Best of Marx Sisters: 100 Golden Greats

Babelor, mezami,

Azi am fost încântati sa facem cunostinta cu Liviu Vacariu. Domnia-sa ne citeste asiduu de mai bine de doua luni (mâine ar fi doua luni si-o miercuri), deci îl laudam pentru alegerea cât se poate de înteleapta si pentru gustul rafinat al lecturilor preferate, îl felicitam pentru primele aparitii editoriale necenzurate la editura SM si-i dorim cât mai multe. Liviu are o feblete asumata pentru comentariile de pe blogul SM si de-abia când scrollatul de la primul la ultimul însumeaza cam o suta de metri (plat), citeste si postarea aferenta. Prima reactie a fost sa ma-ntreb ce inteligenta superioara poate gasi firul rosu care duce – de jos în sus – de la supa de pui cu voTca a Piticului Gras la marile ecrane, în speta la Felicia înainte de nimic, ori de la robinetele de la baiela sondajele de opinie ? Dupa care am realizat ca si-n sensul opus tot aia e. Ba e chiar mai greu de gasit, adica nu e. Ne recomanda deci Liviu sa facem un « Best Of » cu comentarii… Problema e grea si ar duce la o spirala infernala. Ia gânditi-va : daca muncim, sa zicem, la o suta de comentarii si le transformam într-o postare, gen « 100 Golden Greats » trebuie înca o suta de alte comentarii sub ea, si asa mai departe. Vedeti cât de vicios poate fi cercul ?

Dar o sa va facem hatârul si o sa scoatem o serie de DVD-uri cu cele mai savuroase momente (recte comentarii). O sa fie si continut multimedia, or sa fie si ceva bonusuri, o sa organizam sedinte de dedicatii pe marile stadioane si or sa fie si reduceri de preturi pentru cei care au dat dovada de asiduitate. Dar pâna atunci :

Ma copii,

La sud de ultimul comentariu al oricarei postari aveti asa, ia uitati-va bine (alo, fata din fund, cu ciorapei verzi si oranj, se aude ?): trei casute negre mici ca niste dreptunghiuri culcate, o casuta neagra maaaaare si dedesubt un buton, tot ca o casuta neagra si el, pe care scrie Submit content. Ati gasit ? Bravoooo. Acum fiti foarte atenti (baiatu’ cu geaca, e valabil si pentru tine, da ?). În prima casuta va puneti numele, adica scrieti cum va cheama, cum vi se spune sau cum vreti sa va strigam, nu conteaza, dar completati-o ca e obligatorie. Si vedeti sa nu scrieti înauntru « name » sau « necesar ». Da ? Dati si voi dovada de imaginatie.
Trecem la casuta a doua (buei ala cu tricou cu Che Guevara, arunca naibii guma aia de mestecat, ca nu stiu ce-ti fac). Reiau : deci trecem la casuta a doua : aveti o adresa email, da ? Treceti-o deci pe curat în aceasta casuta. În a treia casuta, daca aveti vreun site internet, îi scrieti adresa. Daca vreti. Dupa care, în casuta aia neagra maaaare, scrieti ce-aveti de scris, comentariu la postarea aferenta. Poate sa fie în legatura cu postarea. Ar fi chiar preferabil.
La sfârsit, clickati pe butonul cu submit content, ca sa va apara comentariul în negru pe alb. Pâna aici e clar ?

Noi de postat postam, va dam si mura-n gura si scriem si ceva comentarii în locul vostru, dar nici chiar asa, muieti ti-s posmagii ? Hai, la treaba. Sa va vad. La orice comentariu pe care nu-l scrieti primiti douazeci de flotari cu mâinile legate la spate. Ah, si nu va preocupati de cenzura. Nu e. Sunt doar represalii, iar alea sunt în rastel si-n depozitele de munitii ale surorilor Marx.

Acum ar trebui sa va pup, dar vedem dup-aia.

Anunțuri

153 comentarii

  1. musiule, ti-au intrat in vacanta cititorii?

  2. Adică îmi reprofilez Cenzura din cuptor şi o pun să fugă după leneşii care se bucură de hei-rup-ul altora fără să contribuie şi ei? Păi nu e bine, Alexandre, contravine dreptului la lene care este unul fundamental. Şi mai e ceva: cum detectezi un comentariu nescris, adică o absenţă? Cre’ că fizicienii din lumea întreagă ţi-ar fi recunoscători, de când încearcă ei să pună antimateria într-un borcan etichetabil. 😀
    Să nu-mi zici că citeşti gândurile oamenilor din spatele monitoarelor că va trebui pur şi simplu, deşi cu regret, să te ucid.

    Am senzaţia că nici iniţiativa cu cele mai aurite 100 comentarii nu e aşa de realizabilă cum pare. Adică, toate alea depind vital de context, pentru că răspund altora şi altora şi altora… Înţelegi impedimentul. Cred că mai bine rămâne fiecare cititor cu topul făcut în mintea lui.

    Da’ nu zice rău Alexandru: v-aţi cam lenevit. Numai Piticugras ne dă în mod constant treabă, de editat sfidările noilor reguli. Chestie care nu e neapărat antiteza pozitivă a situaţiei generale.

  3. Aida B: comentatorii. S-au dus toţi să comenteze campionatul de fotbal, unde de altfel nici nu fac o treabă prea bună.

  4. mie mi-e neclar la casutza a doua. scriu, apas si nu se intampla nimic. cum fac sa comentez si eu aici? ma ajutati?

  5. @Aida: nu, fato. Tocmai s-au întors. UIte tu, spre o pilda. Si da, cum zice Petronia, nu cititorii, ci comentatorii. Cititori sunt, dar i-am intimidat noi, sau nu le dam ragaz sa zica si ei ceva ca se face deja suta de comentarii, nu stiu. Bine te-am regasit.

