De duminică: ceva cu LSD

Oamenilor,

Ce poate face o babă duminică seara, puţin după miezul nopţii? Bine, adevărat. Multe. Io mă uitam la un documentar despre LSD. Da. Înainte să vă apuce râsul care m-a apucat şi pe mine când am auzit că în cadrul unor experimente pe soldaţi unul se urca în copaci ca să bată sau să hrănească păsările (zău că e greu să faci diferenţa între „to beat” şi „to feed” când deja râzi cu lacrimi şi asta nu din cauză că aş auzi cu ochii, cum s-ar putea concluziona), să vă zic că nu la tripurile mele sau ale voastre mă gândesc. Deşi de când cu Mialginul… Dar nu despre asta e vorba. Nu. Adică şi despre asta, dar altfel.

Era în documentarul ăla ceva care mi-a dat un brânci împingându-mă pe scările gândurilor. Nu m-am lovit la cap, nu de asta scriu despre LSD. Ci pentru că nişte cercetători studiază şi aplică administrarea lui persoanelor cu boli în stadiul terminal al stadiilor terminale, adică celor care chiar nu mai au mult. Pentru care nu apar salvator finaluri fericite ca în filmele tâmpite sau excepţiile norocoase. Celor mai multe le e, aşa cum mi-ar fi şi mie şi v-ar fi şi vouă, frică. Groază din aia care transformă omul în ceva mic şi speriat, care îşi dă seama că se va întâmpla şi că o să i se întâmple lui şi că nimeni, da’ nimeni nu poate face nimic în privinţa asta. Dar nici despre analiza stărilor ăstora şi unor mici dar incomode realităţi în ceea ce priveşte fiinţa umană nu e vorba.

Ajung în sfârşit la despre ce e. Că tot ce vine împreună cu frica de moarte, însumat prin a muri înainte să mori pentru că eşti atât de îngrozit, furios, disperat şi revoltat încât tai punţile către toţi şi tot, poate fi cumva eludat prin administrarea unor doze mici sub control medical, încercându-se influenţarea tripului în direcţie plăcută(da, spitalul devine un fel de agenţie de voiaj) prin prezenţa de persoane şi obiecte dragi. Lucruri pe care să le iei cu tine, adică realităţile de care te agăţi în timp ce creierul îşi construieşte halucinaţia şi care îi devin materia primă pentru ea. Pentru că aia e într-un asemenea caz un mecanism de autoapărare al minţii.

Unul excelent, zic eu. O soluţie bună pentru situaţii care nu au soluţii. Una falsă, sigur. Dar sunt medicamentele altceva decât paliative în cazurile astea? Nu, şi ele o recunosc (adică nu ele, că acuşi sare unul că am luat ceva şi vorbesc cu medicamentele. Oamenii din spatele şi din faţa lor, respectiv cei care le prescriu & administrează şi cei care le primesc). Sunt atât de puternice şi dozele aşa de mari încât omul e drogat oricum, numai că nici măcar într-un mod în care să poată scoate ceva bun din asta. E legumificat şi pus, încă o dată deşi fix de asta nu mai avea nevoie, faţă în faţă cu propria mizerie. Aşa că da – io sunt ferm pentru metoda asta deşi în general stările alterate ale cunoştinţei nu mi se par ok. (Motiv pentru care nu m-am îmbătat niciodată cu martori.) Prin urmare nu susţin administrarea în masă a drogurilor, libertate la acid sau alte bilete spre Ţara Minunilor pentru tot felul de Alice plicitisite. Ci ideea că dacă ceva nasol nu se termină rapid (nu e momentul să dezvolt aşa că doar menţionez: cred că e corect dreptul la euthanasie la cerere) măcar să fie diluat. E o cu totul altă poveste, cu final pe care nimic nu-l poate împiedica să fie urât. Dar ziceţi voi, că io nu mă uit la filme deci nu ştiu: când un film a  luat o întorsătură proastă, dar atât de proastă încât şi un copil şi un extraterestru care nu au văzut în viaţa lor un film (deci probabil până şi eu) sunt în stare să-şi dea seama că se va sfârşi inevitabil penibil de urât, că nu există nimic care să „urma scapă turma” sau alte forme de salvare in extremis, nu e mai plăcut să adormi şi să visezi un alt final? Sau să visezi că mănânci cireşe. De exemplu.

