Mână sau picior?

Oamenilor,

Cum urcam eu scările aseară după ce culesesem nişte cireşe şi nişte căpşuni (nu mă interesează, câtă vreme „piersici” rămâne corect şi pentru fructe şi pentru planta care le produce eu zic în continuare „căpşuni”, DOOM poa’ să crape  de zece ori) ca premiu pentru că în sfârşit mi-a reuşit dansul ploii, aud nişte urlete dinspre apartamentul verişoarelor mele. Ştiind că Rhetta nu-l mai are pe Kornel deci nu mai e letargic de paşnică şi că Veta a turbat tot din cauza şerpilianului dar fiindcă s-a fofilat aşa de puţin demn de la ucidere, am decis să las căpşunile să se storcească în pungă şi să văd despre ce e vorba. Pentru a putea preîntâmpina ceva prea sângeros, care să facă necesară rezugrăvirea blocului. Sau pentru a da primul ajutor în caz că timpul preîntâmpinatului trecuse.

Ajung într-o parte a uşii (ţineţi minte ce vă spun acum, la casa Marx niciodată să nu staţi fix în faţa uşii dacă nu plănuiţi să aflaţi de există viaţă după moarte sau ba) şi aş spune că ciulesc urechile, dar de fapt a trebuit să mi le acopăr pentru că urletele făceau de ruşine alarmele de dezastru – alea de pe blocuri, ştiţi voi. Se auzeau simultan şi zgomote de alergat şi sărituri, precum şi de diverse mobile şi obiecte căzând sau spărgându-se de pereţi. Şi cel puţin două din pisici lipăind fără nici o grijă lapte din bol, în baie. (Ăsta e singurul lucru care-mi place la pisicile Marx: nu intră în panică, sunt obişnuite cu aproape orice. Dacă n-ar fi CATS ar fi SEALS cu siguranţă.)

Întinzând o mână cât mai milimetric în spaţiul uşii, deschid şi văd următoarea scenă: de o parte şi de alta a mesei din sufragerie, din care de altfel mai rămăseseră fix trei scânduri, Rhetta (cu o drujbă în mâna dreaptă) şi Veta (cu fierăstrăul circular de 12 pe care-l pregătise pentru Kornel, pesemne era păcat să se irosească bunătate de preparaţie) urlau una la alta: „taie-ţi tu un picior!” „ba tu o mână!”, după care „ţi le tai eu pe amândouă!” în cor. Şi de la capăt. Numărând crăpăturile din geamuri, aş zice că o tot ţineau aşa de un sfert de oră. Timp în care nu mai rămăsese nici măcar un scaun întreg în toată casa, dulapurilor le lipseau ba câte o uşă ba câte un raft iar candelabrului de Murano – patru braţe ale căror piese zăceau strivite peste tot prin cameră.

Am păşit discret printre cioburi şi m-am dus în bucătărie, unde am găsit încă două din pisici. Mi-am luat un pahar de vin dintr-o sticlă rătăcită prin frigider şi m-am dus în cadrul uşii care dă spre sufragerie, să urmăresc meciul. Nu se schimbase nimic, amândouă urlau şi agitau armele. Nu păreau dispuse să facă pauză de respirat prea curând, aşa că m-am întors spre pisici şi am întrebat plictisită: „Despre ce-i vorba? Mă rog, despre ce-s urletele ca să fim corecţi…” „Sport”, mi-a răspuns una din ele (am mai zis, sunt absolut incapabilă să le deosebesc) „Rhetta zice că fotbalul e cel mai tare şi Veta zice că baschetul. De la asta au ajuns la ce e mai relevant ca criteriu de performanţă în sport, mâinile sau picioarele [ajunsă aici i-am descifrat tonul ironic – ea nu are dileme de genul ăsta]. Pe urmă au decis destul de logic că fiecare trebuie să-i taie celeilalte ce zice ea că e mai important ca să-i arate cât de greu e fără.” Mă înec cu vinul râzând: „Adică toată hărmălaia asta e fiindcă Rhetta încearcă să-i taie Vetei un picior şi Veta Rhettei o mână?” „Cred că şi amândouă pe amândouă amândurora”, conchide pisica absent şi se întinde pe scaun să doarmă.

