa dorm.

    dar maine tre sa conduc un reno. nu merge cu bere.

  29. Până una alta, eu aş bea un vin! Franţuzesc, că merge cu reno-ul!
    Da văz că musiu şomează!

  30. Ba chiar dacă nu ştiu eu ştie Google şi tot înţelegeam. Nu somnul tău a fost problema. Pe care somn ţi-l urez bun. Stai cu toate geamurile deschise, e aproape suportabilă temperatura de afară.

  31. *comentariu editat*
    În acest comentariu, Piticugras zicea că se duce la somn, nu înainte să vă ureze tuturor noapte bună şi hai Olanda sau ceva.

    Petronia

  32. Aş crede că dimpotrivă, nu şomează câtuşi de puţin. Tocmai pentru că lipseşte. 😀
    Da’ să ştii că Renault-ul şi alte maşini sunt probabil singurul domeniu în care vinul e egal cu berea, adică incompatibil. Aşa că îţi făceai doar draci.

  33. uuffff, am vrut sa dorm si mi-a luat foc perna sub cap. simt ca am un atac de panica. ce naiba fac?

    ok, ok, nu vreau sa ma dascalitzi acum, vreau sfat ca cand sa dorm.

  34. Era vorba de toate formele cuvântului, Piticulegras. De data asta lăsăm.
    Foarte simplu, faci ca mine. Deschizi absolut toate geamurile şi uşile mai puţin aia de la intrarea în casă şi stropeşti cearşafurile şi pernele cu apă din frigider. Funcţionează garantat.

  35. nu chiar, la comentariul editat mai uram si placutele vorbe ca:

    Dar astazi cred ca m-am indragostit
    Nu stiu ce s-a intamplat dar e adevarat
    Nu e baiatul meu cu ochi caprui
    Acesta-i are albastri-albastrui.

  36. cum fata sa dorm pe ud!? adica sa dorm in doo uduri? o sa fac pneumonie peste tot.

  37. S-au pierdut pe drum astea. Nu erau acolo când am cotrobăit eu. Cum urai fără „aho, aho!” ?

  38. Dacă te ştii sensibil nu aplica metoda, am uitat să precizez. Ups…

  39. nu urasc pe nimeni. ai editat tu gresit. eu doar fredonam frumoasa melodie pe care o canta rhetta in elegantul parc gradina icoanei. cand stateam noi acolo si ne priveam cald in ochi.

  40. *comentariu editat*
    acu chiar ca ma duc *să spăl vasele*. sa imi tineti pumnii.

  41. Pe naiba cânta Rhetta asta. Când tot ea a protestat că ăia din vecini nu împărţeau ce fumau, tu de ce n-ai zis că ţie îţi dăduseră? I-a bătut degeaba pe ăia cu chitara în cap.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s