Numai să nu visezi că te mănâncă ele pe tine. Avantajul la tripul pe LSD faţă de euthanasie e că dacă nu-ţi place ce-a ieşit poţi să mai încerci o dată.

Şi ca să nu îngrijorez oamenii: n-am nimic. Sunt sănătoasă tun. E doar o chestiune de principiu.

Anunțuri

19 comentarii

  1. palinka nu e buna?
    sa zica si piticu’ : vodka nu e buna?

  2. Petronia de ce nu spui ce ai? ca altfel nu scriai despre asta…
    Te doare maseaua, asa este? Ai inceput sa rontai Algocalmine ca pe Skittles dar nu prea au efect, ba chiar ai inceput din cauza durerii sa te urci pe sifonier si sa scoti din cand in cand cate-un urlet gen Predator. Acum cauti prin casa ceva mai puternic, dar ti s-a terminat otrava de soareci. Eu te sfatuiesc sa iesi din oras, pe camp: culege maci, culege canepa, intra in lanurile de secara si ai grija sa nu-i sperii pe agricultorii de pe combine care au venit la recoltat. Sau mergi la dentist.

  3. Cruela de vila, să nu restricţionăm şi accesul la vodcă sau palincă pentru situaţii extreme, zic.

    Ogar,fraza din încheierea postării mele includea şi asigurare stomatologică. Ai nimerit-o totuşi cu Algocalminul, deşi dieta se bazează mai degrabă pe fiole când e nevoie. Şi pe Xilină, completate cu apelul la ciocanul de şniţele şi pistol. Dacă astea nu dau nici un rezultat rămâne doar soluţia extremă: dentistul. Bun sfatul cu agricultura şi apropierea de natură, e în studiu.
    Otravă de şoareci n-am, nu ştiu de ce mi-a cerut-o Veta pe toată acum vreo două săptămâni.
    N-am unde să mă urc pe şifonier, că-i plin de cutii cu grenade de asalt. O să mă documentez totuşi cum urlă Predator, pare să fie o abilitate folositoare la casa omului.
    Şi n-am nimic, aş scrie că sunt veselă şi zburd da’ iar mă bănuieşti de cauze ascunse pentru postarea asta.

  4. Omul nu este legumificat şi nici pus faţă în faţă cu propria mizerie.
    LSD nu are nici un avantaj, cei care fac intr-un mediu academic experimente cu LSD o fac din motive financiare, iar cei care il iau in alt mediu sunt prosti.
    LSD nu este o alternativa la nimic, unele efecte ale sale il exclud, cei care il prescriu, oricare ar fi situatia, nu sunt constienti de ceea ce fac.
    Pentru a ajuta un om aflat in suferinta exista alte medicamente, trebuie folosite cele care au cea mai indelungata utilizare.
    Oamenii nu trebuie subestimati, imaginatia si caracterul unui om sunt certitudini, drogurile sunt mofturi dezonorante.

  5. Cu afirmaţia că drogurile sunt mofturi dezonorante sunt de acord (aveam senzaţia că reiese din pasajul „Prin urmare nu susţin administrarea în masă a drogurilor, libertate la acid sau alte bilete spre Ţara Minunilor pentru tot felul de Alice plicitisite.”)
    Cu celelalte nu. Vorbim despre o permanentă anestezie care incapacitează. La mizeria asta mă refer. LSD nu apare în lumea medicală ca o alternativă, pentru că nu e un tratament. Nici acele „alte medicamente” nu sunt. Şi ele droghează şi nu ştiu să le producă şi distribuie cineva gratuit, aşa că motivele financiare există şi în ce le priveşte. Mi se par destul de conştienţi cei care dau cuiva posibilitatea să îşi depăşească limita fizică, cea care într-o asemenea situaţie reduce mult imaginaţia şi afectează caracterul. Poate în asemenea cazuri prejudecăţile (sau opoziţia din principiu, accept denumirea asta pentru că protestul dvs. pare onest) în ceea ce priveşte drogurile ar trebui reevaluate.

