Habarnam

Babelor, babelor.

Stiu ca in ultima vreme umbla pe-aici tot felul de controlori RATB. Unii dintre ei femei.

Dar nu-i problema. Eu am activitati ceva mai constructive. Sper din toata inima ca-si baga unghia in gat ca ma doare in cur de ei/ele.

Asadar, purced sa recomand o piesa dupa parerea mea geniala, facuta de un roman.

Doamnelor si domnilor, Dan Habarnam. Si evident ca nu totul este roz, asta o stim de la scoala, unii dintre noi.

Now we talk electronica. Very, very gut electronica.

Anunțuri

19 comentarii

  1. Faina. Am vizionat-o in rezolutie 480p 😮

  2. 🙂 recomand si niste boxe cam de 200 W bucata. Cu care, na, stii ce sa faci. Restul citim la gazeta 🙂

  3. Veta, nu te grăbi să recomanzi design-ul interior Marx tuturor. Poate unora le plac pereţii. Şi mie îmi plăceau geamurile înainte să uit că am boxele conectate la laptop şi ale mele sunt destul de anemice.

  4. 😀

  5. eu ascult chestii electro mai cheap gen uita-te la mine, gagicooo….

    probabil prin 2020 o să apară in romania electro-clash. o să avem piersici.

  6. Superbă video-bucată. Vedeți dvs. de cînd cu ăla micu’ (Tudor) stau cu stația nealimentată. De căști nici nu poate fi vorba… Așadar vă implor puteți să o descrieți (piesa) în text (alfabet latin dacă nu cer prea mult). Precum vedeți sînt privat de sonor… dum-dum.

  7. Victor Jalbă-Şoimaru, tu cu tot neamul tău nu ne poţi face să descriem piesa asta în alfabet latin. Io aş încerca în Morse, că e o bătaie de inimă acolo (căreia i-aş pune diagnostic de aritmie paradoxal ritmată) care ar fi traductibilă.

    Dar hai, să încerc şi-aşa. Vezi tu, ţi-au ţiuit vreodată urechile? Bun. Ia asta, plus bătaia aia de inimă, pune peste ele felul în care auzi după o beţie cruntă, când îţi creşte brusc tensiunea şi-ţi auzi pulsul în urechi, condimentează cu nişte clopote de sticlă şi un xilofon şi câteva picături de apă, nişte sunete ca de toacă sau în orice caz ceva cu lemn, plus felul în care sună paşii într-un coridor complet pustiu şi cu puţin ecou (cam cum te chinuiai să eviţi să sune săptămâna trecută când te-ai întors de la cârciumă la patru dimineaţa după ce golisei cu prietenii toate butoaiele. A, că tot vorbim despre asta, pune şi sunetul butoaielor goale în ecuaţie). Pe final, nişte sunete suave de voce feminină (cam cum îţi doreai să auzi în locul a ceea ce ai auzit când nu ţi-a ieşit scopul ninja de mai sus) şi imaginează-ţi că totul sună cumva în ciuda descrierii mele foarte mişto şi perfect pentru patinaj de exemplu.
    Şi data viitoare pune-l pe ăla mic să taie vreo şase copaci şi alimentează staţia, că mă fac de râs aici pentru tine. Da?

    Scuzele mele lui Dan Habarnam pentru acest măcel. Am încercat să fac o bucurie unui biet om lipsit de beneficiile tehnologiei.

  8. Ți-ai făcut milă de un biet suflet. Sarumînușițele. Vedeți dvs. eu tot aud îndemnul de la jumătatea mea mai frumoasă: „Dă și tu mai încet că-l scoli pe ălă micu!“, de aia zace stația nealimentată. Da acu’ dau print la text și i-l bag sub cafea… 😀

  9. Să fie primit. Cu ocazia asta poate detaliezi şi de ce nu poate fi vorba de căşti. Cumva din motiv de capra vecinului, adică „dacă eu nu aud nu asculţi nici tu?”

  10. Pai daca tipa mostenitorul nu-l aud. Iar daca ma cheama sotia tot asa. Cu capra ar fi fost mai simplu…

  11. Da, ai dreptate. Capra asta moare oricum ai întoarce-o. N-ai scăpare.

    O, ba da! Zgardă cu electroşocuri, din alea pentru câini. Cu telecomandă la soţie. Nu e sadică, nu?

  12. Pai muzici electro, zgarda la fel. Text listat si telecomanda la sotie. Ma duc sa fumez. Nu mersi.

  13. this is great!

  14. Grațioase doamne, Rheta și Veta,

    printr-o generoasă întîmplare a Internetului am descoperit lăcașul de cultură muzicală întruchipat de blogul domniilor dumneavoastră. Dar iată, mă întreb: Oare să fie întîmplarea atît de mare și lumea atît de mică, încît să fiți chiar consoartele sau descendentele, cel puțin spirituale, ale celor doi domni din fotografia care documentează ultimul meu articol? (http://pinocchiomuc.blogspot.com/2010/08/o-satisfactie-tardiva.html) Bucuria mea ar fi fără margini.

    Primiți, vă rog, omagiile mele cele mai respectuoase etc., etc.,
    al dvs. preaplecat
    P.

  15. @ Julia – 🙂

    @ Pinocchio – da, noi suntem. Si noi te omagiem 🙂

  16. Rare pozele din tinereţea surorilor Marx. Apare şi Vasile, deci cu adevărat o piesă de colecţie?

  17. Ce bucurie, ce bucurie! „Vasile”, desigur pentru intimi?

  18. Rechinroll, parol. Inconfundabilul nepot marxian.

  19. […] Dan Habarnam, surpriza colosala pe care am recomandat-o acum putina vreme, iata ca a venit randul lui Cristian Paduraru. De care, spre rusinea mea, nu auzisem si pe care, […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s