Mă întorc spre sufragerie, unde tocmai începuse o nouă repriză de alergare cu obstacole: Rhetta dărâmase un ultim dulap fost întreg în calea Vetei, care în secunda aia arunca o vază spre capul soră-sii. Tură după tură de casă, devenea din ce în ce mai clar că în curând o să se potolească. Ceea ce s-a şi întâmplat când au ajuns amândouă în colţul cu chitarele, singurul pe care-l ocoliseră dibace până atunci, şi au pus mâna fiecare pe câte una. Moment în care toată nebunia din ochi le-a dispărut, dându-şi seama cu ce voiau să-şi crape capetele una alteia, dar şi că chitarele erau periculos de aproape de drujbă şi fierăstrău. Instantaneu au pus instrumentele deoparte şi au oprit armele, aruncându-le cât colo adică spre mine. „Să nu mai faci bancuri din astea tâmpite niciodată”, face Veta lividă şi cu voce ca din cavou. „Eşti nebună. Uite ce era să faci.” bravează Rhetta, dar cu glasul schimbat de inima bătând în gât. Se uită una la alta, apoi la mine (io mă uit urât la ele, că e greu să fentezi un fierăstrău şi o drujbă în acelaşi timp). „Nimic”, zic amândouă în acelaşi timp. De parcă aveam de gând să întreb. Noroc de pisică. Şi noroc, până la urmă, că au două televizoare.

PS pentru DulceDeea: de meciul ăsta întrebai, nu?

Anunțuri

61 comentarii

  1. Doamne, ce fain, o scriere cu imagini absolut superbe, bine, un pic inspaimantatoare, dar bune. Ar fi bun de facut un film . „Rhetta in actiune”, „Veta contraataca” sau vedeti voi.

  2. Dăh, Coramica, la filme nu mă bag, se ştie. Deşi a propos de ele, acum îmi dau seama că dacă în loc de vin mă duceam după camera video, puteam să pun filmul aici în loc de descriere. Era antologic.

  3. Ohoooo, Petroniuşka, Ilf şi Petrov şi-ar roade unghiile citind acest text. E antologic, filmul însuşi n-ar fi putut să dea pasaje de genul „De la asta au ajuns la ce e mai relevant ca criteriu de performanţă în sport, mâinile sau picioarele” în care explică pisica, iar tu comentezi „[ajunsă aici i-am descifrat tonul ironic – ea nu are dileme de genul ăsta]”.

    Sau pasaje de genul acesta „Pentru a putea preîntâmpina ceva prea sângeros, care să facă necesară rezugrăvirea blocului. Sau pentru a da primul ajutor în caz că timpul preîntâmpinatului trecuse.” Hihihihihi, hihihihihiiiiiiiii, timpul preîntâmpinatuluuuuuuui!

    Sau pasaje de genul… dar, nu, trebuie să mă opresc, altfel copiez aproape tot textul.

    Care e nebunesc şi hohotesc 🙂 (adică hohotesc e adjectiv, nu verb, na!)

    Da. La meciul ăsta mă refeream. Îmi şoptise mie intuiţia ceva. 🙂

    PS pentru Rhetta: Ce s-a petrecut în timpul ostilităţilor cu tablourile de Tonitza?

  4. Îmi place „hohotesc” ca adjectiv, DulceDeea soră de insomnii. Va intra în uzul personal, are stofă de adjectiv.

    Cât despre PS-ul pentru Rhetta, îţi răspund tot io: din fericire sunt dotate cu nişte casete protectoare din oţel blindat care se declanşează pe bază de senzori de mişcare agitată. Dacă te întrebi ce s-o fi întâmplat de a făcut necesară această măsură, îţi răspund doar că restauratorii au început să plângă a treizecea oară când le-am dus la peticit.

  5. Previziunea e mama supravieţuirii în casa surorilor. Bravo, Petro!

    Aaaa, eu n-am insomnii. Îmi place mult să fiu trează, să dorm strictul necesar. Ba chiar mai puţin decât strictul necesar 🙂

  6. Hehe. 4 ore? Testez gradul de rudenie.

  7. Clar, gradul întâi. Cam patru ore, hihihihihi, hihihihiiiiiiiii!

  8. Ne facem blog, surioara-Petronioara? 🙂

  9. Păi ce ţi se pare că facem pe aici? Acest „facem” incluzându-te, clar. 🙂

  10. Iupiiiiiiiiiiiii! Deci sunt şi eu o soră Marx 🙂

  11. Ceva rudă marxiană cu siguranţă eşti, că dacă nu erai trebuiai inventată. Şi era greu.

  12. Ţoc, ţoc, pe obrajori 🙂

  13. Aolicaaaa…. Petronio, daca mai aveai si ceva personaje biblice in postarea asta incepeam sa cred ca e textul pe care l’a plagiat Bulgakov cind a scris Maestrul si Margareta.