  6. Petronia, heh. Nu dezonorante, ci dezordonante.

    * comentariu editat de piticu gras *

  7. Alexandre, tentant dar ştiu că o să se dezlănţuie haosul dacă intru în *jocul ăsta*.

    *comentariu editat de Petronia. Oi, scuze. Io l-am scris.*

  8. Bine, Petronia. Daca nu vrei entropie, sa trecem la altceva. Trec pe curat vinul promis. E gata.

  9. Ba cu entropia n-am nimic, dar cu intervenţia care ar fi necesară la un moment dat s-ar putea să aibă restul.
    Nipedaros o să aplaude, dacă n-a adormit. Şi Piticugras o să se bucure nemaipomenit. Toată lumea o să saliveze îndrăcit. Şi-o să te invidieze… de numa’.

  10. Petronia, am promis la sfârsit ca pastrez o sticla. Dotul e sincronizarea Bucurestizarii si acordul (sau cel putin contrapunctul) meteorologic, cu voia ta.

  11. Hm. Nu ştiu care din astea e mai grea. Am senzaţia că ultima. Da’ nori şi vreme caldă, aşa vreo 28 de grade, nu primeşti?

  12. Iar eu aveam senzatia ca finalul concluzionist de tipul: avantajul la LSD e ca mai poti incerca o data, le da oamenilor tineri un ok mizerabil. Si fals. Chiar prin comparatie.
    Terapia durerii nu se face cu droguri, ci cu medicamente, desi substantele respective sunt continute si de medicamente si de droguri. Si este un tratament, nu o mizerie. Trateaza durerea, nu o elimina, nu o anesteziaza. Diferenta intre ele este ca medicamentele sunt prescrise de catre oameni care au decis sa nu faca rau altor oameni, si mai ales, in cazurile despre care vorbesti, primum non nocere. De aceea LSD care are efecte nocive multe, incontrolabile este exclusa. Iar drogurile sunt minciuni, auzite si perpetuate cu mistere, ca le folosesc si aia, ca dau si tot felul de stari, transa, etc, etc.
    Vorbeam de financiare la modul ca aia fac experimente pentru tot felul de granturi de cercetare, ca sa toace niste bani pentru laboratoare, dar stiu si ei foarte bine ca nu au finalitate, nici un medic normal nu va da LSD, nu pot fi puse in balanta efecte adverse/beneficii in cazul lui.
    N-am spus ca alte substante nu pot fi folosite, de catre medici. Am spus ca LSD nu poate fi folosit. Si am spus ca drogurile nu pot fi folosite.
    Nu am prejudecati fata de substante. Pentru mine drogurile sunt substantele respective care nu au aviz al unui medic. Si da, fara aviz medical si fara supraveghere medicala folosirea lor este o activitate criminala. Pentru ca au tot felul de alte toxice si administrarea lor da boli. Pentru ca dozele nu pot fi calculate de catre oricine ci de catre medic, pentru simplul fapt ca doar un medic aplica primum non nocere. Si nu e vorba de calcul matematic, biochimic, etc, este vorba despre primum non nocere si decizie medicala. Despre acest calcul este vorba.
    In ultimul rand, oamenii sunt victime ale acestor substante, exista presetate mecanisme biochimice in cap si nimeni nu este vaccinat, pur si simplu fiecare om este diferit si atat de diferit incat un om …considerat tare poate sa nu aiba nici cea mai vaga sansa in fata unui drog. Fie ca este muribund fie ca este doar in explorare.