    @ Petronia: bine-nteles ca ctesc prin monitoare si prin dosul lor. Asa ca stiu de multa vreme ca vrei sa ma hacui scurt. Si stiu si ca fara regrete. Si mai stiu si ca…

    Si Petronia, poa’ sa-si faca fiecare top, cert. Când e la comanda, customizat, e un mic supliment de pret. Atâta tot.

  6. Cu ce apesi, Pitice ?

  7. Pitice, se pare că ţi-a reuşit totuşi miraculos. Felicitările noastre pentru primul comentariu pe SM.
    Alexandre, încerc să mă hotărăsc dacă punctele alea de suspensie tocmai ţi-au salvat viaţa sau ţi-au semnat condamnarea. Când decid o să fii primul care află.

  8. cum adica „primul comentariu pe SM” ? asta e un fel de BDSM?
    doamne, in ce am intrat!?

  9. Oh…PitiDurdule… Deschide, Răreşoaie, că nu ştii cu ce bat în poartă!

    Şi fiindcă tot a venit vorba, Alexandros, eu scriu acum un comentariu (sper să apăs la ţanc şi să apară ochilor voştri), dar mai sunt atâtea altele pe care în egală măsură nu le scriu (Petronia, ajutoooooooor, Înţeleptissima noastră, s-o fi chemând paradox?)

    Ei, pentru comentariile nescrise (adică la multele postări citite după care cad în leşinuri succesive de râs) o să mă pedepseeeeeeeeeeşti? Cum să fac eu douăzeci de flotări cu mâinile la spate? La sânii mei nu te gândeşti?

  10. asa e, dulcedeea trebuie sa sara ca mingea. de 100 de ori. mi se pare mie sau am vazut un *compliment* prin comentariul ei? eeeh?

    *comentariu editat. Petronia*

  11. DulceDeaa, aş zice că tocmai din cauză că se gândeşte.
    Cât despre paradox, ai dreptate: aşa se cheamă situaţia în care cineva se abţine de la a comenta la noi.
    (Nu e paradox, aia era varianta oficială de răspuns. E că ne văduveşti, orfăneşti şi alte -eşti din familia privării de cuvintele tale frumoase. Na.)

  12. DulceDeaa,

    Da, când am imaginat pedeapsa cu flotarile la tine m-am gândit. De-aia tie o sa-ti fie mai usor. Restul… Cine n-are, sa-si cumpere si sa-si puna.

  13. Petronia, punctele de suspendare nu-nseamna pedeapsa cu suspendare, stiu si asta. Si stiu si de unde o sa-mi vina salvarea.

  14. E bine că ştii ultima chestie, că io n-am nici o idee decât dacă începe cu „vin” şi se termină cu „prune uscate cu miez de nucă şi frişcă”.

  15. Si la mijloc e cu zmeura.

  16. V-aş săruta pe obrăjori întruna! Petronia şi Durdu şi Alexandros şi Rhetta şi Veta şi Vasileeeeee…

    Da, PitiDurdu, ai văzut aievea (Rhetta „aievea” e voie să scriem sau e un fel de „dascăl”, să mă avertizezi din timp, că eu sunt îndrăgostită lulea de cuvinte mai arhaice). A fost un compliment neruşinat. Nu te-ai supărat prea tare, aşa-i, PitiDurdu?

    Petronia, ce-i drept şi eu am avut aşa, ca o bănuială că e doar un tertip chestia cu flotările. În fond când ducem mâinile la spate, sânii ies mai bine şi mai temeinic în evidenţă, iar Alexandros s-a bazat probabil tocmai pe faptul că noi, fetele, o să-i cerem îndurare… sau sprijin… sau hmmmmm…

    (Şi iar vă sărut pe obrăjori, irezistibililor!)

  17. Mai copiii mosului. V’am lasat olecuta si ce vaz? V’ati dusara la vale vreo 70 de locuri in zelist!!!! Pai daca v’am lipsit de comentariile mele….

    Ete ca m’am inturnat, cu nasul in stare de cojire si muschii prastie, de pe coclaurile patriei (pentru curiosi, se pot vedea poze si descrierea traseului nebun pe blogul Andreei). Asa ca… fasten you seat belts (cum dracu zicea frantuzu’ la asta?) si hai inapoi la 100 ca miroase a sosete aici jos 😀

  18. Super Dragon to the rescue, era şi cazul să vă apuce solidaritatea şi să vă coboare din munţi ca să suferiţi aici alături de noi, celelalte fripturi uitate pe grătar în oraş. Voi după câte văd aţi fost fripturi de creastă. 🙂 Invidii crunte şi verzi.

  19. DulceDeea, chestia cu complimentul tot mie trebuia să-mi spui că ai văzut-o, că io am pus-o acolo, în locul unui cuvânt scris sfidător şi intenţionat rău intenţionat de Piticugras. 🙂

  20. pfffff, am gresit.

  21. Petronio, contrar credintei populare si asteptarilor noastre, la munte nu e neaparat mai frig decit in Bucuresti. Nici macar noaptea. Ne’am ars ca niste mititei la gratar. Da’ macar am avut avantajul unui cer mai plin de stele si pe acela al traficului aproape inexistent.

    Concluzia aventurii: tre’ sa fii complet defect la cap sa faci ceea ce am facut noi in conditiile date 😀 Si da, asta ne recomanda si pe noi ca defecti la cap 😀

  22. Hehehhe! Aşa devine trompeta iadului nucleu de ofertă turistică. Deşi ar trebui să dea filmare cu miile de vuvuzele în acţiune, în plin meci. De exemplu acum, la Brazilia – Coreea N. Am senzaţia că vine un roi mare de albine ucigaşe.

  23. sa speram ca N coreenii au bombe atomice lipite de piept. si ca o sa bubuie stupul.

