Joc cu Iala, I

Oamenilor,

Au trecut într-adevăr ceva zile de când anunţam telegrafic şi cu eforturi supraomeneşti că plecasem în vacanţă: oferta „copac all inclusive, cu observare de creaturi mitologice inclusă în preţ”. Hai că n-au trecut chiar alea două săptămâni enunţate de Rechinroll, dar îl înţeleg: depinde de care parte a uşii cuptorului te afli.

N-o să mă apuc să recapitulez tot ce-am văzut în (cred) săptămâna petrecută acolo, în parte şi pentru că după cum am mai zis pe undeva jurnalul de bord a suferit unele avarii dintre care enumăr scufundarea în sau pătarea cu vreo şase feluri de lichide şi transferul unor litere pe mutra mea. À propos, ştie cineva cu ce iese cerneala? Am încercat deja cu spirt şi cu peria de sârmă, nu ştiu ce fel de cerneală e asta. Poate de kraken din 20 000 de leghe sub mări, nu m-ar mira. Amintirile sunt destul de ca prin sticlă mată.

M-a cules de pe afară, unde preparam o frumoasă salată pentru nişte câini. Cu sos de peşte-balon (inofensiv mai sună în traducere. Fugu.) Când tai eu frunză la câini e implicată şi otravă, da. Nu-mi amintesc foarte clar drumul, doar că la un moment dat era să cădem amândouă la o intersecţie unde aproape ne-am încâlcit în nişte mii de cabluri. „Capcană pentru Iele”, ridică ea din sprânceană şi pufăie dispreţuitor în timp ce plutim mai departe. Tocmai mă întrebam cum naiba să mi se facă mie somn într-o asemenea situaţie, când uitându-mă la ea a ridicat din umeri a scuză şi a zis „înţelegi, nu pot să te las să vezi unde…” „Ce-i?” am apucat să mormăi, dar nu am mai auzit răspunsul (ceea ce m-a ofticat chiar în somn, pentru că evident era o informaţie care mi-ar fi prins bine pe viitor.)

M-am trezit observând că dacă ramuri bat în geamul ochelarilor înseamnă că eşti în copac. Noroc că n-am rău de înălţime şi de mişcare, pentru că eram la 20 de m înălţime şi bătea vântul. Iala avea două pahare într-o mână şi o sticlă de vin în cealaltă. Ştiam eu că există un motiv să-mi placă mitologia românească. O sticlă, două sticle, trei, patru… eram la a şaptea şi tocmai îmi povestea cât de greu e să nu poţi să ieşi şi tu la un dans cu fetele fără să te pândească ciudaţi prin toate intersecţiile (à propos de asta, nu Ielele amuţesc ca pedeapsă pe bărbaţii care le văd. Imaginaţi-vă şi voi 3, 5, 7 sau mai multe femei superbe, îmbrăcate în haine străvezii şi dansând. Aşa, fix zona Broca din creier e cea mai activă acum, nu?)

Tocmai când scurgeam a şaptea sticlă şi mă pregăteam s-o întreb nişte chestii, printre care aia cu praful de somn, a apărut o bufniţă cu un telefon mobil în cioc. Aparatul suna de zor. (Aşa am aflat că şi creaturile mitologice se bucură de progresele tehnologiei, dar în felul lor. De exemplu, fiecare are două telefoane mobile:  de pe unul sună şi celălalt, sunând, e cărat la destinatar de păsări.) După o conversaţie destul de lipsită de chef, s-a uitat cu regret la mine şi la sticla de vin pe care o pregăteam pentru preluarea ştafetei şi-a zis: „Tre’ să plec. Fir’ar. Şedinţă de departament să stabilim ce facem cu pârlirea locului în care dansăm, că ne stă Protecţia Mediului pe cap de nu ţi-ar veni să crezi.” Am dat din cap înţelegător, mi-a arătat nişte pături şi perne, frigiderul plin şi un laptop şi mi-a mai zis „Vezi că nu merge netul decât câteva minute pe zi, Cotoroanţa naibii (aici a arătat cu capul spre undeva jos în dreapta)… Chiar, dacă tot ies să mai vorbesc o dată cu Greuceanu să vedem ce facem, nu se mai poate.”

Şi-a dispărut. M-am legănat spre frigider (am zis că bătea vântul, vinul nu are nici o legătură. Şi că tot zic de asta, nici expresia că se învârte camera cu tine când bei nu e o impresie. Pur şi simplu când bem devenim mai sensibili şi simţim rotaţia Pământului.) Acolo, tot felul de forme împachetate în frunze. Am luat una etichetată „parfait de nectar de salcâm” şi cu laptop-ul în braţe am scris mica telegramă prin care anunţam că trăiesc.

S-au mai întâmplat şi altele.

Anunțuri

10 comentarii

  1. dacă ramuri bat în geamul ochelarilor înseamnă că eşti în copac? 🙂 fain

  2. Pe încercate, Elza.
    Ori asta ori te bate cineva cu crengi.

  3. ori porti ochelarii gresiti

  4. Adică cu ochelarii altuia dai din creangă-n ram? Erai şi tu prin pădurea aia? Zâna Florilor Albastre, tu eşti maică? Nu de alta, dar de asta a păţit moşul Tarzan ce-a păţit. Săracu’, la vârsta lui să mai aterizezi forţat de la 6 metri fiindcă ai greşit prinderea…

  5. da eram… si am vazut tot :))

  6. Ete. Şi mai şi recunoşti, după ce a trebuit să-i dau singură primul ajutor. Dacă v-aţi întrebat vreodată ce poartă Tarzan pe sub pieile alea de animal… Ei bine, alte piei. Hehe.

  7. he he he… si sub ultima piele? 🙂

  8. L-am dezosat, da’ n-am apucat să fac poze că m-am trezit văzând stele verzi. Se pare că Jane este foarte posesivă.

  9. Petroniaaaaaaaaaaaa, unde sunteţi, zânelor, neasemuitelor? Undeeeeee?

  10. Aici! Zău, deşi multele tale litere dau senzaţia de ecou. Nu vezi? Rhetta tocmai a venit de pe unde a bântuit, ceea ce înseamnă că Veta îşi va relua încercările de a o aduce în situaţia să bântuie pe bune. Acum sparge geamurile cu trilurile ei, dormind. Veta a spart la rândul ei un perete când a văzut că fumigaţiile cu vanilie (care au omorât toată vegetaţia pe şase hectare din munţii Călimani, Dumnezeu ştie de ce…) nu au avut ca efect decât cinci zile de libertate. Io pe aici şi prin alte părţi, Alexandru în pivniţă cu provizii pe şase săptămâni.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s