Pe care… l-am baut (N° 10)

Babelor, mezami,

Încolonarea si directia Graves, iarasi si mereu, pentru ca editia de azi e jubiliara si nu mai putin jubilatorie, asa ca am sa va torn în pocal ceva cu adevarat sublim. Un grand vin de Bordeaux.

Château Villa Bel Air, 2003, A.O.C. Graves

Grand vin ? Sanctus sanctorum, babelor, chiar asa. Nici mai mult nici mai putin.

Toponimia penduleaza între sinestezie si principiu vital, iar ampelografia devine tratat de cosmogonie, cu o DulceDee pe coperta, rasfirând nuri prin plete cu o dulceata aproape felina. Le vin est fort, le roi est plus fort, les femmes le sont plus encore, zicea parca Martin Luther. În spate, vila cu pricina, Bel Air, cea a aerului frumos, chartreuse de secol XVIII, unde sarmul italian, complice cu rigoarea eremitilor Sfântului Bruno si cumintenia ecleziastica ale locului, cheama a desfatari conspirative savârsite în cheie gurmanda. Acolo unde gazda e frumoasa, apai si vinul e bun, zice francezul. Si cum sa nu fie, când – în plus – apropitarul nu e altul decât Jean-Michel Cazes, mare saman al strugurelui, vigneron prolific, cumulard si pe buna dreptate acoperit de laude. Omul nostru detine – printre atâtea – si Château Lynch Bages, alt loc cu rezonanta istorica, unde genealogia urca pâna la Hugo de Lynch, tovaras de arme al lui William Cuceritorul. Despre vinul de acolo, poate în curând.

 

Sub asemenea auspicii, scenariul de chiul în toata regula e bine pus la punct, iar didascaliile vor fi urmate întocmai. Après-midi de taiat frunza la câini si leneveala pe cât de vaporoasa, pe atât de inocua, caci candoarea retopeste indolenta în bien-être ingenuu. Ah, da : e vorba de frunze de cires, fireste, fiindca fix acolo asteapta hamacul, la umbra copacului.

Soiuri : asamblaj de Merlot : vreo 55%, Cabernet Sauvignon : cam 45%, restul – Cabernet Franc.

Roba : Splendid rosu-grenat, în prefecta armonie cu ciresele de deasupra crestetului, sub crepusculul de seara.

Aroma : vertij imediat, fior prelung : exuberanta de fructe rosii, glazura de vanilie si boisé subtil, bine dozat. Vorb-aia : « It’s toasted». Incredibil, zau. Incredibil.

Gustul : Atac fulgurant, dar tout en finesse, cu taninuri matasoase. Fructe rosii date-n pârg, iarasi vanilie. Coup de grâce dat de boisé-ul baricurilor de stejar. Cine, zau, ar mai vrea sa se trezeasca când parca are în mâna cheia tainelor lumii ?

Finala : rotunjimi si suplete, timpul nu mai da socoteala nimanui si ultimul lucru care ne-ar traversa mintea ar fi sa-i cerem asa ceva. Si cum naiba, când parca sarutam coapsele nemarginirii ?

Sa trecem repejor peste ale burdihanului, caci de-acum sunteti oenologi avant la lettre si stiti cu ce fromajuri si fleici se logodeste minunea asta, asa ca sa ne gândim la altceva. Tlönienii creara acum câtava vreme un concept nou, anume ala de soundtrack livresc (all rights and royalties reserved). De ce nu un concept de winetrack, luat invers? Adica la ce muzica s-ar potrivi binecuvântarea asta de vin ? Raspund eu : legumita în tihna pe ariile evanescentului Concerto pour piano n° 2 en fa mineur, opus 21, al maestrului Frédéric Chopin (si, cu precadere, pe ale Larghetto-ului) sub bagheta lui Stefan Askenase, epifania e voluptate curata, iar granitele sufletului sunt împinse dincolo de finistere.  Cât despre lecturi, ce vreti voi, dar ce-ati spune de Harfa de iarba ?

Înca ceva, chestie de winetrack plastic : parc-ar fi trebuit ca eticheta sa fie pictata de Klimt. Si numai de el. Nu ?

Promitându-va ca va pastrez o sticla,

Jevuzambras.