  24. Dragoane, ştiu că pe creastă şi în zone descoperite nu e. Mă gândeam că văzusem prin poze şi ceva bucăţi prin pădure şi deja simţeam câteva grade mai puţin. Ceea ce e mai mult decât am avut noi aici. 😀

  25. Încep să cred că e singura soluţie, Piticegras. Da da.

  26. Haiiiii, Petronia şi Piti… acum voi chiar vă uitaţi la televizor, la meciuri? Nu studiaţi nimic cu niciun dascăl?

  27. dulce deea, e firesc sa ne uitam la meci. pentru ca το ποδόσφαιρο είναι όμορφο!

  28. Si iata cum se nasc doua discutii paralele si fara nici o legatura cu postarea la care sint atasate 😀

    In consecinta: Petronia, stiu ca firesc ar fi fost ca la umbra lu foiosu si rasinosu sa fie ceva mai duios soarele cu noi. Din pacate realitatea ne’a demonstrat ca viata bate manualu’. A fost, deci, cumplit. Da’ si fain in acelasi timp 😀

  29. petronia, te rog frumos sa stergi clipurile de mai sus. sunt urate si vreau sa pun altul.

  30. Hehe, Dragoane. Măcar strict la umbră nu era mai bine?
    În ceea ce priveşte discuţiile, nu aşa se întâmplă de obicei? 😉
    DulceDeea, nu intra şi tu în hora Piticuluigras. Zăăău…

  31. Rhetta anahoretha, Deea a zis ” dascaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaal”

  32. Piticegras, Cenzura din cuptor nu înseamnă un nou job pentru mine şi nici o nouă facilitate pentru cititorii noştri.

  33. piti-cool-e, zi si tu ” dascal” daca ai curaj!
    daca mai ai vreun pic de curaj pe fund!

  34. De-acum o să porniţi avalanşa pârâciunilor. Ho. Cenzura e la mine, DulceDeea a fost avertizată, nu văd ce vă face să credeţi că se întâmplă ceva.

  35. Din pacate nu era mai racoare „nici strict la umbra” 😀

    Mai oameni buni, speram ca episoadele avant la lettre din CM or sa reduca la zero discutiile despre fotbal din timpul petrecerii efective a evenimentului. Sper ca nu ne asasinati prea tare cu el ca ma duc sa citesc Daily Cotcodac 😀

  36. musiu : am vrut s-o parasc pe Deea de doo opri la rand, si site-ul tau , asta , mi-a zis ca ma repet si ca am mai zis!
    pai astea e manere, dom’le? pai cum sa mai n- am io comentraii nescrise daca asta nu ma lasa sa ma repet?
    ca mie-mi place sa fie lucrurile cla-re!
    v-am zis!
    si daca nu v-am zis , v-o repet!

  37. Pentru toată lumea: avertisment. Nu-i la mintea voastră să faceţi asemenea încăpăţânisme mici. Sunteţi mai buni de-atât. Nu? Dacă nu, să vă ajut.

    Băi când îi văd pe ăia înfofoliţi şi aud de iarna sud-africană, leşin.

  38. pt dragonu care a gasit pirjolu desertului in vf muntelui:

  39. Nu, nu, dar o singura precizare, coreenii nu au bombe atomice pe piept, caci sopnsorul lor e L E G E A.
    Ori e echipa de sperante a procurorilor, nu stiu.

  40. Dragoane, stai liniştit. Nu discutăm decât despre vuvuzele. Dacă nu ştii ce-s alea, ferice ţie! Şi cremă cu SPF mare de ce nu v-aţi luat bre?!

    Cruela de Vila, blogul nostru a avut săracul Tourette când era mai mic şi de asta nu suportă repetiţiile.

  41. Franta e sub ape. România o sa aiba litoral la vest. Macar vinul sa-l salvez.

  42. legea? suna N coreean dar din cate stiam eu, la CM nu ai voe cu alte litere pe tine. doar adidas si stema tarii.

    dar ati auzit ca le-a dat drumul la curent si au bagat meciul peste telejurnal? astia chiar spera sa bata brasil!

  43. Cruella, belive me or not, in miezul Saharei mi’a fost caldura mai suportabila decit in virf de Piatra lu Craiu. E drept, pe acolo nu umblam de bezmetic pe stinci cu vreo dooj de kile in spate.

    Da’ mercic de dedicatie, place mult combinatia inca de la aparitia ei acum multi ani (inainte de a ajunge in deserturi :D)

  44. Vai, Petronia, Cruela-necruţătoarea m-a pârât… Vai, Petronia, am greşit. Pe coji de nucă la colţ? Sau pun doar mâinile la spate şi stau dreaptă, cu sânii mult înainte, drept în faţa clasei?

    În timp ce d… raga de profesoară, învăţătoare sau ceva în legătură cu procesul de instruire din România tocmai deschide televizorul să predea noul meci de fotbal?

    Petroniuşkaaaaa, nu mai bine facem o budincă de clătite cu dulceaţă de vişine în cuptor şi dezlegăm Cenzura?

  45. Alexandre, apucă-te de construit o arcă şi din fiecare vin câte două sticle, da?

  46. da nu mai bine bem noi o vishinata? sa o facem lata?

  47. Petronia, eu eram pregatit de vreme rea, cu protectii la ploaie si frig, nu la asemenea cuptor. Asa ca am incasat’o. Singura protectie la care ma gindisem era aia impotriva uscarii buzelor de la vint. In mod miraculos, nici macar n’a fost nevoie sa o folosim. Cu alte cuvinte, am fost protejati impotriva tuturor conditiilor care nu s’au actualizat (ar merita mentionate aici si armele carate impotriva ursilor, lupilor si mistretilor) si perfect in fesierul gol in fata realitatii. Data viitoare o sa facem exact pe dos si, probabil, o sa ne pape ursul buzele inghetate si crapate de vint.

