LA PLIC

Asteptam deja de ceva vreme sa scriu pe subiectul asta si nu se ivea ocazia. Acum a aparut.

Cred ca am mai spus povestea asta, dar poate unii n-au auzit-o. Si nici n-am asezat-o in scris.

Totul a inceput cu un cort Sinaia 2, pe care eu si sor-mea nu stiam sa-l asezam pe plaja din 2 Mai. Dar interventia divina ne-a trimis o gramada de tineret misto, care a pus mana pe cazmale si lopeti, facand treaba sa para o joaca.

Ceva mai tarziu, eu am citit intr-un club din Bucuresti, iar una din tinerele cu cortul m-a recomandat mai departe. Adica forurilor de decizie ale Revistei la Plic, un proiect care de-abia incepea.

Bon. Revista la Plic este chiar ce se intelege prin asta, adica o revista intr-un plic. Creatie a asociatiei Oberliht in care, pe langa publicatie in sine, gasiti de-obicei o gramada de minunatii pe numele lor cadouri si atentii. Amintesc aici de proiectul saculetilor de pamant ai Sandei Watt, care, asa cum am declarat si public, mie mi-au rapit inima.

Mai departe. Cunoscand o parte din colectivul Revistei la plic, sentimental vorbind am fost arestata si mai tare. Asta pentru ca era vorba de oameni langa care iti facea placere sa stai, cu care iti facea realmente placere sa vorbesti. Fara sa mai socotesc numele care apar de obicei in paginile revistei – Crudu, Vakulovski, Mocanu, Tupa, Ernu, Macrinici etc. etc. etc.

Conceptual vorbind, revista e bine asezata si se axeaza pe emulatia artistica din Republica Moldova. Asta nu e insa decat ca si cum ai scurma coaja fenomenului foarte, foarte superficial. De fapt e vorba de mult mai mult; e vorba uneori de rolul finantelor in arta contemporana, alteori de instalatiile tinerilor artisti moldoveni in vest, sau poate de teatru documentar cu subiect controversat – revolta anti-neocomunista din Chisinau, aprilie 2009 – sau poate pur si simplu despre aspiratia lor la valorile unei lumi normale. Din care, apropos, daca ii veti citi veti realiza ca fac parte. Ba uneori chiar ne reamintesc si noua care anume sunt ele.

Aici una din cartile postale primite in Revista la Plic. Mi s-a parut excelenta.

____________________________________________________________

In fine. N-am sa mai insist mult asupra continutului, pentru ca vreau sa-l descoperiti singuri. Am sa scriu in schimb despre doua lucruri care m-au intrigat:

1. Interesul manifestat la un moment dat ca Revista la Plic sa devina – d.p.d.v. al apsectului probabil – un soi de „––„. Care „––” a lasat „––” in urma in „––- –––– – –– – – ––-.

Parerea mea este ca nu e cazul. Spre deosebire de „––” si „Decat o Revista”, Revista la Plic este una din putinele insule de autentic si genuin. N-am nimic cu cele doua publicatii amintite, ba chiar mi se pare excelent ca exista. Si cu toate astea, asa cum am mai tot spus-o, ele se adreseaza asa-numitului public ubercool, sau hype, sau cum vreti sa-i ziceti. Adica in mare masura acelui balon de sapun eclectic si lipsit de autoironie, definit in mare masura de activitatea pe feisbuk, gata sa pocneasca la prima schimbare de paradigma culturala.

Iar asta nu e o judecata de valoare, ci, din pacate, un diagnostic.

2. Vorbind ieri cu anumite persoane din colectivul Revistei la plic, am aflat cu mahnire despre lucrul care doare cel mai tare – finantele. Si anume ca desi au un tiraj mic cu cost de 10 RON/exemplar, ei nu reusesc sa vanda tot. Asta in conditiile in care – atentie – spre deosebire de –– si DoR, isi platesc colaboratorii. Iar trecerea revistei prin vama moldoveneasca e probabil o epopee care necesita un numar – sau un roman – separat.

O asemenea situatie mi s-a parut inacceptabila, drept care m-am decis sa va cer ajutorul. Adica sa va rog sa duceti vorba mai departe despre proiectul lor, sa-l cumparati – pentru ca merita – si sa ne gandim si la alte feluri in care ii putem ajuta. Eu si sor-mea avem ceva in plan, sa vedem daca o sa iasa.

Numarul 2 integral poate fi citit aici daca vreti sa va faceti o idee, iar aici puteti cumpara online Revista la Plic.

Noi ii vom adauga in blogroll, in vreme ce de alte persoane ne vom desparti. Iar Revistei la Plic ii vom face promovare si pe twitter.

Anunțuri

31 comentarii

  1. Pentru ca tot detin un hub maricel ma alatur eforturilor voastre de promovare. Financiar, in septembrie.

  2. oare eu nu trebuia sa primesc un horoscop azi? unde e horoscopul meu? eee?

    VA STERG!