Anunțuri

35 comentarii

  1. Chiar mă întrebam bătând darabana pe laptop când ajungi şi la Klimt, factorul declanşator.

  2. De-acolo pornisem, tu stiai.

    Tot acolo am si ajuns, la boucle est bouclée.

  3. Am uitat să observ: cu Klimt şi Chopin chiar te-ai ţinut de cuvânt cu sinestezia. Aşadar, bal complet să fie.

  4. Săr’naaaaa!

  5. Heh. Ete. Chiar dacă dormea, mirosul a trezit-o. Alexandre mi se pare că ar trebui să acordezi un pic winetrack-ul să încapă şi ceva cu lăutar.

  6. Aşa, aşa! Îmi place!

  7. Petronia, sunt un cetatean onorabil…

    Moama, soro, ce nas de chimista ai… fabulos, meriti o sticla numai a ta.

  8. Lautarul e lautareasa. Sa purceada, deschidem balul.
    Zi-i cu patos, surioara. Stoarce-ne inimile si suprarenalele.

  9. O sticlă numai a mea … ca să am ce împărţi cu voi! Că altfel, doar eu şi sticla, storcând lacrimi cu vocea-mi dintr-un colţ de lună plină, zău că n-are farmec!

  10. Petronia, sora stie. Nu inser altceva decât sansoneta cu Carmen si marinarul la Barcelona (într-un bar)…

  11. Numai a ta, dar first things first. MA – RI – NA – RUL.

    Tu pe scena
    Noi roata-n jurul tau.
    Bem cot la cot,fireste, dar una sticla o duci acasa, premiu.

  12. Biiine!
    Convocare: 15 aprilie 2011, Theatre du Velein din Villefontaine Isere, la matineu, te-aşteptez cu marinarul.

    Mai apoi, către seară, un repetir după ce dovedim niscai clondire.

    Aşa că … pune mâna, umple pivniţa cu rarităţi, că am pornit la drum!

  13. Nipedaros maică, ai plecat pe jos?? Legendară tradiţie a artiştilor, asta… Hm.

  14. Intrare liberă pentru Carmen, marinar, surori diverse, aricii şi prietenii lor, spuma de zmeură, tot felul de alte Dulci, inclusiv Deea, cel mai mare pitic din lume, ori cel mai mic uriaş, nu mai ştiu exact …. ce mai, pentru toată lumea!

  15. Bine, facem. Cum n-am agenda si scriu pe mâini precum repetentii, sa-mi mai aduci aminte în rastimpuri.

    Isère, surioara ? Judetul 38 ? Ce cale lunga ma pui sa bat. Dar am s-o bat, dec.

    Raritati, or fi. Bunatati însa sunt mereu. Chiar sâmbata am mai târguit vreo doua. În câte trei exemplare… plus vreo doua Clos de Saint Yves (comanda facuta la înca sase), azi rezerva refacuta la Saint Romain… În curand am sa sap pivnita.

  16. Petronia, sa purcedem. Sa fim doi Badea Cârtan ai Nipedarosului.

  17. Apoi eu să purced de pe acum, Alexandre. Tu poţi să mai stai cuminte la căldurică vreo şase luni.

  18. Să ştii că la nevoie, lăutarii devin hârciogi apreciaţi! Dau o lăbuţă de ajutor la săpatul pivniţei! Lucrez ca şi moca: o sticlă de vin/cm2 de săpătură!

  19. Da da. Curată afacere ce-ţi propune Nipedaros, Alexandre.
    Io ofer o soluţie mai rapidă: mai am o ladă de dinamită pe dulap.

  20. Da’ aricii cu ce-au greşit?
    Şi gutuiul? Ai sigur ceva-mpotriva lui!
    Cu lada aia de dinamită spulberi tot habitatul!

  21. Petronia, eu as lua-o agale dde pe-acum, caci merg agale si proiectez halte multe, orice drum (mai ales prin tara asta) fiind un drum macar pe jumatate al vinului.

    Da, dinamita e mai rapida si mai cost-effective. Dar sa nu lasam hârciogii sa se deshidrateze, caci iubim natura si protejam speciile, mai ales cele cu un singur exemplar. A mai auzit careva de hârciogul-cântator-sapator ? Cunoscut si ca hârciogul cu stergura rosie ?