  48. Niiiii DulceDeea. Nu vreau ca pedepsindu-te pe tine să răsplătesc clasa pentru fapte bune pe care nu le-a făcut. Şi nici să te torturez nu vreau, cu meciuri şi alte grozăvii. (De altfel porţi noroc lecţiilor de fotbal, că ce gol a dat Brazilia…)
    Facem clătite, dar dacă odată cu ele facem excepţii face şi Piticugras gura mare.

  49. Alexandros, pot să înot cu mâinile la spate, să ştii… 🙂

  50. dulce deea : da clatite cu mainile la spate potzi sa faci?
    si sa le shi umpli cu vii-shi-ne?

  51. DulceDeea, pe spate?

  52. … şi cu faţa în sus…

  53. daaaaamn! ce gol a dat alaaaaa! asa ceva nu exista. e CGI.

  54. Deea,

    Si daca pui mâinile în fata, si daca nu stai dreapta, tot înainte sunt. Mult înainte.

    Petronia,

    Numai doua sticle ? Doua lazi, hai, te rog, daaa ?

  55. Deea, tu zbori, tu planezi, tu adii, tu nu înoti.

  56. Cruela de Vila zice vorbe de aur. Da.

    Dragoane, ioi. Data viitoare poate nu… Nu v-aţi uitat să vedeţi cum o să fie vremea? Nici acoperăminte pe cap… Bine că nu v-aţi insolat.

  57. ati ras tot parcu ala de mine. dar uite dovada ca nibirienii sunt aici!
    pana si vuvu au amutit pentru 2 secunde…

  58. baaaaaaaaaaaaaaaaaaiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
    petronioooooooooooooooo
    alexeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
    unde atzi piti arhiva bre?
    ca o cat cu lumanarea shi n-o gasesc!
    ca vreau sa trimit ceva babesc in lume, sa sa m inuneze si sa comenteze
    luminatzi-ma!
    pa ce apas?
    e mic?
    e mare?
    e negru?
    e arab?

  59. Alexandre, de tine şi de randamentul tău de dulgher depinde, nu de mine.

  60. Vaaaai, ce de fantasme culinare ai, Cruela 🙂

    Vrem clătite, Petroniuşka, te rugăăăăăăăăăăm… şi îţi promit că mai dă Brazilia un gol fabulos.

    Ai văzut, Dragonule, că eram gând la gând cu bucurie? 🙂

  61. Lasă Pitice, până nu-l controlăm la solzi tot premisa de om e valabilă.
    Cruela de Vila, la ce te referi maică? Arhiva e organizată pe luni în dreapta sus, între postări şi comentarii recente… unde scrie „arhive”…

  62. Păi dacă vrem clătite tre’ să ne adunăm să fabricăm, DulceDeea. Pe alea pe care le aveam în frigider le-am mâncat egoist şi hulpav.

  63. Avem costume frumoase si barca oranj, vorba lui Cocofifi. Lazile sunt facute gata. Pânze fac mâine. Sa sufle Deea în ele.

  64. Băi ce-au oamenii ăştia cu „se resimte”?? Nu există forma asta a cuvântului. Mă enervează. Cenzura mea nu are putere asupra lor, deci satârul rămâne singura soluţie.

  65. Resatârul.

  66. Bineeee, cu ce le facem? Cu frişcă şi dulceaţă de pepene galben?

    Cu dulceaţă de cireşe amare?

    Cu rom şi stafide?

    Cu miere şi nuci?

    Cu fragi de pădure? 🙂

  67. Alexandre lasă dracului costumele, să fim pragmatici. Că la preocupările estetice pe care le ai mă tem că o să aibă o groază de găuri corabia. Se face şpriţ, omule, e păcat.

  68. Ooooooh, acum spui că sunt zeitate a văzduhului, Alexandros? Sau crezi că sânii mei au puteri eoliene?

  69. Cu gem de vişine şi dulceaţă de fragi şi… (mulţumim DulceDeea că ţi-ai ţinut promisiunea cu golul) … mă omori. Mă omori.

  70. Deea: au toate puterile. Pot sa fie si doua hovercrafturi. Au si puteri de panaceu.

    Petronia: dar nu pot fara costumatie, zau. Macar un tricorn si-un ochean, acolo. Cum e aia sa salvezi bunul cel mai de pret într-o corabie Deeoliana în adidasi puma ? Zau asa, un peu de tenue, s’il te plait.

  71. Alecule, neaparat in slapi si sosete albe, trening si tricou mulat pe burta. Daca vrei tu, fie si un tricorn.

  72. nu cu geeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeem!
    nu cu geeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeemmmmmmmmmmmmmmm!
    am io dul-cea-tza !
    de vishine!
    dul=cea-tza!
    ps: am gasit arhiva! era ascunsa dupa visinata!
    😉

  73. Dragoane, ce desen sa am pe tricou ?

  74. azi se da si apa calda in coreea de nord!

  75. Si pasaport, nu ?

  76. Sigur, Alexandros, sânii mei sunt împuterniciţi 🙂

    Şi ai dreptate, pe corabie trebuie un pic de atmosferă. Dar dacă nu sunt fonduri pentru costumaţie, poate călătorim fără? 🙂 fără deloc nema cu desăvârşire nimic, dezgoliţi până-n buric?

    Petroniuşka, mai vrei să dea focoşii aceia de brazilieni un gol? 🙂

  77. Alecule, neaparat sa fie cu D&G scris cu paiete argintii.

  78. Fara, Deea. La buricul nud.

  79. Dragon: oh yeaaaaah.
    Splendid.

    Slapii pot sa fie turcesti, marca Adidos sau Mike ? Cumparati de la Piata Gemeni ?