  13. Mastic, cu o întârziere care ar trebui să anuleze răspunsul decid totuşi să nu las comentariul tău în aer, pentru că am senzaţia că nu suntem atât de în dezacord cum ar putea părea. Dar s-o luăm cătinel.
    1. Nu, concluzia finală era o simplă comparaţie între două metode contestate (şi contestabile, recunosc) ale oamenilor de a face faţă situaţiilor extreme. Despre asta e vorba, din nou. Nu despre un „ok” dat copiilor care se plictisesc. Nu mai reiau citatul, devine redundant.
    2. Da, de multe ori între droguri şi medicamente linia se trage doar de câtre medic. Dar asta, în faţa unor situaţii în care, iartă-mi formularea, te cam caci pe limita asta şi cam pe toate trase convenţional de oameni, capătă valoarea unui nimic. Nicăieri nu a fost vorba despre fascinaţia drogului ca poartă spre realitate alternativă pentru oamenii sănătoşi, care au datoria de a trăi ca ceea ce sunt: oameni sănătoşi. A, ba da. Acolo unde am zis că nu sunt de acord cu asta. Din nou, nu reiau cu citate.
    3. Efectele pe termen lung ale consumului de LSD sunt rizibile dacă termenul lung nu există. Nu există nici o balanţă de efecte pozitive şi negative. Aici ar fi momentul să observ un paradox în formularea ta care îmi dă dreptate cu privire la medicamente în situaţiile astea: „Trateaza durerea, nu o elimina, nu o anesteziaza.” – durerea nu se tratează. Nici în caz de simplă nevralgie dentară nu poate fi tratată durerea, ci cauza ei. Cu durerea taman asta se face: eliminare prin anestezie, care se face “umblând” la sistemul nervos, la creier. Cu droguri legale, cunoscute şi sub numele de “medicamente”.
    4. “Nici un medic normal” mă face să mă gândesc, din nou, că iei ca referent situaţii obişnuite, medici de familie, ortopezi sau stomatologi. Să nu încurcăm din nou borcanele, nu se poate să nu observi cât mă chinui să separ nişte grade de gravitate aici. La fel cum nu se poate să nu observi că nu am afirmat nicăieri (ba nici în vis, dacă aş visa vreodată) că soluţia asta ar trebui aplicată la colţ de stradă sau acasă, pe canapea, între vizionarea ştirilor şi a unui meci de fotbal.