  14. No hai, că de la tine suport. Ţoc să fie! Ruseşte, nu cuconeşte. Da? Măcar să ştim o treabă.

  15. Da’ pisicile vorbitoare nu ţi se par destul de biblice, Dragoane? Nişte adevărate mâţe ale Apocalipsei dacă uiţi să le dai de mâncare, crede-mă şi nu mă pârî.

  16. Ruseşte, Petroniuşka, nici nu se poate altfel… Nu vezi că eu am zis de Ilf şi Petrov, Dragonul zice de Bulgakov 🙂

  17. Mda, chiar că nu mai era nevoie să întreb. Voiam totuşi să fiu sigură.

    Dragoane, ştii ce beau io acum, după cafea? Nu te speria, nu Merlot de Murfatlar (la 11 dimineaţa, zău acum…) Sirop din muguri de brad diluat cu apă bocnă. Mi-a adus aminte de pozele voastre. Aşa.

  18. Ce haios sună „apă bocnă”. Mă duc să-mi cumpăr şi eu o bocneţată 🙂

  19. Hehe, ce haios sună, da’ ce haios răcoreşte… O comoară. Vezi să fie chiar bocneţată bocneţata, că pe vremea asta se vinde într-un ritm de n-apucă să stea în lăzile frigorifice destul şi rişti să te trezeşti cu o topiţată.

  20. Hehehehe Era plin muntele de brazi inmuguriti. Poveste coloristica, ce mai. Din pacate erau in stare bruta mugurii, netrecuti prin procese de macerare zaharata. Iar apa bocna e raritate in zona. E drept, cind e, e!

    DulceDee, ce i’ai facut femee? Noi ne straduim de’o groaza de timp sa stea la tucat fara nici un rezultat 😀 E drept, ruseste n’am incercat nici eu, nici Andreea. Aaaaa…. din motive oarecum de inteles 😀

  21. Dragoane, secretul ţi-l zic io: DulceDeea a ţucat, fie şi ruseşte, virtual.
    Corect era: „apa bocnă e raritate în zonă. E drept, când e, îţi crapă dinţii.” 😀

  22. 😀 N’au crapat, Petronio, n’au crapat. Da’ asta se poate sa se datoreze faptului ca majoritatea sint artificiali 😀

  23. Heheheee. Ăsta CTC. 😀 Mai ales date fiind extremele de temperatură.

  24. Dada, adevarat CTC. Altfel, daca prindeam un trandafir intre buze se chema ca fac clip nou la dedicatia de ieri a Cruellei, aia cu Desert Rose 😀

  25. Năh, păi din câte am văzut io nu i-ar fi stricat un alt clip. Deloc. Chiar şi cu sânge şi cu dinţi crăpaţi.

  26. Ar fi fost un adevarat clip marca SM 😀 Singe pe pereti si dinti crapati.

  27. Aaaaaa, deci în realitatea cea vie nu pup niciun ţucat? Petroniaaaaaaa…. Plâng cu lacrimi ce-mi topesc fierbinţi bocneţata hohotescă.

  28. E, cu colaborare dragonească benevolă. De fapt probabil ar fi fost singurul clip marca SM în care nu ar fi fost implicat nimeni din SM. 😀

    DulceDeea, nu plânge şi mai ales nu topi că nu e destul de răcoare încă să fie suportabilă ideea şi să fii tu în siguranţă. În realitatea cea vie s-ar putea să pupi o îmbrăţişare de să nu poţi respira două minute.

  29. Deea, ca de obicei, în timpul ostilităţilor tablourile au fost băgate în seif.

  30. Rhetta, noroc că i-am explicat eu că fiecare tablou are safe-ul propriu care se creează în jurul lui când senzorii detectează mişcări suspecte. Altfel ar putea crede că aţi mai avut un dram de calm înainte să înceapă nebunia.

  31. lol Petronia :
    score at least 1-1; I will switch to far more exciting sports like speed knitting or birdwatching. 🙂

  32. Windwhisperer, treaba ta. Nu ştii în ce te bagi. Mie o andrea mi-a străpuns în copilărie pulpa stângă (literalmente), iar păsările sunt nişte chestii oribile şi copii de dinozauri. Şi care se găinaţă în capul oamenilor sau pe biscuiţii lor, fix înainte ca aceştia să fie băgaţi în gură. Dacă te ştii cu inima sănătoasă…

  33. Hm. Găinăţează. Se vede că nu am stofă de birdwatcher. Oh, încă o vocaţie lipsă…

  34. Sa moara deci DOOM-ul ala, may it be doomed.

    Si dac-o fi si-o fi sa ne oblige în editia revizuita si adaugita de la anu’ sa spunem:”Saru’mâna, tanti, dăde-ţi-mi si mie doua îngheţăţi, văro’frumos !”, sau „Nuvă’sparaz’, mai aves’ciocolăţi dân alea ?”, o sa rezistam, o sa intram în underground si tot n-o sa se lipeasca de noi.