  80. Dragonule, eu propun ca tricoul să aibă un imprimeu cu Rhetta şi Veta, celebra fotografie care ne-a făcut să ne îndrăgostim de ele la prima vedere. Şi merge adăugate (sic!) şi paiete pe hainele nebunaticelor noastre 🙂

  81. Nu DulceDeea, îmi place că ştii că ajuţi ambele echipe. Eşti o zeiţă dreaptă.
    Alexandre, pe tricou să scrie „Uccello reloaded”: http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/21/Museo_di_santa_maria_novella,_chiostro_verde_affreschi_di_paolo_uccello_4.JPG&imgrefurl=http://it.wikipedia.org/wiki/File:Museo_di_santa_maria_novella,_chiostro_verde_affreschi_di_paolo_uccello_4.JPG&usg=__3za-TkjDmgDmvbPg-vbiFYIX9Xs=&h=1200&w=1600&sz=970&hl=ro&start=12&um=1&itbs=1&tbnid=EmtPKyP8sJLPLM:&tbnh=113&tbnw=150&prev=/images%3Fq%3Duccello%2Bchiostro%2Bverde%26um%3D1%26hl%3Dro%26client%3Dfirefox-a%26hs%3DKux%26sa%3DN%26rls%3Dorg.mozilla:en-US:official%26tbs%3Disch:1
    Ştiu că e cât o zi de post link-ul, dar în partea de jos a imaginii este… ghici… Noe! Cu struguri. 😀 „Beţia lui Noe” cică. Heheh. Deci după ce eşuezi ştii ce faci cu vinul, da?

  82. Dar hotărâţi-vă-ţi, dragilor! Cu tricou paietat, de fireturi argintat, sau cu vedere la buric din ambele părţi?

  83. Cu tricou tăiat deasupra buricului. Istoric.

  84. Piticulegras, văd că te lansezi într-un eroic demers de studiere până în străfunduri a fenomenului vuvuzela.

  85. sa ma ia dracii. io cred ca faceam atac de panica acolo. infiorator in tribuna….

  86. Păi fac toţi acelaşi zgomot. N-au cum altfel, că ar lua-o razna cum zici. Deci da, vuvuzela de fapt salvează vieţi.

  87. Credeti voi ca esuez… Ntz.
    Barca mea e amfibie.

  88. Păi tre’ să eşuezi, Noe rebel ce eşti! Draci, te cred că îţi surâde ideea de a naviga tu cu sticlele la infinit, da’ puţintică responsabilitate, dacă se poate. Trebuie să repopulezi Francia cu vin. Eee…?

  89. Daca-ti face placere, Petronia, esuez un pic, asa… depinde unde. Responsabil, dar temporar, fugace. Aaa, ia stai: iar cu res-pon-sa-bi-li-ta-ti-le ?

    Franta am populat-o deja cu mine însumi, ea ma populeaza cu vin, dar daca trebuie, plantez Feteasca Neagra pe la Bordeaux, Galbena de Odobesti prin Burgundia, Zghihara prin Cotes du Rhône, Feteasca regala prin Occitania, deh.

  90. Eeeeiiii, vezi că ai vocaţie de colonizator, Alexandre?

  91. Mmm. De împânzitor, sa zicem.

  92. mie m i s-au impanzit okii!
    deja vaz clatite cu vuvuzela!
    sau vuvuzela cu visine?
    nu stiu!
    pi-ti-cool-eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee: in vodka ta ce se (intre)vede?

  93. Cum, cruzime suburbana, cum poti sa rasucesti clatita în forma de vuvuzea ? Sacrilegiu !

    Pitice, spala-i vina în vodca. Vino, fata te invoca !

  94. *Am venit.*

    *comentariu editat. Petronia*

  95. Ba îl invodcă. 😀

  96. Vuvuzela invicta.

    Pitice, esti editativ, zau.

  97. Editabil.

  98. Chiar si creditabil (doar are card) dar pentru moment se pare ca si-a scos dopurile de ceara din urechi si vodca din frigider si tropaie marunt la cântecul de sirena al crudei.

  99. Hihihihi, hihihihihiiiiiiiiiiiiiii… hihihihihiiiiiiiiiiii!

    Auzi la ei! Îl invodcă, moooooor, Petronia… Vuvuzela invincta, Alexandroooos!

    Vă jucaţi cu cuvintele ca nişte zei.

    *comentariu editat. PiticuGras*

  100. Frumos, DulceDeea. Minunat. Probabil eşti singura care a pus în mod admirabil Cenzura în tavă cu sos cu tot.

  101. … Ceea ce te face Hera, regina zeilor. Deşi ai stofă mai mult de Afrodită. Ete na, io dacă tot pot să tai şi să spânzur zic că poţi să fii amândouă.

  102. Petronia, taie-mi si mie un costum de mic Hercule. Uite, am stofa.

  103. Alexandre, io îţi tai. Da’ de cusut nu veni la mine. Meea se pricepe la din astea. Da’ n-am tipar de Hercule mic, am numai mediu şi mare. Lasă că până termini de construit arca o să-ţi vină perfect.
    Vezi că totuşi dacă ne luăm după mitologie partea de Hera a DulceDeei o să facă tot ce poate ca să te ucidă. Mai întâi ai riscat cu mine, acum cu ea. Alexandre, ce-i cu înclinaţiile astea la tine?

  104. Riscurile sunt calculate, Petronia. Citim prin backdooruri, globuri de cristal si funduri de monitor ca n-o sa reuseasca Deea sa ma ucida.

  105. Asta numai din cauză că n-o s-o lase alter ego-ul de Afrodită, nu te împăuna şi mai ales nu te simţi la adăpost de orice risc-surpriză, Afrodita e o zeiţă cu toane.

  106. Tu ce vrei, sa ma pui grijuliu la adapost de riscurile-surpriza ale unor terte persoane ca sa nu ma hacuie altcineva înaintea ta ? Ca sa ai exclusivitate, sa nu-mparti (potentiala) prada cu nime’ ?