  14. Unii, nu doar copii, citesc titlul si concluzia. Pentru mine, de duminica pare de sarbatoare, nu neaparat o zi de final. Ma rog, fiecare cum doreste. Probabil am eu prea multe subliminale in cap.
    Acele limite nu mi se par un nimic asa cum civilizatia nu mi se pare un moft, prefer sa iau drept bune experientele tarilor care pun la mare pret etica medicala. Civilizatia si regulile nu sunt mofturi ci un mod egoist, de dresaj, dar eficient de a organiza o societate. In tarile astea se poate trai, in celelalte… mai greu. De obicei acele reguli au fost impuse pas cu pas, organizat.
    Te contrazic, exista o infinitate de balante de efecte pozitive si negative. De tip fractali, si din una alta si din aia multe alte tipare de balante. Exista tratate de terapia durerii. Carti, studii, tomuri intregi. Exista tratamente pentru durere. De la psihoterapie, medicamentoase, via pase magnetice, vraji medicale, placebo, privit la mare si, in tine. N-as vrea sa dezbat prea mult chestiunea cu anestezia. Uite, cum iti explici ca masochistii si alte elemente mai naive, de tipul rockeri, extremisti de dreapta sau cheguevaraisti isi provoaca durere, respectiv mizeria aia de zgomote si toate astea sunt percepute ca placere? Exista bine documentate si cercetate mecanismele care stau la baza acestor intamplari. Receptori, inhibitori, potentatori de efecte, mentinerea efectelor, etc, etc. Cand ne lovim percepem durere. Daca luam de exemplu morfina si ne lovim percepem mai putin durerea, mai suportabil sau putem percepe durerea ca fiind placere. Daca luam un inhibitor de receptori de morfina si ne lovim percepem durerea foarte mult si foarte rau. Pentru ca prin inhibitorii aia de morfina de fapt am oprit substante asemanatoare morfinei care sunt eliberate instant atunci cand ne lovim. E complex, parol. Ei bine, masochistii aia percep stimularea dureroasa ca fiind placere pentru ca valul de substante asemanatoare morfinei eliberat in corp la stimulare este altfel la ei, mai mult, mai persistent, etc, etc. Ei isi provoaca deliberat stimulare dureroasa ca sa simta de fapt valul de endorfine si encefaline care il urmeaza. Drogul lor este durerea. Este foarte complicat, sunt tot felul de circuite nervoase in cap, tot felul de asocieri intre centrii de placere, sex, centrii aia de civilizatie, de educatie spartana sau vieneza, mofturi, etc, etc, etc. Nu ma pricep eu sa explic, succes celor care cerceteaza si citeste. Cert este ca LSD da efecte urate pe termen scurt. Capisci? Il dai, acum, in momentul asta pe ala il iau tot felul de cosmaruri. Acum. Aia cercetau medicamente care prin asociere cu LSD ii atenueaza din efectele nocive pe care doar unii oameni le au, nu toti, nu stii care, nu stii ce receptori au, nu ai semne, nu poti pune in balanta prea multe. Repet, LSD da la unii efecte urate, fizice, psihologice, dureroase, etc. La prea multi. Deci, este exclus.
    Din ce stiu eu opioidele pot fi date legal doar de catre unii medici. Nu pentru ca astia stau mai bine la echilibru, balante sau au o gena a moralitatii, ci pentru ca astia stiu ce sa faca ca omul respectiv sa nu moara in caz de supradoza. Sau pentru ca pacientul tot cere, si tot cere si trebuie sa se uite la unele semne sa-si dea seama pe unde se afla intre toate alea de mai sus, plus unele chestiuni despre cum e sa vezi, si sa simti oameni care mor, zilnic.
    In concluzie, nu ma impinge, ca clipesc.

  15. Mastic, văd că clipeşti şi încă destul de agresiv. Aş zice să te linişteşti până nu îţi dau lacrimile de la atât clipit. Nu te-a împins nimeni, eu aveam senzaţia că purtăm o discuţie civilizată despre ceva ce mie mi se pare o opţiune in extremis şi ţie nu. Dar pe de altă parte, tot eu aveam impresia că descrisesem destul de clar circumstanţele în care mi se pare acceptabilă ca opţiune procedura asta. Ori din faptul că trebuie să repet a treia oară deduc că nu.

    Încerc să corelez ce ai scris despre mecanismele durerii şi cum percepţia ei este ceva individual, subiectiv şi unic pentru fiecare individ (chestii cu care sunt de acord) cu rândurile despre efectele negative ale LSD la unele persoane (cu care iar sunt de acord). Trip-urile de coşmar, cu alte cuvinte. Deşi urăsc să tot trimit la un text scris de mine, n-am încotro şi te rog să-mi arăţi care frază poate fi interpretată în sensul unui lobby pentru introducerea LSD ca tratament unic şi universal pentru cazurile terminale. Sau ca tratament în orice caz. Ca paliativ, însă, continuă să mi se pară o completare posibilă a medicaţiei „serioase”.
    Mă alătur urării tale de succes celor care cercetează şi citeSC, pentru că înţeleg că între timp ai văzut documentarul sau ceva. Caz în care iar nu înţeleg cum de ai ratat informaţiile că era un experiment bazat pe voluntariat şi că nu era pompat LSD pe principiul „las’ să fie” în pacienţii lăsaţi să se descurce în vreo oubliette. Sper că nu-mi amintesc greşit, dar erau nişte medici cei care administrau dozele, iar alea la rândul lor erau controlate, iar reacţiile monitorizate.
    Dar e posibil să mă înşel, de vreme ce mă informezi că m-am înşelat şi asupra indicelui de inteligenţă pe care l-am presupus cititorilor noştri, pe care tu îi bănuieşti că citesc numai titlul şi încheierea. În treacăt fie zis, cei care au obiceiul ăsta se expun unor influenţe negative mult mai puternice decât cele dintr-un text scris de o babă despre o posibilă utilizare pozitivă a unui drog şi au probleme mult mai mari decât LSD. Mai pe scurt şi mai sincer, de cineva atât de idiot încât să citească începutul şi sfârşitul unui text peste care dă pe un blog oarecare şi să acţioneze orbeşte nu are de ce să îmi pese. Problema e dacă tu capisci că ai aruncat cu căcat în propria demonstraţie introducând (şi fix la început) un asemenea argument.