  3. Multumim Rower! Iti facem statuie!

  4. vreau si eu o statuie. mai mica asa. am voe cu cal? as vrea sa stau in picioare si sa am mana ridicata. trebuie sa trimit masurile sau asa?

  5. Nu, Pitice. Tre’ s-o meriţi. Deodamdată aş zice că statuia ta te arată cu o mână îndreptată spre mare şi una ţinând o batistă la ochi. Şi un lighean pentru colectat lacrimile pe soclu. De fapt e mai mult fântână arteziană cu statuie, aşa…

  6. de fapt nu vreau nicio statue. nu am chef sa stea porumbei pe mine si sa imi lase chestiile alea pe cap. vreau o melodie. ceva asaaaa, elegant si unde zice ca sunt luceafaru ceva. cum stie poetu sa zica mai bine. vad eu cand imi dati textul la corectat.

  7. [21:49:22] Message delivered to 3741 users in : 0sec 71ms OK

    Sper sa iasa ceva…

  8. Rower, două statui, una pentru iniţiativă şi una pentru eficienţă. Devine grup statuar chestia asta.

  9. Asa e, multumim! Esti foarte tare, Rower!

  10. Colajul cu Stefan cel Mare in NY l-am facut in 1999 (originalul aici: http://www.culiuc.com/archives/2006/09/911.phtml ), si pe timpuri era o imagine extrem de populara in Netul moldovenesc (cica era desktop la facultatea de jurnalism din Chisinau mai mult timp). Vladimir Us de la Revista la Plic m-a contactat in primavara aceasta si a propus sa o publicam in forma de carte postala. Odata ce originalul exista doar in versiune de ecran (600px pe latura lunga), am recreat colajul de la zero in alb/negru special pentru revista.

    P.S. In mod normal, e potrivit de indicat numele autorului lucrarilor pe care le publici pe site.

  11. Ai dreptate Alexandru Culiuc dar, era extrem de graţios din partea ta să mulţumeşti acestor doamne onorabile pentru iniţiativa de a promova revista PLIC.
    Reclama gratis e un lucru mare!
    Mai gândeşte-te!
    Iar petroniamarcs este o elegantă şi nu merită această apostrofare publică. Puteai să-i trimiţi un e-mail, dar… ai vrut să profiţi şi tu puţin şi să-ţi pui link-ul ! Ţi-l punea cu siguranţă şi dacă trimeteai un e-mail.
    Meciul ăsta l-ai pierdut la puncte, frate moldovean!

  12. Eu continui sa „o comit”..

    [21:44:19] Message delivered to 3803 users in : 0sec 76ms OK

  13. Aaaa.. sa nu uit de statuie; sunt de acord, numa’ sa fie plantata in curtea soacra-mii 😛

  14. Doina Popescu, eşti minunată şi asta nu pentru că mi-ai făcut un compliment deşi nu-l meritam (printre altele şi pentru că postarea e a Vetei, o doamnă la fel de elegantă ca şi mine totuşi) ci pentru că ai pus un frumos punct pe „i”-ul din „plic”.

  15. Rower, nu uităm. Numai sper că curtea soacrei tale nu seamănă cu Upper New York Bay că ar putea deveni problematic. Deja îţi facem coroană cu trei vârfuri.

  16. CURtea soacrei mele nu seamana cu nimic.. poate un pic cu hu bul meu.. =))

  17. Mi se pare corect. Da’ cu trei mii şi ceva de useri o să trebuiască să fim foarte atenţi ca să putem turna fundaţia pentru statuie. Şi să vezi că din atâţia sigur o să se găsească unii care să subtilizeze noaptea ciment şi marmură.

  18. Fara indoiala. Si cand ma gandesc ca e plin sezon.. ce o sa facem pe la toamna cand hu bul se va ridica la 5.. 6 mii de useri? :)) iti dai seama? nici din rahat nu se va mai putea ridica, la cati sunt tentati…

  19. Deh. Îi mutăm. Facem statuia pe un hub-clonă. Aş avea şi sugestii mai practice dar fără ei hub-ul n-ar duce-o prea bine, deci mă abţin.

  20. Ciao Veta!
    Chiar mi-a plăcut gestul tău de a promova „Plicul” şi m-a enervat confirmarea că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită! Bagă-l sub canapea!

  21. Ciao Doina, si multumesc. Nu cred in vorba ca nicio fapta buna nu ramane nepedpsita. Cred doar ca domnul – sau doamna – Alexandru Culiuc a avut o zi mai proasta. Atat.

  22. Dragă Veta, ori eşti foarte generoasă astăzi, ori locul sub canapea este încă ocupat ori ai pe altcineva în plan!
    Îţi doresc ceasuri bune şi… promovează în continuare gesturile culturale că de cult-URA suntem sătui!