  107. Bineînţeles. E penurie de victime bune prin lume. Fiecare criminal face ce poate.
    În plus, ar trebui să te bucuri: cu mine mai ai o şansă, care stă suspendată în trei puncte. O şansă din trei bucăţi, o treime bună sau rea. Revelaţie ori la bal ori la spital.

  108. Care trei bucati pot avea un frumos numitor comun, daca stai si te gândesti…

  109. Io stau, tu gândeşte-te ce se întâmplă dacă mai cauţi mult numitori comuni. 🙂

  110. S-a terminat meciul în Olimp, năstruşnicilor? 🙂

  111. Hm, DulceDeea. Complicat de răspuns. Dacă Olimpul e în Africa de S, da, pentru seara asta (trecută?) cre’ că da… Dacă te referi la cel local, neah… E grav când se termină.

  112. Şi muncile lui Hercules cine le încheie? sau îl facem să meargă la un schimb de experienţă cu Sisif? 🙂

  113. Nu, îi hibridăm. Alexandru, ca oenofil, va aprecia cu siguranţă avantajele pe care le aduce uneori acest procedeu. Bine, în cazul ăsta depinde şi cum stă cu abnegaţia, adicătelea dacă-i dispus să se ofere cobai.

  114. Musiu Alexandru,

    Azi cind am citit postarea si mi-am vazut numele scris cu rosu mi s-a inmuiat tastatura de la tasta é in jos. Acum scriu de la alta tastatura.
    Nu exista taste suficiente in lumea asta ca sa iti multumeasca indeajuns pentru urarile si felicitarile pe care mi le-ai urat si, cum altfel, felicitat.
    Multumesc mult! Ca sa vezi, exista!

    Asta nu ar fi fost nimic daca nu as fi vazut in subsolul postarii o portie uriasa de 115 comentarii. Trebuie sa fiu sincer pina la celalalt capat si sa spun ca mi-a fost greu sa urmaresc si de data asta firul epic al comentariilor. Si asta pentru ca el nu e epic deloc, e un fel cum numai aici se gaseste si cum nu as putea sa-l definesc. Dar ce zic eu nu as putea.
    Comentariile nu spun o poveste, sint construite doar din idei nastrusnice si frinturi de idei intortocheate, ireale, cind in dialog in 4, cind in monolog in 2 si viceversa, totul pare desprins dintr-o piesa de teatru absurd. Exista insa un fir subtire, imaginar, care face ca aceste comentarii sa se lege. O idee sau cel mai adesea un cuvint dintr-un comentariu anterior e preluat si apoi este folosit drept punct de plecare pentru comentariul urmator.
    Ceea ce se resimte, citindu-le, este placerea jocului de-a cuvintele si a jocului de cuvinte.

    Ah, si mai e inca un motiv pentru care nu citesc postarile cit sint calde. Avalansa de comentarii stirneste o avalansa de emailuri pe care casuta mea postala cu o singura camera nedecomandata abia o suporta. Si asta pentru ca eu, pe linga cimpurile obligatorii despre care ai scris ca trebuie completate, mai bifez si cimpul de notificare prin email despre viitoarele zeci,sute de comentarii.
    Sa nu mai bifez?

  115. Plezirul e de partea noastra cea babeasca.

    Oi ! Ba bifeaza, cum nu. Cocheaza caza, ca sa zic asa.

    Biifeaza, citeste, comenteaza, aplica-ta si apleaca-te, fulmineaza, scapara, fii efervescent. Nu-i nimic daca n-ai loc în garsoniera epistolara: arunca masa, scaunele, patul, fa curat, pastreaza loc pentru ce vine de la babe.

  116. Liviu Vacariu, conform bunei observaţii pe ai făcut-o cu privire la preluarea unui cuvânt dintr-un comentariu anterior pentru a broda în jurul lui un altul, mă văd nevoită să subliniez folosirea corectă a cuvântului „a se resimţi”. Ura! (Deşi conotaţia e un pic negativă, dar punem asta pe seama oboselii inerente unei curse de mai bine de 100 de comentarii garduri.)
    Cât despre bifarea disponibilităţii de a sta la primirea avalanşei, eu zic că eşti masochist şi că să vezi cum e când depăşim 200. Nu ţii foarte mult la căsuţa aia cu o cameră, nu?

  117. Acuma nu ca va dascalesc, dar:

    Petronia, ai sa dai sama doamna (desi mi-am taiat unghiile si scriu cu pernutele si in rest nu vad decat cand privesc) pentru ca vin la Bucuresti… 🙂

    Musiu nu mai striga ca imi agravezi migrena si recunoaste ca un cunoscator care te consideri, ca mancarea fara sare si piper e fada si acasa mai mananci pestele si fara furculita desemnata (ceea ce e grav, sa te dedai la asemenea chestii, need help etc.) mediteaza la actiunea care face pe cei cuminti sa scormoneasca apa si trece-ma in carnetul tau de bal. Invatam pasii pe parcurs si nu punem piedica cu fata bine intentionata 🙂

    PapDragon mi-a fost un dor filial de tine de nedescris, desi sint obligata mereu sa ma descurc singura ca parte a educatiei tale 🙂

    Piticule… aš tave myliu si cand o sa cresc mare vreau sa fiu ca tine 🙂

    Pe cei nici unul din urma, mi-ati lipsit, va iubesc mult, dar in ordinea mea impulsiva si din motive subiective necuantificabile 🙂

    L.V. (draga cautator de stringuri in campurile morfice ale irealitatii de blog) bine ai venit din partea mea , daca face vreo diferenta pentru tine si chiar daca nu 🙂

    Rhetta gazda… urasc cenzura si masinatiunile. Asta-s eu. Reusesc sa fiu autentic rautacioasa rar si am uneori atat de putin simt al umorului ca-mi vine si mie sa rad. In schimb pe motive subiective merg la orice razboi daca trebuie. si daca nu trebuie si uneori chiar cand nu trebuie, doar ca sa va fiu aproape. Sper sa conteze.