    Cât despre precizarea „de duminică” din titlu, se referea la o zi din săptămână. Nu la un final, nu la droguri recreaţionale. Era chiar o antifrază, la urma-urmei: ceva care nu-i de râs, într-o zi în care lumea de obicei se distrează.

    În concluzie, nu te împinge nimeni. Îţi pui piedică şi clipeşti. Ceea ce mi se pare o reacţie totuşi mai bună decât să sughiţi, zic.

  16. Nu, mie mi se pare totusi o reactie mai buna decat aceea clasica in care ametesti. Pentru mine clipirea vine de la clipa. Ai dreptate, uneori clipele altora ti se perinda destul de agresiv. Dar nu sunt de acord cu ideea ca a pofti in gol este umilitor, in caz ca acesta era sensul sughitului pe care mi-l atribui. Si nici cu ideea ca mai bine mort si satul decat mort ca pestele pe uscat.
    Nu stiu ce inteligenta am, dar pentru mine din textul tau cam asta ar fi ideea generala, desi l-am citit intreg. Ca mai bine satul daca tot e mort, si mai rau, sa folosim toate armele daca oricum il doare. Sa facem… totul.
    Medicilor ar trebuie sa le pese de oricine, chiar si de aceia care citesc superficial, probabil din solidaritate, iar tratamentul nu se da(desi se tine seama major de acest lucru, dar gandit altfel) in functie de nivelul de inteligenta al pacientului sau in functie de vinovatiile pe care medicul, cu mintea lui putina ar incerca sa i le atribuie. Cei care citeste mult de obicei sunt tot aia care experimenteaza mult, aia n-au vazut prea multi oameni care mor. Aia se ocupa de voluntari care nu sughite in sec sau… probabil care n-au fost pomeniti prea mult. In gandurile muribunzilor.
    Nu ma mai mira nimic, doar exista caz viu nenea Hriscu, …medic, printre psihologii, care face pledoarie pentru droguri usoare intr-o societate tembela in care exista oameni, ca peste tot, care iau cafea si tigara asteptand autobuzul in statie. Pentru ca au acces la ele. Si multi altii care iau cafea si tigara oricand si cu orice ocazie pentru ca …oricum nu conteaza, chiar ei spun ca se pot lasa oricand. Dar fumeaza si ei asa, ca un moft. Individul respectiv, medic, nu-si imagineaza cum ar fi sa fie drogurile usoare accesibile la orice chiosc din aceasta tara, ma rog, probabil taristii astia n-au vazut prea multe documentare, ca si mine, si isi imagineaza ca daca drogurile usoare ar fi accesibile la orice colt de strada pai sa consumam si noi, ca putem, la fel cum isi imagineaza ca alcoolul sau ce o fi care pe vremea mea se numea genocid este un fel de porecla. Ce voiam sa zic, ca nenea Hriscu, ca si tine, nu isi dau seama ca din sute de mii de noi recruti in droguri usoare se vor selecta mii de alti recruti in droguri tari pentru ca sunt prosti si se lasa usor pacaliti sa consume, iar dupa aia sunt victime garantate, nevinovate, si ca sa… salvezi cateva sute de oameni… inteligenti, care citeste, de pe droguri tari pe droguri usoare, si care vor sa traiasca legal, onorabil, etc etc cu drogul in buza alte sute si mii de prosti nu vor avea nici cea mai vaga sansa in fata drogurilor. Plus familiile lor. Aceste… experimente, sociale, pot fi adoptate in tari cu populatie restransa, bine educata si bine organizata. Pentru restul, pasii de inceput sunt educarea oamenilor, masiv, plus mentinerea inaccesibilitatii drogurilor. Asa cum simpla triere, nespecifica, a cazurilor febrile intr-o epidemie infectiosa fatala scade numarul de morti exponential prin simplul fapt ca respectivii nu vor mai raspandi atat de rapid boala. Este o masura care nu respecta drepturile omului, impusa in astfel de situatii in locuri cu trafic ridicat, nespecifica, imperfecta, dar castiga timp pretios necesar pentru producerea unui vaccin si scade astfel numarul de morti, care citeste sau nu, de la cateva zeci de mii la cateva sute de mii. Capisci?
