Mitocanus Vallachiae Species

Babelor,

Musai, zic eu, ca fiecare din rarele si mult prea brevele mele hagialâcuri prin urbea Bucurescilor sa se termine-ntr-o apoteoza gastronomica printr-un pelerinaj la unul din stabilimentele de elita în materie de crăpelniţă chic et cher. You name them: acolo unde la cuisine est raffinée, manierele deopotriva, les serveurs spilcuiti, cadrul exquis, iar toata alchimia asta reuseste sa concocteze acea bunastare pe cât de efemera, pe atât de voluptuoasa, dar pe deplin asumata de king for a day. Pentru un dineu, that is.

– Deah buei, e-te, ce ie, ie: restaurant d’ăstea cu lumânari, dă lume bună, bă, hai zău că mă ia cu bîţ.

Sprânceana mi se ridica pavlovian, dar cu discretia de rigoare. Poftim pitecantrop plus femela si progenitura. Taxonomic vorbind, creanga neo-înstarita a sub-mârlei imigrate recent din praful cu coji de seminte de dincolo de capatul liniilor pre-orasenesti. Amanuntul descriptiv merita osteneala, zau.

El – frizura impecabil încropita cu gel, optzecist de lunga pe ceafa, dar cu ceva giugele rebele si o creasta sagitala în cel mai pur stil Cristiano Ronaldo. Camasa alba, studiat sifonata (aşea să poartă acuma, buei), ornata cu diverse ideograme si înscrisuri cusute, din care nu lipseau « 69 » si « heavy duty ». Obligatoriu scoasa din pantaloni, descheiata select la doi nasturi pentru etalarea discreta a mararului pectoral gâdilat de lantul gros, mâneci suflecate cu o jumatate de tura. Ghiul. Pantaloni musai pâna sub tocul pantofilor care amintesc de crocodil numai prin anatomia botului. Telefonul mobil (aprins) lânga cheile cu logo de beemveu pe masa, la vedere. Pe scurt, genul de alpha male care avea sa distruga, sa pulverizeze, sa atomizeze pret de un dineu dodecalogul dandyismului însusi. Malgré lui, dar metodic si cu un aplomb atât de deconcertant, incât mai mult ca sigur Beau Brummell va fi simtit ultrajul chiar de pe lumea cealalta.

Consoarta – carura de otreapa de bidonville, boită à outrance, înfasurata şleampăt în valtrapuri (de buna seama costisitoare) de o cromatica mai zgârietoare pe sistem decât ascutimea tocurilor. Oja fuchsia pe douazeci de unghii, ceva mai mult decât closca cu puii de aur la purtator, calcâie lejer crapate, glezne de pachiderm, creier (if any) în pudriera.

Progenitura – genul de enfant roi, deja obez, morfotip mimând perfect vreo câtiva cromozomi aberanti, daca nu chiar posesor de-a dreptul. Monosilabic-ovin si monosinaptic, plamadind asiduu ceva plastilina care urma sa ajunga instant în paharul de apa, cu furculita împlântata inauntru.

– Ia, bă, hai. Staţi aicea, hai.

Asa ca there he is, rezemat pe scaun ca-ntr-un jilţ, cotul stâng plasat cu criteriu, sistem si testosteron pe spatar încât poanieul sa scuture spasmodic ceasul (nimic mai prejos de un Rolex), dreapta întinsa spadasin pe masa, într-o hârjoneala calculata cu cutitul de peste, consacrata punerii în valoare a unei grele bratari dintr-un galben si probabil pretios metal scliptor. A propos de cutitul de peste, încruntarea abstrusa in fata respectivului tacâm urma sa cada brusc, cu o retorica de antologie:

– Ăsta pentru ce e, bă, pentru tort ?

Vin si meniurile, omul nostru cere unul si pentru plod.

– Geani, zice cocoana, de ce m-ai adus tu pă mine aicea, că nu-nţeleg mai nimica din meniu’ ăstora, ce e asta caprese cu procs… prosc…uito, prosciutto, ’r-ar ea ? Neah, uite şi tu: roc… rochiu-efort, ai, bă Geani…

– Taş’fă, că e mâncare dă oameni fini, ce ştii tu !

Ceva mai încolo, pocnete convulsive din deşte:

– Alou ! Şefu’, ‘ai-ncoa z’ne iei şi noo comanda !

Vine chiar maître d’hôtel : impecabil de discreta flexiune lombara, barbia catre linia orizontului, stiff upper lip de un albionism desavârsit:

– Va rog. Va ascult…

– Auzi şefu, po’ să-i- faci dom’le şi lu’ ăsta mic un jniţăl d-ăla, că vă’ că n-ai pă meniu, aicea, nu scrie. Dă’ vită, (ai, Bogdănele ?, zi, bă !), da’ aşea, să fie mai…ăăă prăjit, aşeaaa, săăă… b’d’alea, neah, bâh…

– Un şniţel vienez, croustillant, hm-hmmm, crocant, da ? Desigur. Nici o problema. Vă rog.

– Aa-aaaşea. Deah, d’ăştea, deah. Cu neşte cartofi prăjiţi, aşea, acolo, cât sa fie, cât încape, neah. Mie-mi aduci acolo  neşte cotlete d-astea dă berbecuţ, da’ fără fistic, că e mai bun pă-ngheţată, dea ? Lu’ doamna (sic !), adu-i un antricot dă vacă cu pilaf.