    Sa dam pilda vajnicului soldat care satisfacea un stagiu militar acolo si care, pus de ofiter sa sape un sant cu niste unelte rudimentare, a întrebat politicos daca se gasesc cazmale la intendenta, ca sa mearga treaba mai repede.

    Tov. Lt. Maj.: -Da’ tu dă unde ej, bă ?
    Soldat: -Raportez: Din Fieni, să trăiţi !
    Tov. Lt. Maj.:- Auzi, bă ?
    Soldat: Da, să trăiţi !
    Tov. Lt. Maj.: – Cazmale să zice la mă-ta, la Fieni, bă ! Aici să zice cazmăi, bă !
    Soldat: Permiteti sa raportez ?
    Tov. Lt. Maj.: – Ce mai e, bă ?
    Soldat: Da’ să trăiţi, da’ nu se zice o manta, două mantale ?
    Tov. Lt. Maj.: – Mantăi. Boule. Trei zile arest.

    Sa rezistam.

  35. Aşa, Alexandre. N-o să lăsăm DOOM să ne bage sarmăi pe gât şi să ne încalţe cu sandăi şi aşa mai departe.

  36. Dilema asta mina sau picior imi aduce aminte de un banc medicinal, deci scabros in care fiecare organ al corpului isi reclama superioritatea in fata celorlalte. Trec pe rind superiori inima, ficatul, plamanii, ochii pina cind ii vine rindul si curului. Pentru dezambiguizare curul este organul posterior masculin, corespondentul lui mai feminin fiind fundul.
    Toate celelalte organe incep sa se cace pe ele de ris in fata acestui organ neimportant. Moment in care acesta refuza sa se mai cace spre stupefactia constipata a celorlalte organe. Dupa 3 zile de greva a cacarii, celelalte organe devin evident nevoite sa recunoasca superioritatea curului.
    Acest banc abunda din plin de verbe si alte substandtive cu parfum floral fetid care pleaca de la actiunea de a se caca si rezultatul ei. Intrucit se face de ora cinei ma opresc aici.

    Revenind la subiectul actiunii, dezaprob total violenta extrema, singeroasa si mai ales explicita pentru rezolvarea unor dileme, fie ea doar violenta scrisa. Cred ca putem lua cu totii exemplul pozivit al curului si sa ne dam seama de importanta unei miini sau a unui picior fara a fi nevoiti sa le taiem explicit. Putem recurge la implicit, la subliminal, la deductie si metafora si alte figuri de sti.

    Mergind pe acest fir mai putin explicit, fara picioare nu am putea sa ne bagam picioarele in ea de viata, nu am putea sa dam un sut in cur celorlalti.
    Fara miini nu am putea mingiia fundul unei femei si nici nu am putea pune mina sa ne stergem la cur.

    Nu am rezolvat nimic cu chestia asta pretioasa, de cacat, dilemei mina sau picior interpunindu-i trilema mina, picior sau fund.

    Din pacate, din cunostintele mele sportive, singurele sporturi in care fundul joaca un rol important este statul pe canapea cu fundul pe doua beri reci si cu a treia sub bot si urmarirea, de la caz la caz, dupa preferinte, unui meci de fotbal sau baschet.

    Sa-mi fie scuzat limbajul vulgar, dar nefiind medic de specialitate nu stiu echivalentul medical al acestei parti anatomice atit de importante. Nu ca asta ar schimba cu ceva, ceva.

    Hai, dati berea aia pin’ la fund!

    Off topic: Azi a luat bataie Spania! Adica a luat bataie fotbalul! Ce e grav e ca i-a batut o echipa in care sportul national este bobul. Nu ala de ti se ghiceste in palma, ci ala de te se pune ca sa nu te dai cu curul pe gheata!

  37. bai! a inceput meciu cu bafana bafana! fugiti la televizor sa ascultati albinele!

  38. Liviu Vacariu, apreciem extinderea dilemei în trilemă şi introducerea curului în ecuaţie, operaţie care fundamentează cu totul altfel problema. Din fericire, alternativa ta se leagă de un sport a cărui popularitate nu o contestă nimeni, aşa că nu văd să iasă războaie de pe urma ei.
    Cât despre off-topicul tău, luând în considerare asta şi ultima twitteritură a Vetei aş zice că dilema de aseară nu s-a rezolvat pozitiv pentru nimeni.