    Nu e bine sa incerci LSD sau orice altceva despre care stii ca poate avea ca efect imediat cosmaruri. Nici la oameni sanatosi nici la muribunzi. Asta am spus si asta sustin. Sunt medicamente despre care stii ca nu dau efecte urate, de ce sa incerci ceva pe pielea unui nefericit atat timp cat ai alternativa sigura? Faptul ca dai LSD in asociere nu ii exclude potentialul negativ, deci este inacceptabil. Nu exista nici o scuza sa dai ceva despre care se stie ca poate da unora cosmaruri, ce nu pricepi? De ce sa risti sa faci unui om rau, chiar fara voie. Exista alternative despre care se stie ca nu dau cosmaruri, mie mi se pare logic. Omul ala moare, nu e la cosmetica sa vrea sa incerce si de aia si de aia si de ailalta, desi una dintre ele poate sa ii faca foarte rau pe cand cealalta e mult mai sigur ca nu ii face rau, ii face durerea cel putin suportabila, dar, ghinion, poate ca nu ii face visele atat de spectaculoase. Poate, zic.
    Te inseli in foarte multe si nu esti vinovata, poate eu sunt vinovat ca nu sunt in stare sa explic. Pe de alta parte, nici nu-ti doresc sa pricepi, asa cum pricep altii, nu neaparat ca mine.
    O sa repet, este inacceptabil ca un medicament sau drog sa fie administrat unui om, chiar aflat iin extremis, atat timp cat exista alternativa si atat timp cat este cunoscut un posibil efect negativ, fizic sau psihologic sau de perceptie sau de orice. Inseamna sa faci rau, mai mult decat raul pe care respectivul il sufera. Te asigur ca exista alternative cel putin la fel de spectaculoase. Problema in ghilimele cu aceste alte medicamente este ca sunt putin cunoscute de catre… cunoscatori si nu pot fi controlate dupa administrare de catre acesti… cunoscatori, chiar daca citeste sau nu, pentru ca poate sa moara. Asa, instant. Se dau de catre medic intr-un mediu adecvat in care pacientul este monitorizat permanent si te asiguri astfel ca nu moare din cauza administrarii medicamentului.
    Ti-am spus, exista tot felul de medici. La public ajunge doar ideea ca LSD poate fi folosit, daca uite domnule ca il foloseau si doctorii. Si ajunge aura de mistere. Nu e cazul, este o substanta jalnica. Iar daca prin asta am facut o pledoarie pentru LSD in fata celor care isi doresc cosmaruri, ca sunt tot felul de specimene pe lume, din aia care vor senzatii… tari, foarte bine, recunosc ca sunt slab si usor de dus de nas. Fiti voi cititi si documentarizati, cacealmistilor.
    Arunc cu orice in mod deliberat cand e vorba de mine si incerc sa imi exersez mereu aceasta piedica. Trebuie sa am aceste piedici. Este esential. Nu ca sa imi fac rau, pentru ca daca imi fac rau mie, nu ma astept sa am alta atitudine fata de altii. Ci pentru ca umilinta este mai buna decat umilirea. Scopul meu in acest caz ar fi sa te determin pe tine si pe altii in ideea de a fi mai dubitativi, intr-o lume plina de oameni siguri, hotarati.
    Si recunosc, sughit de pofta cand e vorba de clatite.