  22. Doar ca hârciogule mic, norma o s-o ai în cm cubi si nu patrati, ca sapam de pivnita, n punem gresie. Da ?

  23. Erata: n – nu

  24. Încerca să scape mai uşor, în mai puţine dimensiuni. Şmecheră hârcioagă. Bravo, Nipedaros. Bună încercare.

  25. Soro, n-ai decât sa aduci baieti din aia care pusca dinaminta, artificieri, na. Din Strigatu Marmatiei, musai. Explozii controlate, nu-ti fie frica de environment.

  26. Ei, hai! C-am înţeles!
    Îi punem marinarului ştergură!
    Ori lui Carmen?
    Nu contează! Rima să iasă!

  27. Petronia, da, nice try ot Nipedaros. E invers fata de metrul de bere. Ala e liniar, dar eu am depus – doar pentru câtiva ireductibili addicti la asa ceva, brevetul de metru patrat de bere. Ba si pe cel de metru cub. Asta merge pentru piticu gras.

  28. Soro, dinstergura oricum facem perinita la final, asa ca…

  29. Da’ ce-ai ajuns aşa repede la periniţă!
    De-abia am sorbit două guri din licoarea de poveste!
    Răbdare!

  30. Simpla chestie de organizare, logistica… Altfel le mot d’ordre e legumitul.
    Deci da. Pe-ndelete.

  31. musiu,atatea vinuri rosii imi dau dureri de cap, mancarurile incep a-mi cadea greu la stomac. ce-ar fi sa asortezi ceva c-o salata usoara si c-un peste de Dunare. nimic de contestat la savoarae vinului descris dar vara asta torida imi „interzice” sa pun gura pe el.

  32. Gresit, Anaid, gresit.

    Dar am sa-ti fac hatârul în curând. Doar eu spuneam ca bem prea putin alb…

    Însa gresesti amarnic, pentru ca unu: Château Villa Bel Air e orice, numai greu nu. E imponderabil, zau, e eteric, e oniric, e un curcubeu dupa ploaie. Si pentru ca doi: dupa cum vezi, nu l-am asortat la haleli ci la muzichie, tolaneala si pagini de carte. Crede-ma, doua veri de-a rândul am golit cisterne de Villa Bel Air, ba chiar cu o verticala 2003 – 2004 – 2005.
    Nu mai am nici 2004 (care aduce a 2003, dar e cu o clasa mai jos), nici 2005 (foarte interesant si mai bun de pastrat), dar nici unul din ele nu e greu. Cu atât mai putin 2003. Si nici unul nu da nici cea mai mica durere de cap.

    Nici Haut Beauséjour, nici Château des Portets nu sunt grele, ci se vor si sunt si se beau lightheartedly, daca vrei. Al mai vârtos (dar înca o data, fara urma de mahmureala su de uscaciune pe limba) a fost vinul cerut de Dragon, Anjou-ul ala magnific.

    Cum spuneam, am sa-ti fac hatârul cu ceva nemaipomenit; pâna si stiucile se vor prajite, numai sa fie servite cu asa ceva.

    Parol.

  33. 1. se cere ca stiucile musai sa fie umplute, nicidecum prajite.
    2. nu putem vorbi de greutate comparativa intre vinurile albe si cele negre atat timp cat asorte-urile culinare se fac pe masura. si cel mai soft vin negru e „greu” comparativ cu orice vin alb(corecteaza-ma daca gresesc, baga-mi si doi arici in geata daca zic prostii)
    3.sper sa nu fiu la pescuit cand incununezi masa cu sfaraiala unui vin alb sec(de preferinta)

  34. Anaid,

    Unu: te las sa cuisinezi stiucile dupa stiinta ta gastronomica.
    Doi: vorbeam de „greutatea” comparativa a doar a vinurilor, netinând cont de haleala aferenta. Daca m-as aseza la masa, Anais, ori de câte ori ma fericeste un vin… moama, as bate chintalu’n doua zile. Deci, un vin per se poate fi mai greu decât un altul (aici însa merita comparate rosiile cu rosiile si a
    3. Vei fi prezenta, Anaid, la loc de cinste printre meseni. Ai grija însa si du-te de pe-acum la pescuit, ca sarcina asta tie-ti revine. Ai ceva vreme.

  35. […] colo, pe sticlă o etichetă faină pe care scria Chateau Villa Bel-Air şi era desenat ceva frumos, clasicist. Hopa. Asta nu-i de-a mea. În sticlă, plutind în lichidul […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s