    Piticugras, parcă au cam amorţit. Să fie frigul o soluţie mai bună decât bomba atomică?

  39. Hait. Tocmai ce-am auzit în pauza meciului că cică „toate sporturile sunt egale”, într-o reclamă sau mai bine o anti-reclamă la rasism sau ceva. Sper că am avut halucinaţii că altfel urmează un nou asediu al TVR.

  40. nu fata, urmatorul meci e cu franta. deci intelegi ce inseamna golul primit pana acum.
    bafana bafana o sa plece acasa! cu tot cu trompete.

  41. N-au unde, că e plin la ei în casă de musafiri, s-au urcat peste toate mobilele şi se leagănă pe lustră şi le mănâncă bunătăţile din frigider. Nişte barbari. Cât despre trompete, stai tu liniştit: le lasă pe scaune în stadioane ca pe programele la concerte de muzică de cameră, spre entuziasta folosinţă a urmaşilor rămaşi în competiţie.
    Nu scăpăm decât dacă le îngheaţă bojocii.

  42. heh, ti-e clar ca in china s-au deschis deja 16 fabrici de vuvuzele.
    in maxim 3 zile poti sa cumperi una de la stop. de la aia care acu vand brichete uriase.

  43. Lumea n-are aer să respire pe aici şi să-l irosească suflându-l în tâmpete? Nu, cred că acolo au asemenea succes din cauză că e frig. A propos, nişte frig nu ştii de unde pot să cumpăr la stop?

  44. eu zic sa te bucuri de caldura asta si sa o aduni in borcane de 5 litri. pentru ca din toamna nu o sa mai fie subventie la gigacalorie. o sa coste intretinerea cat o vacanta de o luna in antalia. eu cred ca plec in vacante.

  45. Heh. Nu am pensie peste 3000 de lei, ori dacă avem încredere în Oprescu şi de ce n-am avea… 😀 Nu pot să mă bucur de căldura asta la fel cum nu puteam să mă bucur de frigul din casă gândindu-mă la teroarea de acum. Om nemulţumibil.

  46. Tu poţi să te mulţumeşti azi cu berea pe care o s-o bei peste 6 luni?

  47. ce linste…….

  48. Păi deh. Doliu sau ceva. Eu bineînţeles că râd de numa’.

  49. forlan seamana cu kempes. se stramba si canta ca ala….

  50. Hehe. Furtună. Zboară bucăţi din pasajul Basarab.

  51. mai taci. nu am casco! :((((((

  52. Nici eu. 😦
    A, stai. Eu nu am nici maşină. Mda.

  53. bai, daca e ca la eurovision, spania a luat bataie de la elvetia pentru ca e saraca si a primit de la aia un vagon cu aur?

  54. Atunci e simplu. Nu merită să ne mai uităm la nimic. Din fericire n-o să aflăm niciodată.

  55. Petronia , good luck 😉 a drop on a biscuit !!
    Would you guys please stop* insulting* each other and telling each other to shut up?!
    Its rude and dangerous !!;)
    Yeah, listen to your mother or she’ll stab you with a fork! or…. an …andrea 🙂

  56. De fapt a fost frate, nu mamă, Ţepeşul de serviciu. Iar să tac mi s-a spus abia după. Se pare că dărâmam casa şi vecinii deja făcuseră coadă la poartă să vadă cine pe cine omoară. Necesitatea societăţii de a fi mereu informată, mereu la curent cu evenimentele… „Bună seara doamnelor şi domnilor, aici Radio Şanţ… Ştirile de astăzi: Petronia a devenit frigăruie cu sonor la maxim. Staţi aproape pentru desfăşurarea evenimentelor.”

  57. A, cât despre norocul picat din cer, nu l-am apreciat atunci pentru că era ultimul biscuit dintr-un pachet mult prea mic pentru foamea mea.

  58. ouch 😦 sorry Petronia… do U have a good …marcs 🙂 ??:)

  59. Incredibil dar adevărat, numele are legătură cu familia de faţă, nu cu semnele. Deşi sunt destule. Abia identificabil, ăla. Andrelele sunt din fericire nişte chestii foarte subţiri, a ales bine bestia. Nici măcar n-a avut bunul-simţ să-mi pună întrebarea din titlul acestei postări, era prea grăbit să nu fie observat şi împiedicat. Nu c-aş fi putut să mă hotărăsc, oricum. 😀

  60. „Fotbalul e sportul rege?
    Spun deschis, oricui:
    Rege se numeşte,
    Căci pe seama lui
    Mulţi o duc regeşte.”

  61. …Restul varză este.

    🙂


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s