  118. Jazz maică? S-a schimbat ceva în titulatura ta. Hm.
    Dau samă, dar numai dacă nu-mi vrei capul pe motiv de gazdă de Cenzură. Ştiu eu că te opui principial, aşa că de război n-o să fie cazul decât cu alţii.
    Bucureştiul te aşteaptă, uite tocmai am pus de-o furtună ca să fie mai suportabil.

  119. Mda. Cand te doare ceva mai mult timp, devii mai specialist decat doctorii. Titulatura e pentru ca merit.

    Promiti ?

    Enjoy your storm, vin peste o luna cand vreau macar un vanticel pe aeroport ca sa-mi zburleasca coafura pe scara avionului – superficiala fantezie cu care imi protejez sistemul de profunzimea evenimentului.

  120. Numai şi numai dacă îţi pui Taft-coafura-rezistă în plete, pentru justificarea şi efectul maxim al brizei zburlitoare. Adică na, nu poa’ să bată vântul chiar aşa, de-aiurea, trebuie să îi dau un motiv. Un acoperiş de aeropurtat, nişte crengi de încâlcit, din astea…

  121. Moama,

    Jazz von Still Nature soon în capitala. Gare à vous, mes amis. Unde fusi, fato ? Si ce naiba-ti taiasi unghiile ? Ramâne sa schimbi tocurile pe pantofi ortopedici, jartiera pe dresuri sau budigai si s-a ales praful de blazonul tau rebel. Hm. De unde atâta cumintenie, atâta obedienta ? Something’s fishy. Zau, te stiam mai anti-establisment, mai cu ruperi de ritm si de nori. O fi de la canicula ?

    Si unde aia ca strig la tine ? Acu’ nu ca ti-as sopti mereu languros la ureche, da’ nu ma acuza nici tu de comportament vuvuzelesc. Te trec si-n carnetul de bal (à propos, balurile de burjui frantuziti se cheama raliuri, adica numai tenisi sa nu pui, ca nu-i rost de drifturi pe parchetul din lemn de lamâi).

    Petronia,

    Când oi da si eu prin Bucuresci vorbeste cu oamenii aia si nu coace, te rog, de-o furtuna. Fa-mi si mie hatârul asta, ca aici stau zilnic la-nmuiat, ai vazut si tu. Vreau sa asud în blugi la patruj de grade, vreau ca fiecare metru patrat de asfalt înmuiat de vipie sa fie Walk of Fame, da ?

  122. Alexandre, în situaţia asta probabil nu vom bucureştiza simultan. Dacă tu vrei Sahara şi io vreau Antarctica…

  123. Pai Petronia, n-ar fi mai simplu sa vorbesti cu aia de la familia Addams sa-ti împrumute un norisor la purtator, sa te racoreasca individual cu mici averse la cerere ? Cum sunt un gentleman desavârsit, te-as scuti, dar e mult mai usor asa decât Sahara doar pentru mine. Pentru ca nu exista schema pentru canicula strict personala. În Sahara nori nu sunt (de fapt nu exista nori de canicula) si ca sa gasesti într-o patura de cumulonimbusi un pic de senin care sa se orienteze numai dupa mine (si în zig-zag, în plus) e cam anevoie…
    Trecând peste afinitatile meteorologice radical opuse, am putea gasi simultaneitate bucursteana noptile. Unu: ca e singura împrejurare unde consimt la temperaturi estivale ceva mai rezonabile si doi: fin’ca tot aducem a night hawks.

  124. Nighshift, Alexandre. 😀

  125. Petronia,

    Da’ fie si nightshift, numai ala de la The Commodores nu. Paradigm shift.

  126. Nightshift în termenii noştri, Alexandre. Cum altfel?
    Au greşit ăia în poză. Nu văd nici un pahar de vin.

  127. Poate ca lui Hopper nu-i placea vinul. Nu-i nimic, un mic retus se impune, ma ocupez eu.

  128. La ce-am văzut din partea ta la capitolul „retuşuri”, deja simt gustul vinului. 🙂

  129. Ah, Petronia, ca bine zici, zau… sper ca fix astuia la care ma dedau acum sa-i simti gustul… e greu de imaginat, dara-mi-te de povestit… mmm.
    Sa am ceva ragaz si-l public. E cevaaaa….

  130. O să te pun să-l pictezi dacă îl mai lauzi mult.

  131. Un vin ca asta numai Klimt l-ar putea picta.

  132. Adică eclectic, complex, juxtapus şi moizacat, sinuos, roşu şi auriu simultan?

  133. *mozaicat.

  134. Si seducator. To say the least.

  135. Cumintenie si obedienta – mandrie si prejudecata ?! se cronicizeaza asta cu stringurile si contagiaza si parerile despre despre ce chiloti se cuvine sa port ‘au ba ? trebuie luat masuri oricum – in 7 kile de bagaje nici nu prea imi permit chiloti ortopedici si bureti de soutien-gorge. mi-a recomandat medicul furtuni fara euri si s-a oferit Petronia. intrebam si eu. for the record – n-am nici o pereche de pantofi rosii cu toc in toata zestrea mea de miriapoada. suna a autocritica sau parere de rau, dar nu e numa’ anti-establishment.

  136. Io aş zice mândrie şi intuiţie (mai degrabă decât prejudecată), nu pre-judecând (adică judecând înainte să gust) vinul ci post-judecând (adică amintindu-mi) Klimt. Nu cred că o să facă nimeni pre-tenţii la chiloţi sau pantofi atât timp cât nu uiţi jartiera. Cât despre pantofi, e timp berechet să devii Dorothy din carte la un moment dat dacă găseşti o tornadă motivantă.

  137. Dorothy din film, iertare. Pantofii argintii au un mare potenţial de faux-pas în modă, aşa că cei roşii abia te aşteaptă.