  23. […] câte un blogger are impresia că face o mare favoare unei publicaţii scriind despre ea. Cum ar fi acolo. (Hai, că mi-a plăcut bughi mambo rag de la postarea anterioară cu “acolo”-urile […]

  24. Hai mey ca turnurile alea numai exista. E un trucaj poza.

  25. Dar ce a cerut asa, mare lucru acest „frate moldovean” ? nu e normal sa semnaleze faptul ca la sursa nu a aparut numele lui? si ce e asa de greu de adaugat?
    Mi-e foarte sila de acesti „isteti” comentatori care apar sa linga urechi, cur si orice alte gauri de bloggeri cu afirmatii gen :” baga-l sub canapea” sau „nici o fapta buna nu ramane nepedepsita”. A fost omul mitocan? a folosit cuvinte jignitoare? Ciao, mi-e sila de voi.

  26. Ciao, Isa, şi nouă, dar nu de tine neapărat cât de graba-ţi de a trânti un aşa frumos comentariu fără a citi contextul în care au fost făcute celelalte. Şi demonstrând destul de clar din ce context vii şi cu ce idei preconcepute. De altfel şi nouă ne e foarte silă de comentatorii mai puţin isteţi, aşa că suntem oarecum chit în dezamăgiri, zic.

  27. nu vin cu idei neconcepute, nu inteleg de ce ar fi greu. Un autor cere sa-i fie adaugat numele la sursa, de ce atata tambalau? de ce nu are dreptate cand cere asta? puteam fi eu, putea fi oricine, puteai fi tu, voi. Atat nu inteleg, de ce? cat s-au scris comentarii atat de lungi pe alte bloguri, eu zic ca era mai scurt si rapid sa puneti numele omului acolo, nu neaparat sa va cereti scuze, ca nu cred ca sunt necesare. Poate imi scapa ceva, poate e un motiv pt care nu ati vrut. Atat doar intreb : de ce?

  28. iar daca nu-s isteata, nci n-am pretins a fi. Dar am asteptari de la cei care sunt, astfel incat sa am si eu de la cine invata. Si nu o spun cu ironie.

  29. Isa, schimbarea de ton cere acordare, deci să-ţi răspund serios şi tot fără ironie: nu ar fi greu. Şi nici măcar n-a zis nimeni că n-o să se întâmple.
    Tămbălăul s-a întâmplat din cauza atitudinii cuiva care nu avea dreptul să reacţioneze aşa şi din cauza aerelor justiţiare nefondate, toate pornind de la o postare în care eu reacţionam la ceea ce mi se pare în continuare o exagerare.
    Nici în postarea respectivă, nici în dialogul declanşat de ea nu am zis că autorul nu are dreptate să ceară asta, pentru că nu am această părere. Ci doar că nu mi se pare ceva obligatoriu, ceva a cărui absenţă ne transformă în nişte monştri ai internetului şi în atentatori la deontologia informaţiei. Chestie pe care cineva a luat-o probabil ca atac la persoană de a reacţionat…hm. Din păcate în comentariile atât de lungi (ai dreptate) pe alte bloguri (aici nu mai ai că nu e decât unul) lucrurile au deraiat, ceea ce îmi dă convingerea că nu despre asta era de fapt vorba.
    Deci la întrebarea ta răspunsul e: n-am zis că nu vrem. Doar eu am zis ceva în legătură cu asta şi ceva-ul ăla era că nu mi se pare obligatoriu.

    Şi ca să demonstrez că se poate şi că eratele nu îmi sunt antipatice din principiu, retrag chestia cu lipsa de isteţime. Tonul comentariilor tale ulterioare pare să o contrazică.

  30. Isa are perfecta dreptate . Ca nu mai stiti cum s-o intoarceti , asta-i alta prostie . Ca aveti nevoie de avocati ca Doina Popescu arata unde sunteti cu istetimea , prostia se vede deja. Ifosele de intelectuali fini , din Bucale , put pe langa bunul simt si clasa fratilor moldoveni . Suficienta Doinei Popescu arata clar ca face parte din gasca prostilor care spun enormitati cu voce tare !
    E cazul sa nu faceti voi publicitate la ce nu mirositi !
    Faptul ca inca nu recunoasteti o greseala sau o scapare va descalifica ! Celor care va arata greselile ar trebui sa le fiti recunoscatori si nu sa aprobati superior actiunile Popestilor !

  31. Wow. Sper că pe Isa nu o deranjează ca afirmaţiile ei să fie deturnate ca punct de plecare pentru insulte. Că pe mine mă cam deranjează să se debiteze asemenea tâmpenii comparativ-naţionaliste în legătură cu un simplu caz asupra căruia nu se cade de acord, dar asta e altă poveste.

    Dacă Doina Popescu era avocatul nostru o trimiteam să ne apere în deplasare. N-o să mă apuc acum să şterg comentariile în care vizitatorii noştri îşi exprimă opiniile pe blogul nostru numai pentru că se întâmplă să fie de acord cu noi într-o chestie, după cum nu le-am şters nici pe cele care ne înjură.
    Mă întreb ce frustrări o fi ascunzând expresii ca „ifosele de intelectuali fini, din Bucale” şi „Popeştilor”. În rest, frumoasă inflaţie de semne de exclamare.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s