Când am plecat, omul nostru tocmai îsi încropea un şpriţ dintr-un Chablis Premier Cru.

Atât am avut sa va spun.

Va pup.

Anunțuri

17 comentarii

  1. buei, da’ ca dupa desert ce-or servit? Neshte crem briule, oareshce moleo o shocola?

  2. Daca nu i-ai si filmat cu telefonul…

  3. Musiu, daca nu i-ai si filmat cu telefonul!…
    😉

  4. Eh voila. Nu numai că trăieşte, după cum asiguram io poporul alarmat de absenţa lui, dar face bine-merci şi studii antropologice şi comportamentale.
    Sper intens că i-ai luat la final pe toţi trei în borcane cu formol, Alexandre. Pentru studii ulterioare, zic…

  5. Cretacicul romanesc de vara. Nu stiu daca ai borcane atat de mici sa-i poata cuprinde.
    Welcome to surprizing Romania 🙂 ( cu „zet”).
    Pacat, meritau sa fie faimosi pe YT. …Pacat….
    Cred ca putem spune un muzeu antropologic se impune.

  6. musiu, n-m apucat sa citesc decat autorul si mi-a lesinat inima cand vazui ca traiesti. o resuscitez si promit sa citesc si continutul. Bine ai revenit, imi lipsii „intrusule” hi hi hih.

  7. sunt curioasa cum o sa arate baietelul peste 20 de ani. nu ma astept nici la ceva bun, nici la ceva rau, e doar curiozitate. ce forma o sa aiba, ce haine, in ce o sa creada, o sa aiba sau nu copii? aproape ca nu mai am rabdare. mi-ar placea mult un ochean fermecat. cred c-o sa fie distractiv pustiulica de azi transformat, peste 60 de ani, in „batranul casei”.

  8. Cum adică, Livia? Calitatea de mascul alpha se moşteneşte. E ca într-o dinastie domnitoare. Ai toată încrederea, o să fie exact la fel.

  9. cum sprit?????????????? musiu? ti-e rau? musiu, spre surprinderea ta (probabil) nu-i invinovatesc ff mult si-am sa-ti explic si de ce.”un criminal ajuns in sala de judecata la pronuntarea sentintei de carcera pe viata, cere permisiunea de a rosti cateva cuvinte- iert politistii care m-au prins, iert judecatorul care m-a condamant, iert lumea care ma judeca , dar nu-i voi ierta niciodata pe parintii mei care nu m-au invatat sa pretuiesc oamenii din jurul meu si nu mi-au pus in traista cand am plecat de-acasa „cei sapte ani de-acasa”. cat poti sa-i condamni si sa-i judeci musiu pe ei?asta-i rezultatul sistemului in care traim si sistemul de valori cu care traim. Zic…………

  10. @candyyshop: Ierea vorba pă meniu dă chielcă macarons „style La Durée”, dar comentariile prealabile le eliminau din start (cum, buei, ăştia dă paste făinoase la desert ?), asa ca as paria ca s-au repliat strategic pă neşte-ngheţăţi d-alea, profiteroale, neah. Dar plecasem deja.

    @veutzu: singurul telefon mobil aprins si gata de filmare era al lor, dar n-am îndraznit. Mai stii, daca le dadeam emailul îmi trimiteau filmuletul…

    @Petronia: ala micu e criogenizat, ca-ncapea ca bagaj de cabina, genitorii sunt în formol. Ti-i ofer întru disectie, da’ sa nu carecumva sa iasa clonaj, ca e groasa.

    @mihai: cretacicul românesc de vara. Splendida sintagma, mersi, se retine. Meriti royalties !

    @livia: scenariul melanjeaza SF si ceva horror. Dar mai stii ce ursitoare o fi avut beizadeaua ?

    @anaid: mersi de-ntâmpinare, se vede treaba ca si pe-acolo eram oleaca intrus. Auzi fata, nu-ti spun ce vinuri de FOCSANI mi-am adus… ai-ai-ai…

  11. musiu, sa inteleg, fusei pe aste meleaguri si nu m-ai strigat?

  12. nu-ti spun ce combinatie de trufe cu ficat de rata mancasi, ai.ai..ai………….

  13. @musiu: corect :)) N-ar fi exclus sa-i gasim pe trilulilu (nu youtube). Trebuie cautat ceva gen „Costel la carciumă dă fiţe” sau „Lectie de prosperitate lu Bogdanel”.

  14. No … bine-ai revenit! Şi musai să mărturiseşti ce vinuri ne-ai/ţi-ai adus!

  15. No ioi, soro. O sa povestesc, fireste. Plus despre altele noi de pe-aici.

  16. banii, in capitalism, sunt singura valoare masurabila, restul sunt doar … fite.

  17. Cipslim, să înţelegem că prin metode nedestănuibile (şi sperăm că şi nepaşnice) ai reuşit să pui mâna pe un manual de instrucţiuni al acestei subspecii. Cercetătorii din toată lumea îţi sunt recunoscători şi abia aşteaptă să ţi-l fure spre studiu, ai grijă.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s