  138. Imi pare rau sa te dezamagesc, dar n-am nici argintii si nici aurii. Nici paiete, nici D&G, dar daca ti-e mai usor sa ma vezi asa, am mai vorbit noi – sincer – cel putin eu, despre spune oamenilor ce vor sa auda. De-acolo incolo e poveste sau film.

  139. Păi asta am zis şi io. Că mult mai bine roşii decât argintii. Paiete? D&G? Cu ce-am greşit să mă bănuieşti bănuindu-te de asta?

  140. Era just in case.

  141. Aaaaa. Înţeleg prudenţa în cam toate situaţiile. Când vine vorba de imaginaţiile oamenilor cu atât mai mult. Da da da. Foarte bine.

  142. Probabil intelegi prudenta din viziunea ta. Asta trebuie sa fie. Sint sigura ca ai sa ma corectezi daca ma insel. Prudenta ca premeditare. In cazul meu nu e asta. Nici nevoia de mai bine, doar o precizare ca sa nu alunecam iar pe panta din vie fara alt motiv decat felul propriu de a gandi. In rest si casele mari au barne in curte, motiv suficient sa scoata paiele vecinilor cu tot cu ochi. doar ca tot razboiul distruge sinceritatea momentelor de testare. sa mai ai incredere in statistici !

  143. Să definim atunci prudenţa din podgoria asta: nu premeditare, ci filtru. Şi dinspre înăuntru spre afară şi invers. Cam aşa. Dar mă bucură cumva funcţia de frână, la vale e bine să nu se fugă niciodată. Serios, oricine a fost la munte măcar o dată ştie asta. Şi coborârea în zig-zag controlat, deşi se face premeditat, e o prudenţă folositoare la casa omului.

  144. Daca tot e ora micilor precizari, jartiera e prea-judecata in toata povestea asta. Timp este in cantitate suficienta pentru orice, doar ca nu vreau sa ma intorc acasa unde e doar o alta casa. nu-i nimic cand spun multumesc daca nu mi-i se raspunde cu placere. e rau doar cand se pierde sensul sinceritatii care e singurul ce merita tinut cu mana de fier. in rest la gara nu-i nici macar ca la aeroport unde atarni la controale cu mult timp inainte desi poti face bombe din multe lucruri. pentru ca poti sari in trenuri in ultimul moment si poti sari jos imediat dupa ce te lamureste nasul ca trenul nu merge in directia ta. daca nu ti-e frica bineinteles si n-ai bagaje multe sau la care sa le atribui folos mai mult decat destinatia.

  145. Împărtăşesc viziunea asta asupra călătoriilor şi bagajului fără ca măcar să fie nevoie de vin.
    Uneori trebuie trasă alarma ca să poţi coborî întreg.

  146. Daca pur si simplu n-ai bani de platit deranjul alarmei se va chema tot fuga de la locul faptei. ai niste fractiuni de secunda la dispozitie in care iti permiti sa sari pana trenul ala prinde viteza. poti alege atata de repede ca sa se cheme intuitie si nu premeditare ? multumesc nu tine nici de una, nici de alta, era din categoria sinceritatii. un fel de pod ingust peste orice, catre orice, fara balustrada care m-a facut uneori sa gasesc locuri numite acasa si alteori altceva. nici macar un paratraznet nu incape in bagajul meu, de unde vin ?

  147. Eiii, diferenţa între premeditare şi intuiţie nu o face viteza gândirii, ci cazierul ei – a existat un precedent moment în care săritul din tren a părut cea mai bună idee sau nu, cu alte cuvinte se ştia că vine momentul ăsta sau acum se află şi se acţionează pe loc. Surpriză sau a fost cu preaviz? Hehe. Când paratrăsnetul nu încape în bagaje, trebuie purtat pe cap. Utilizabil şi ca antenă, dacă e secetă de trăsnete.

  148. A, podurile… Eu nu ştiu decât poduri mobile. Mai mereu ridicate. Hehe.

  149. imi amintesc ca esti o cula 🙂 si nu vorbeam de viteza gandirii – aia tine cumva de premeditare. vorbeam de mesaje transmise cu porumbei. dar ma rog si aia pot fi impuscati daca e foamea mai mare decat orice altceva si asa dicteaza paratraznetul. refuz sa-mi prind parul si sa-mi dau cu taft. intentia si intuitia conteaza poate doar pe scara mea de valori. sint inca in tren. pentru ca de multe ori mi-e mai acasa decat in garile de pe pamant. aproape un AHDH pasiv s-ar putea numi asta si poate de fapt doar asta ne aseamana de fapt. un punct de pornire spre ce o fi.

  150. Un „doar” e pe-acolo. În ambele lui sensuri: de punct de plecare şi de limită. Important e că vila romană şi cula pot să existe în bună vecinătate şi că e posibil ca nu chiar toţi porumbeii trimişi între două trenuri să se transforme în ciulama. Se mai izbesc unii de geam, da’ e inerent.
    Dovadă că ideea mea nu includea deloc prinderea părului. Dimpotrivă.
    Singurul lucru care mă deranjează la tren: şinele, premeditare supremă. Nu intră în ideea nici uneia. Hm.

  151. …si un „poate” daca te uiti mai bine. si un „posibil” care nu prezinta nici un fel de garantii comparativ cu inerentul izbit de geam si asta intra pentru mine la categoria premeditare. ideea mea in schimb nu include sinele si nici o alta suprema premeditare, dar daca nu lasi podurile niciodata nu ai de unde sa stii. momentan generalizam in continuare cu intentii sau fara. eu din inertie desi nu mai simt rostul, tu din indemanare. daca ar conta ca iti las ultimul cuvant ti-as spune asta, dar il ai oricum. asa ca iti doresc doar sa-ti fie de bine.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s