  17. Mastic, deşi apreciez schimbarea de ton şi de explicaţii, trebuie să zic că e ultima dată când repet că nu a fost nici măcar o literă vorba despre acces în masă la droguri uşoare şi despre experimente la liber că hai că nu se poate întâmpla nimic rău. Când de fapt suntem de acord că se poate.
    Şi este şi ultima dată când repet că mi se pare o completare care poate schimba moralul unui om aflat într-o situaţie oribilă şi dacă pentru el această modalitate ar funcţiona pentru a uşura chinul şi a induce o relaxare pe cuvânt că eu continuu să cred că are dreptul la ea. Despre asta era vorba, despre asta în mediu medical controlat. Şi medicamentele clasice au efecte secundare negative berechet la nivelul ăsta, să fim serioşi. Tocmai pentru că omul ăla moare, cum zici şi tu, are dreptul să ceară şi aia şi aia şi aia şi ce vrea el, dacă există şansa să-l ajute câtuşi de puţin. Pe unii îi ajută. Dar situaţia am definit-o şi delimitat-o de atâtea ori încât mă mir că tot o mai asociezi cu un pericol de a declanşa un efect de domino în consumul de droguri. Nu văd altă explicaţie decât faptul că scriem doar aparent în aceeaşi limbă.
    Iar despre ce aleg imbecilii (cei care caută reţete de coşmaruri şi cei care citindu-ne mica polemică se bucură că urmează să se legalizeze consumul de LSD în spitale sau dracu’ mai ştie ce) să înţeleagă, zic iar că nu mă interesează. Mai mult decât să scriu clar (sau cel puţin aşa credeam) şi să răs-explic nu am ce face.
    În altă ordine de idei, reacţia la clătite te face binevenit. Dar asta ştiai deja, că altfel te trezeai cu o bâtă în cap în loc de argumente.

  18. Tu esti cea mai pietroasa dintre romancele de pe aici? De fapt cate sunteti cu toatele?
    Eu prefer varietatea de clatite blind, adica pe cele cu ochi multi si arsi.

  19. Mastic, cu durere în degete (deşi s-ar putea să fie şi reumatismul de vină) mă văd nevoită să recunosc că eu nu sunt cea mai nimic dintre babele de pe aici. Nici cea mai bătrână, nici cea mai bună trăgătoare cu arma, nici cea mai afurisită. Pietroasă nu sunt decât dacă te referi la tezaur da’ şşşşşt… Rămâne secretul nostru.
    Bine c-ai zis. Acum legile ospitalităţii ne forţează să scoatem ochii cuiva ca să-ţi facem ţie clătite. Nu poţi să vii tu cu ei într-o pungă, aşa cum îţi plac ţie? Noi suntem totuşi cam bătrâne ca să fugim după ochi frumoşi.

    A, şi ca să-ţi răspund: suntem exact atâtea câte părem – trei babe (Rhetta şi Veta, care judecând după mirosul şi sunetele care vin de la ele din apartament sunt în plin proces de fabricare a unui munte de clătite deloc figurat + eu, verişoară întru bune şi mai ales rele), un nepot (Rechinroll, mai mereu plecat în excursie cu câte o bucătăreasă despre care povesteşte când se întoarce acasă, între două ture de spălat haine la maşină înainte de o nouă expediţie) şi Alexandru, babă onorifică, de specializare principală oenolog dar multifuncţional egal de bine şi pe alte rafturi de delicatese, după cum se vede.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s